Ultima ora, mereu

Corduroy- velure (raiatul catifelat).
Tweeduri peste tweeduri de preferinta vintage.

Piele/ intoarsa forever. La trenchuri, pantofi, cizme inalte sau scurte, botine, sepci, genti de oras sau de voaiaj.

Combinatii de texturi diferite bunaoara straturi de matase fluturanda, lanita, catifea, bumbac.

Achizitii clasice design, scumpe si impecabile imbracate cu piese frumoase odata dar mancate o leaca de molii, gaurite sau putin sfasaiate de o mana abila in metrou, pentru o aliura mai cioraniana sau intelectuala in dauna aspectului nou, burghez, complexat si corect

Jachete cu nasturi de lanita scamosata cumva, doar in Romania acestea par gay.

Jeansii iubitului tau, acei jeansi largi sau lejeri iar sunt un articol perfect pentru femei, pe langa fata relaxata ce ti o dau, te distanteaza de atitudinea pitipoanca, ce trebuie sa strige mulat: uite-ma. Ca sa nu mai vorbim ca poti sa mananci si tort cu ciocolata dupa salata si nu se vede.

Genti bune musai, pantofi scumpi la fel, aici nu prea poti sa pacalesti pe nimeni. Dar, poti sa alternezi cu plase carpe in loc de genti design, atunci cand vrei sa lepezi eleganta pentru chic. Pe piata pe aici, nu prea e nimic interesant, adica nu poti face rost de ceva clasic, design original asa ca ramane ebay, restul de siteuri online, si calatoriile din strainatate.

Haine second clar... dar accesorii vintage/noi . Nu doar pentru logo/pasiune ci couture, calitate, material, textura, iz de unicat. Portofele, rame, genti, pantofi, kit, etc.

Si absolut mereu, haine vechi si dragi, mostenite, gasite, date de pomana, cu croiala de altadata impecabila sau cumparate de la second hand, haine ale bunicii sau bunicului tau, chit ca sunt din armata, mediu social inalt, de stanga sau de dreapta, sacou de capitan bleumarin cu nasturi aurii sau basca revolutionara socialista. Masurile nepotrivite se ajusteaza la croitorul de cartier (prin centru, pe stradute dosite, cunoscute de biciclisti, 10 lei te costa modificarea lungimii, stramtarea, tivul, inlocuirea fermoarului...)

Pentru ca, vorba lui Horia Bernea, frumusetea va salva lumea.

Herta Muller - franchete

Ieri, ca si anul trecut, nici o carte a Hertei Muller in librariile centrale importante din Bucuresti. Trebuie spus cu franchete. Nici in romana, nici in engleza. Domnul de la libraria Anthony Frost macar a fost jenat la intrebarea mea, insa doamna de la Humanitas, nu, deloc, si mi a recomandat draguta, sic, siteurile online straine. Ma intrebam firesc de ce Humanitas nu are publicata nici o carte de a ei? Vreun conflict romanesc poate? Olanda avea vreo 5 sau 6 carti traduse, Suedia vreo 8 parca, Polonia 6, etc...  Sa ma mai mir iar ca Romania e provinciala? Nu.

Traim intr o lume paralela, in care lumea civilizata o premiaza pe Herta Muller cu nobelul pentru literatura ei cu tema predilecta a asupririi securiste din Romania in timp ce in Romania, fostii securisti si neamurile lor sunt in parlament, la primarie, si sunt ocupati cu respingerea prim ministrului propus. (ce tinuta eleganta pentru un roman, ce discurs impecabil, ce statura decenta pentru un politician roman are Lucian Croitoru).

La articolul excelent al lui Plesu din Adevarul despre Herta Muller si nobelul, ”Vasazica se poate” in afara de doar vreo 2 comentarii pozitive, romanii de care ne indoim ca i au citit cartile in germana, sau alta limba straina, raspund enervati de succesul ei, critici, malitiosi, si vreau sa va citez macar unul pentru mirare:

Draga Herta , tu ai avut norocul sa fii " vinduta" RFG - ului spre deosebