Fericirea si intelectualii

Nu e de bon ton sa spui ca esti fericit. Decat ca o gluma inteligenta, ironizand omul de rand, banal si mediocru. Doi prieteni intelectuali se revad dupa o vreme la un vernisaj.

-Si altfel?
-Mai, sunt fericit.
-Ce?!

Te ai fript...Vei fi imediat catalogat drept un hedonist idiot sau un epicureian, un adept al implinirii fiintei prin cuisine si linistea negandirii.

Daca esti intelectual sau macar inteligent trebuie sa simti si sa afisezi din cand in cand o teama pasionala de moarte, s o arzi pe marasm... Luciditatea mortii in viata. Nu pot sa dorm din cauza ca ma gandesc la moarte. Noapte de noapte. Si de teama sa nu ma mai trezesc, nu dorm. Insomnia imi mananca zilele. Iar pe Ea o simt asa de aproape incat mi a devenit un dusman prietenos.

Dar daca dialogul intre prieteni continua asa:


-Si altfel?
-Pai, sunt fericit.
-Cum?!
-O cheama Eliza...o pustoaica..o studenta de a mea...m a terminat.. nu mai mi e frica de nimic, m a eliberat, scriu enorm... simt...m a facut sa rad, intelegi? Nu m am mai simtit asa de douazeci de ani..
-Ah. Si ai divortat?
-Da, asta m a intristat insa..

Familia Mircea din Toronto

Tanjind dupa civilizatie si retinere, trebuie spus, totusi, ca de fiecare data cand plec sa stau prin vest, imi amintesc absurd, cat ador la romani lejeritatea abordarii temelor oricum, oriunde si jonglarea isterica printre subiecte. La o inmormantare, intrebi cat a costat.. la masa, cu sau fara musafiri vorbesti despre diareea de deunazi... cancere, inselat si impozite, mihaela radulescu, patapievici, salariu si moarte. Aceasta neconstipare rurala o admir pentru lipsa de pretiozitate, sinceritate si normalitate. Sa pomenesti cuvantul moarte sau salariu la o cina in Franta, Suedia, etc. tam nesam va provoca un infarct generalizat, o pierdere a apetitutului subita si o tacere neasemuita.

Mai e ceva ce imi da un confort psihic. Faptul extraordinar ca la orice ora, pana la urma, exista de regula, un domn generos, saritor si abil, apropiat al familiei, vecin sau eu stiu, ce va putea fi sunat sa vina sa ti repare la 10 noaptea, moca! laptopul, televizorul, masina, din generozitate...

In acelasi spirit adorabil de dambovita, cand te vei trezi dimineata disperat caci vei constata ca ai uitat sa cumperi cafea, ceea ce iti poate distruge ziua sau oricum dimineata programata pe minute, vei indrazni sa suni la usa vecinei, daca i ai cultivat apropierea prin saluturi, tinut usa lift, ascultat pomelnicul de boli, sa i ceri 2 lingurite imprumut. Vecina, draga de ea, care iti aduce mucenici moldovenesti imbibati de miere.. Unde naiba mai poti sa faci asta la oras...in Cuba, desigur sau aiurea, insa nu intr o urbe dintr o tara civilizata. Dar se duc si astea...

Si totusi, cum sa nu ramai mut cand linistit ai gasit o plaja salbatica in Playa Larga, tocmai prin Cuba si iesi din mare unde te ai scufundat o ora si ai platit la jumate de pret butelia si n ai primit chitanta evident, si te asterni sa barfesti in romana ca sa nu fii inteles. Si atunci vin sa te salute doi baieti romani ce traiesc in Canada, si la, la, la conversam politicos 5 minute, si, bon, ei pleaca, n avem pixuri ascunse in slip, si unul dintre ei ne spune ca ne asteapta la Toronto, e politist (sic) si exista o singura familie Mircea acolo si sa l cautam ca ne invita sa stam la el ca are casa mare...

Jefuitorul de bocete

Dintre toate personajele detestabile pe care le-a creat showbizul, Bono – aceasta maimuta obsedata de bani – este cel mai dezgustator.

Bono a format o corporatie care se cheama u2 – cu nimic diferita de coca cola sau mcdonalds – care se hraneste din nevoia oamenilor de compasiune si din nevoia oamenilor de a si-o arata, compasiunea nu altceva.

Cu un cleste pentru extractii stomatologice, bono strabate globul si adulmeca lesurile abia sfartecate de gloante sau bucati de srapnel, le scotoceste buzunarele, le verifica degetele, le deschide gura si le extrage, cu indemanarea capatata in atatia ani de experienta profesionala, dintii de aur, acum inutili pentru ei dar de mare pret pentru acest zdrentaros plin de bani.

In subsolul din cladirea corporatiei pe care o detine – elevation - isi are bono salasul. Acolo in fata unui calculator imens fostul revolutionar – acest marian munteanu al muzicii – urmareste desfasurarea evenimentelor sangeroase din lume.

Prin aplicatii super performante calculeaza cati bani i-ar aduce fiecare picatura de sange din diferite lupte de pe glob si hotaraste unde sa investeasca o melodie care sa cante jalea planetei cat mai eficient.

Isi exerseaza muschii apasand nervos clestele de extractii si precum un broker de pe wall street mizeaza, pluseaza si eventual mai impulsioneaza conflictele cu cate un telefon dat strategic catre un presedinte sau prim ministru in asa fel incat numarul victimelor sa creasca acolo de unde i-ar iesi profitul cel mai mare daca ar investi un single.

Din Ulster pana in Bosnia si din Africa pana pe tot globul, vocea tanguitoare a lui bono aduna povesti pentru corporatistii de pretutindeni, le da impresia ca participa si ei la tragedia pamantului si ca fac o fapta buna atunci cand arunca sute de dolari pe un bilet la un concert al formatiei de devoratori de cadavre numita, ironic, u2.

Acest erou al luptei pentru inavutire si-ar da-o si pe ma-sa daca pacea ar bantui in final lumea, numai sa stie ca mai exista un razboi undeva din care sa-si ostoiasca setea de bani.

Bono, personificarea avaritiei, face baie in comorile manjite cu sange si e fericit. Isi exerseaza muschii cu clestele cu care smulge dintii de aur din gurile celor morti si asteapta in fata calculatorului ultra performant razboaie civile, lupte sangeroase, conflicte armate, de pe urma carora sa extraga aurul din filonul lui preferat, moartea si suferinta.

Un ipocrit fara pereche, un politician al raului, prezent la orice eveniment monden fiindca mondenul este viata lui. Probabil in visele lui, viitorul presedinte al unei planete unite de pe al carui jilt isi va canta ode sforaitoare despre maretia lui in timp ce mii de soldati ai propriei lacomii vor smulge tot ce straluceste de pe degetele si din maxilarele supusilor ramasi cu gura cascata in fata unuia dintre cei mai mari farsori ai secolelor 20 si 21, acest bernie madoff al muzicii de slagar.

Sunt realizat, am masina noua

Visul meu e sa mi cumpar o masina noua. Pe credit, ca nu avem bani. Nu avem o situatie dar vreau o masina noua. Atat imi doresc de la viata. Simt ca ma voi implini. Nu cer nimic de la Dumnezeu decat sa merg la serviciu intr o masina noua. Luna de luna voi plati creditul timp de 15 sau 20 de ani. Stau intr un apartament la periferie, de 2 camere, beton. Cu mama soacra, ca ea plateste chiria. N avem bani sa luam casa sau sa calatorim cum fac unii. Si la tara dormeam toti in bucatarie asa ca nu ne deranjeaza. Banii de nunta i am papat, ne am luat televizor plasma, frigider, microunde, aragaz, masina de spalat, na, ca omul. Am platit datoriile. Ce calatorii?! Ce rost ar avea sa ma duc in Grecia sa vad niste pietre?! Sa ma duc sa le dau banii altora? Nu are nici un rost, oricum nu inveti mare lucru, nu stii limba si dincolo esti un nimeni.

