Anul sabatic

Prietenii mei au emigrat, m am saturat sa muncesc ca un bou, oricum sunt singur, seful meu e o femeie, inainte de a face copii mai vreau sa umblu putin ...

Sunt destui oameni care pleaca intr un an sabatic prin lume. In fond, e o calatorie mai onesta decat cele doua saptamani in Egipt, Paris sau aiurea, caci teoretic, observi mai mult. Ori ai banutii stransi dinainte, (cu 3 ani) ori te opresti si muncesti pe meleaguri cu portocale, maslini sau eu stiu ce matragune, ori lucrezi pe la ferme si basca, mai primesti si de a le gurii si patuc. Bon, motivele pentru aceste calatorii ale lui Ulise, existentiale cum se spune, desi n am citit, pornesc de la acel sa descoperi lumea, pana la asa mi am planificat, si merg pana la sa ti gasesti iubirea, acea proiectie a ta pentru ca fosta s a schimbat.

Unii ii barfesc pe aventurierii nostri si spun ca oricum nu ai cum sa descoperi lumea ca au fost si altii inaintea ta si mare branza nu au facut iar americile au fost descoperite deja. Ma rog, desigur, poti sa pornesti in viata ta si de la premiza asta o leaca budista, mai bine nu faci nici sex ca au facut si altii, dar noi ii gasim neinteresanti acum! pe cei ce gandesc astfel.

Unii aleg varianta de criza, trendul anilor 60, road trip, ia ma nene, altii isi iau ultimul model de caravana, petrec 1 an rezolvand hartogaria necesara deplasarii, vizelor si scolarizarii odraslelor la distanta si viziteaza lumea temeinic ca in sufragerie la discovery, avand blogul de rigoare si aventurandu se precum turistii in Venetia; mai sunt si cei alternativi, ce isi iau o masina veche, petrec ceva vreme si prin serviceuri si fac couchsurfing. Sa nu ii uitam pe cei ce isi achizitioneaza un camion casa, (casa, masa, transport la pachet) echipat cu toate cele, bucatarie modesta dar utila si asa mai departe, si care nu au asteptari, ci se lasa purtati dupa ”bunatatea” omului intalnit. Si aici incep sa ma enervez caci am ascultat povesti bune despre cum grecii sunt generosi, saracii impart cu tine masa, cutare sunt zgarciti caci nu iti dau nimic gratis, si ailalti sunt alienati deoarce nu iti fac cinste...

Acest tip de calator are o strategie asemanatoare cu cea a artistului, ce gaseste ca tu iți faci tie o favoare daca ii dai lui o cafea gratis! Desigur, uneori, cu clestele, calatorul povesteste si iti impartaseste din cunoasterea dobandita de pe meleaguri vagabondate, te face sa visezi sau sa zambesti din speranta sau nostalgie.

Oamenii seriosi ce nu te vor caza gratis in casa lor cand tu vei suna la poarta lor, invaluit de avantul plin de nesat al libertatii si jointurilor, vor fi catalogati drept semeni reci, conventionali si hapsani. Soferii ce nu vor opri sa te duca unde vrei tu pe sosea vor fi niste egoisti nenorociti ce vor sa calatoreasca singuri si confortabil in masina proprie. Despre cei ce iti vor face cinste la restaurant pentru ca i ai abordat in cercul lor si ti au auzit povestea, vei spune ca aveau oricum bani, prin urmare, au vrut sa se dea mari, le face bine psihic daca dau de pomana, etc.

De multe ori mi am dat seama ascultandu i pe acesti pelerini postmoderni ca au umblat apucati sau organizati aiurea prin lume, au vazut pe pielea lor generozitatea ei sau dorinta de apropiere ... si imi place mult de ei ca pleaca sa se masoare cumva, sa se cunoasca... insa nu pot sa nu ma enervez cand le vad egoismul lor...ei, tocmai ei, ce iti vorbesc de bunatatea oamenilor intalniti.

muncim tot anul ca sa?

ca sa luam vacanta!

si ca sa ne luam lcdeu

si ca sa ne luam masina

si ca sa ne cumparam toale misto din strainatate

si ca sa avem

si ca sa aratam si celorlalti ca avem

si ca sa ne luam camere smechere

si ca sa facem multe poze cu ele

si ca sa vada toata lumea de pe facebook ce viata buna avem noi

fara subtilitate:

vacanta spun mojicii

eu am plecat un pic din tara