Toata viata cat eram mic l am vazut pe tata cu rabla aia nenorocita de dacie 1300. Am avut si una sport. Aceeasi mizerie. Cate drumuri ruinate ca se strica masina, tata racnea la mama ca ea era de vina caci intarziase si iar o pornisem pe caldura. Dar atunci toti aveam aceeasi soarta. Erai roman aveai dacie. Dar, acum? Cata rusine sa mai indur zilnic ca merg ca un sarantoc cu troleibuzul si ma uit ca boul la aia din trafic cu masinile lor noi. Cand nu ma suport, si simt ca innebunesc, mai iau taxiul si atunci ma simt ca un rege bastan.

Desigur mi as putea lua una din Germania. Dar la mana a doua...ca sarantocii?! Si a luat vecinul. Dar pe cine pacalesti, toti vecinii vor sti ca eu am masina second si atunci ce rost mai are? N as putea sa i impresionez decat pe trecatori. Si ce as rezolva?! Sau am putea sa ne mutam ca sa nu se stie, dar oricum ar vedea colegii si amicii, deci...nu...ar trebui sa mi mut si serviciul..si e criza, deci mi e frica...

Nu mai mult de 10.000 euro sau 15.000 maxim. Hai si 20.000 de euro, daca reusesc sa i conving pe ai mei sa mi dea banii lor de inmormantare, niste pensii cumulate, si sa vindem casa de la tara, cocioaba aia. Sau as putea sa divortez de aia, sa mi gasesc una cu apartament, sa facem nunta din nou, si cu banii de la nunta..ha, ha... Dar, daca n am masina, cum dracu sa impresionezi o gagica?

Frate, vreau o masina!!! Atat, ce dracu, cer mult? Of, ce n as da... Iesi din casa, te urci in masina ta noua, tabla luceste, si esti om, frate... ei, poftim, ai masina, mai iesi la un gratar..si asta e viata.

Te plimbi prin capitalele europene si pe sosele si strazi vezi multe masini vechi, de acum zece, douazeci sau treizeci de ani. Masinute haioase ce te duc la casuta din munti, la mare..inspre un an sabatic... la un master platit, la serviciu daca ai intarziat, altfel, pe jos sau cu bicicleta.

Criza necriza, pe soselele Romaniei socheaza sa vezi masini noi de maxim 2, 3 ani vechime. In nici o tara bogata din Europa nu vezi asa ceva. De ce fac sacrificii tragice romanii? De ce e asa de important sa ai o masina noua dar sa nu fi vizitat lumea sa te masori poate, sa locuiesti intr un apartament mic dintr un cartier oribil, sa mananci prost, sa nu bei un vin bun si sa muncesti toata viata pentru o masina? Ba, tu ce ai facut in viata ta? Domnule, sunt realizat, am o masina noua si straina. Ei, asa da... Cu cat mai saraca i provenienta romanului cu atat o masina mai noua si mai stralucitoare si bengoasa, de ascuns sub pres complexele si trecutul.

Sa generalizam

Ca de obicei relaxat vorbim. Dar, totusi, daca mai aud vreodata propozitia nu e bine sa generalizezi cand vorbim despre oameni, e greu sa generalizezi, daca generalizezi esti inchis la minte, e clar ca nu e bine sa cataloghezi...cred ca innebunesc...

Cum sunt italienii? Ah, pai nu poti asa sa i bagi pe toti oamenii intr o masa si sa judeci...Domnule, de parca am fi sute de mii de tipologii de oameni pe lumea asta... dar cati oameni originali, autentici, indivizi, liberi si care nu gandesc ceea ce societatea gandeste pentru ei cunoastem?! Iar aceia putini oricum, sunt si ei incadrati in elitisti, artisti, intelectuali, aventurieri rebeli si nu stiu ce...

Dupa 40 de ani, cum zicea Houellbecq pe nu stiu unde, inlocuim sexul cu vinuri scumpe si mancare sofisticata.. Se trezeste nu stiu cine sa ma sigure ca ea de abia atunci a descoperit marea dragoste, sexul, pasiunea, ca intr adevar folosesc viagra, dar etc... Atunci, ati ghicit, intervine o alta fraza celebra cliseu, rostita cu emotia omului ce detine adevarul, exceptia care confirma regula...Explodez.

Insa nu vorbim de cazuri izolate, m ati inteles. Ci despre statistica, marea majoritate... Poti sa generalizezi daca ai un simt ascutit al realitatii si esti un observator social atent. Faci publicitate, pai o sa cam practici un sport cat mai neauzit prin apa, zapada, beton, o sa gatesti nouvelle cuisine, o sa fugi de mainstream, o sa locuiesti prin centru, o sa cam ai o casa in province unde ai incercat sau vei dori sa experiemntezi viata cool green de tara, o sa te imbraci vintage de pe ebay si asa, o sa iti achizitionezi un 4ori4 zglobiu si colorat, etc...

Noo, nu putem sa catalogam... Cand deja comunitatea franceza de expati din Bucuresti spune bancuri despre cum recunosti mirele la o nunta romaneasca si raspunsul vine, dupa cel mai frumos trening... asta face aluzie la romanul relaxat din supermarket, parcuri, weekend, promenada, munte, mare, gratar, etc. Categorii de la ministrii (care se trag tot de prin sate) la strungari sau corporatisti. Statistic! Ceea ce nu inseamna ca aceeasi categorie de englez nu o sa poarte si el tracksuitul desi in numar mai mic si ca isi va dedica timpul liber unui club de porumbei. Sau ca francezul, de altminteri rafinat imbracat in negru sau gri prin capitala, nu isi va pune si el joggingul, basca, insotit si de sosetele albe prin oras!

Depinde de generalizarea ce se emite.. Toate miresele sunt frumoase. Toti copiii proaspat nascuti sunt draguti. Femeile sunt proaste si barbatii sunt porci. Ce ti e si cu limba is nunatele ei... Insa, pana la urma, daca se urmareste contextul, si aceste absurditati au vrut sa spuna ceva nu departe de adevar....daca esti preocupat de adevar. Ca ziua cea mai importanta din viata unei fete de clasa medie, etc va fi nunta, ca ea va fi in alb, va fi personajul principal, va avea o aura si nu stiu ce, va fi fericita si zambitoare...ceea ce o va face frumoasa. Ca miracolul nasterii umbreste logica. Ca femeile sunt mai emotionale si ca barbatii sunt cerebrali, ceea ce ii va face mai rai, in termeni populari, adica neinimosi...

Oricum pana nu o sa vedem revolte, indivizi ce incearca un sistem propriu de gandire, nedefiniti si nelimitati... o sa o ardem pe generalizari...

Coborati la prima??

Doamne, cate promisiuni s au facut in numele troleibuzelor... Daca il prind, e clar ca ma iubeste... Daca alerg acum dupa troleul asta si il prind, o sa iau examenul... Daca reusesc sa ma urc in troleibuz, ma casatoresc cu el...He, he, cate si ma cate a vazut troleibuzul, acest securist tacut si statornic al urbei noastre...Odata imi amintesc de o doamna care a ajuns in statie la troleibuzul 92, iesind din biserica. Nu era troleibuzul lui Stefan Constantinescu. Eu stateam si citeam nu stiu ce, asteptand cu nervi ca de obicei. Doamna ma intreaba confidential, daca astept de mult.. Ii raspund ca sa tot fie vreun sfert de ora. Ea rasufla usurata. Cand ne uitam in zare, il vedem cum se apropie incet. Brusc i se lateste un zambet multumit pe fata si imi marturiseste ca troleibuzul a venit pentru ca a iesit ea din biserica. Simt ca explodez si ii spun sa repete. ”Troleibuzul a venit pentru ca Dumnezeu mi a ascultat dorinta...am fost la slujba si iata cum mi l a trimis.” Cu un ton iritat si tare incerc sa o lamuresc ca troleibuzele au un orar, un grafic... si ca nu poate sa l amestece pe El in in in...troleibuze...ca Dumnezeu nu poate sa trimita troleibuze tuturor doamnelor duse la biserica, oricat ar fi de simpatice, pentru ca s ar duce naibii orarul...si ma rog, ce, soferii de troleibuz sunt arhangheli?! si uite asa se porneste o conversatie chiar din statie..

Cum sa nu ti placa troleibuzul...mai ales acest model nou, facut pe comanda parca pentru chinezii firfirii si plapanzi...Desigur e bine caci noua romanilor ne place sa ne atingem, sa ne indesam unii intr altii. Iarna e bine pentru ca ne incalzim si ne tinem aproape in brate unii pe altii iar vara e iar bine ca ne lipim sudoarea, ne frecam grijile si grasimile.

Troleibuzul nu e un spatiu pentru oamenii bizari ce prefera sa nu comunice cu strainii. Daca ti e urat singur acasa, ai o treaba de rezolvat poate sau vrei sa auzi stirile, ia troleibuzul. Noi comunicam si suntem deschisi. Poti sa iti povestesti viata, pacatele, necazurile si grijile. Poti sa completezi discutiile la telefon, sa meditezi pe tema curentului ce se declanseaza de la doua geamuri deschise, legea 10, fuste scurte, sa dezbati politica zilei, sa imprumuti o foaie de ziar sau doar sa te inclini duios peste crestetul norocosului ce sta asezat si lectureaza ziarul Click. Poti sa faci rost de un cardiolog bun, de o scoala de balet pentru fetita sau chiar de un portofel.

Sigur, daca esti mai mofturos, mizantrop, antisocial si moracanos exista cateva trucuri, ma asigura o prietena buna. Scoate ti ceasul de la mana, pune ti telefonul pe silent, nu scoate nimic din geanta si priveste dus inspre fereastra. Ia ti si o mina de scarba pentru descurajarea intrebarilor.

Daca te urci la o statie nepopulara si troleibuzul e mai gol, si poate ai ceva de mers, nu te aseza intr un spatiu vid caci urmeaza alte statii si nu stii cine va alege sa ti se alature. E mai prudent sa scanezi troleibuzul si sa iti alegi tu compania de drum. Aici desigur, intervine abilitatea ta psihologica de a citi caractere prin coduri vestimentare si atitudini.

Daca nu vrei sa mirosi guri nespalate ce se napustesc asupra ta de pretutideni intrebandu te daca cobori, ai un ceas, unde e spitalul, foisorul de foc sau dristor, iti recomand sa mergi pe jos sau sa nu stai langa usa si oricum sa faci exercitii de tinut respiratia si vorbit concomitent in fata oglinzii acasa. Ajuta daca stii sa inoti.

Daca vrei sa agati, nu fi zgarcit, ia 2 bilete la tine, taxeaza le pe amandoua si asteapta. Rabdarea e o virtute. Cand vezi studenta, priveste o cu drag dar nu te holba, sa nu zica ca esti nebun. Cand vin controlorii, acesti vulturi ce fura poporul, fa ti loc inspre locul faptei si arata le biletul fetei. Ce urmeaza, tine de tine..

Daca se urca un domn care poarta ochelari de orb, un copilandru, o doamna grasa cu baston, o mamica, un batran care a fost membru de partid... sari dupa scaun si ofera le locul. Daca nu vrei sa partici la dezbaterea despre drepturile locurilor din troleibuz, bun simt, buna cuviinta, drepturi sociale, generatii, copii, viata si moarte inarmeaza te cu rabdare si stai in picioare.

Si oricum daca nu ti convine troleibuzul, ia ti masina personala...

Oare cand vine cutremurul?

Am 69 de ani si locuiesc singura intr un apartament din centru. Blocul are bulina rosie. N am ce sa fac, n am unde sa ma mut. De cate ori se face luna plina, astept cutremurul. Caci in noaptea din 77 a fost luna plina. Eh, si mi e frica in general si ma sperii de orice zgomot. Motociclete, huruit de autobuze, mobila ce trozneste, vecinii astia tineri care trantesc usa de la lift..

Am un fiu, dar locuieste in America, mi a zis sa vin dar ce rost ar avea.. Sotul...a murit demult. Cand eram impreuna mai tineri ne gandeam care o sa moara primul.. Si el zicea ca si ar lua viata fara mine. Ziua mai e cum mai e ca fac curatenie si ma duc la piata. Apoi stau si imi amintesc. Nu prea fac insa deranj si asa ca nu prea am de ce sa fac curatenie. Dar se pune mereu praful si asa ca am ce sa sterg.. Mai imi repar cate o rochie din cand in cand. Seara ma uit la televizor pana pe la 2 dimineata. Nu stiu ce m as face daca n as avea televizor. As sta pe fotoliul meu si m as gandi ore intregi...asa. Cineva zicea ca fara femei, viata e un bar.. Eu zic ca fara barbati, viata e un televizor..

Dupa cutremurul de acum din aprilie, nu exista noapte sa nu ma gandesc cum vine. Ma asez in pat, si imi inchipui cum incepe sa trozneasca tot, pamantul huruie ingrozitor...eu uneori ma pun langa pat pe jos si astept cuminte. Stiu ca voi fi salvata, si desi blocul cade, pe mine ma gasesc vie...putin ranita, dar vie. Si adorm asa...

Sedinta la minister

Doamna directoare Mariana o suna pe doamna directoare Emilia din biroul alaturat.

- Iepuras, hai vino tu la mine...
- Piti, tu stii cata treaba am..sunt prinsa pana peste cap!
- Mie imi spui... Hai ca am desfacut niste fursecuri..
- Fursecuri? Bine, vin acum.

- Ce faci, draga mea?
- Sunt franta, iepuras si in doua ore incepe sedinta ma sii cu francezii...
- Iar vin aia? Nu i ai mai vazut si saptamana trecuta?!
- Pai eu n am fost ca eram la spital, tu, nu ti amintesti.. Pizda ma sii, cred ei ca fac ceva... ne invata ei pe noi...ce sa ti spun? Dar sa vezi cum se termina proiectul le arunc materialele in subsol si acolo sa stea...ha, ha, ha...fir-ar-al dracului de treaba, ca nu pot sa stau deloc linistita! Ma suna mereu, ba ce e cu documentul, ba ca licitatia..Stai ca suna proasta asta de Cornelia...

- .” Da, Cornelus, scumpa, ce e? Care domn? Eu nu mai pot, uff, trimite-l sus la ministra.. spune-i secretarei ca eu pregatesc sedinta cu francezii..bine, ai inteles?

- Of, si da, tu ce mai faci, mai iepuras?
- Bine, draga mea, dar nu asa de bine ca tine...ha, ha, ha...Uite te cat ai slabit! De abia astept sa se duca saptamana asta sa ma internez si eu, poate mai dau jos niste kile...

- Stai ca iar suna. Da, Cornelia! Sunt in sedinta cu doamna directoare, chiar asa, iti jur ca eu nu mai...Ce? E croitoreasa sus la doamna ministra? Pai si noua de ce nu ne-a spus? Ah, vine dupa aia... Bon, pai spune-i lu ala de la editura sa revina, ca acum sunt in sedinta. Zdrang.

- Da, iepuras, ce naiba ziceam..uite cum ma obosesc astia tot timpul...toata lumea trage de mine...Asa, da, iti aranjez...cu doctorul Constantinescu, nu-i nici o problema, doar ne stim de pe vremuri...Stii cat de bine ma simt? Super...dar uite-te ca cu sedintele astea si mai cumperi una alta si tot ciugulesti...

- Cum ai pregatit sedinta?
- Pai am luat fursecuri de la Capsa, din alea cu stafida si bezele cu ciocolata pentru ministra ca stii cat le iubeste aia si apoi niste ecleruri mici ca ii plac francezului..
- Zau? Dar raportul ti l-a facut aia?

-Da, insa ca de obicei prost, a trebuit sa ma mai uit pe el, sa-l dau iar la fetele alea sa l corecteze...in fine, daca n-as fi eu, nu stiu ce s-ar face astia...
- Ştiu, aşa e. Şi compleul cu bulinute e nou, ai? Cat a costat? Este superb! Lasa-ma sa-l ating...ehe, matase...zici ca esti Odrei Hepbarn nu alta...

- Ei, stii ca pe mine ma preocupa, si n-a fost asa de scump, de la Apaca pentru Boss parca, ca doar toate astea se fac la noi, doar stii... ei, trebuie sa fac fata..si l-ai vazut pe ala de la Comisie la sedinta? Cand i-am vazut esarfa de la Yves Saint Laurent m-a terminat....scria clar pe eticheta... Cred ei ca noi nu ne prindem... si avea tenisi la costum...ca asa se poarta acum. Iti spun. Relaxat elegant..stii..cum ii zice..cajiuual. Fucsia. Fucsia era culoarea esarfei.
- Cum?
- Fucsia, e asa o culoare exploziva...
- Da, da, da... astia se cred la parada modei, nu fac nimic si mai iau si o carca de bani...auzi, dar de unde dracu vine ala?
- Nu se stie, eu l-am intrebat o data asa voalat, mă stii, că pe unde a studiat, la la la, dar n- am scos nimic...insa daca ma intrebi pe mine, cred ca e evreu!
- Da, claar...Acuma inteleg....Dar, stai ca asta inseamna ca nu poate sa fie .... chiar crezi ca e... stii, pe invers...homo? Ha, ha,ha...
- Mai, nu stiu ce sa ti zic...eu asa am auzit.
- Doamne fereste...Ne trimit astia tot felul de smintiti...

- Ei, da-i in ma-sa...Auzi, si tu azi pana cand stai?
- Pai, plec devreme ca azi imi vine femeia la curatenie si trebuie sa-i spun ce sa faca, stii cum e...
- Treaba nu se termina niciodata... Dar stii ca a venit croitoreasa..sus.
- Ah, nu, iepuras, eu nu imi mai fac nimic pana nu slabesc. Poate dupa saptamana cealalta, daca dau jos ceva. Auzi, dar stii la ce ma gandesc cu francezii? Hai sa facem un grup de lucru la Focsani in loc de Tulcea ca vreau sa mergem la fabrica de confectii, aia care fac pentru cum le zice..tu oricum o stii pe directoare, nu?
- Pai sigur ca putem, dar frantujii vor si in delta, stii...si in plus la depozit la H&M acolo gasesti doar masuri mici...pentru fetele astea, nu pentru noi...

R&B (rosii cu branzica)

Cui nu i place sa manance branzica cu rosii vara? In drum spre mare sau spre casa, la munca sau la scarbici, bata l vina, nu i asa, ne oprim in piete si cumparam ce e mai bun la noi, rosii de la tarani sau rosii romanesti. Zi de zi, dupa treaba, infometati, taranii si locuitorii fini de la oras, cu mic cu mare, dam buzna in bucatarie si ne facem salata delicioasa de rosii, la care adaugam fie cubulete (sau, ma rog, farame) din telemea de vaca, fie telemea de oaie pentru connaisseuri sau dupa gust, servim branza aparte pe painea feliata. 1 paine per salata. Cu totii de abia asteptam sa se termine salata caci urmeaza deliciul, ce e cel mai bun, carevasazica, sosul de ulei, in care inmuiem paine, si e bun, de ne lingem pe degete. Adesea se reface salata, si se repeta pana la saturare. Pardon. Avem si desert. Se intelege, pepene rosu. Tot sezonul estival, ba chiar pana in septembrie.

Cand ne saturam (greu) de salata de rosii, mergem la restaurant. Acolo avem un meniu impresionant. Cerem bruschete simple, caci nu i asa, bunul gust si simplitatea se confunda. Sau piept de pui cu cartofi pai sau piure. De ce sa ne rupem in figuri.. Ochiuri cu cartofi prajiti. Brsuchetele sunt ca si elaborata MBS, mamaliguta cu branza si smantana, sau fabada galitiana (iahnie de fasole) acele feluri traditionale ale unui popor, pe care turistul insetat de cunoastere doreste sa le experimenteze. Noi nu avem turisti dar ai zice dupa statistica felurilor traditionale comandate zilnic ca batem recorduri.

Localnicii din Romania sofisticata, fiindca nu mai locuiesc la tara, merg si mananca in oras si comanda mereu cu aceeasi placere, pui si mititei. Langa pui, pentru ca a venit vara, si nu mai vrem cartofi ca iarna, luam ceva, asa bun, ca acasa la mami... ceva...ce sa fie?!...Oricat te invarti si te framanti, comanzi o salatica de rosii cu branzica rasa pe deasupra. Cand suntem intrebati daca dorim salata de avocado, couscous, prepelita, creveti, dorada cu sparanghel sau alte bazaconii, refuzam politicos, spunand ca nu ne place, desi nu le am incercat niciodata.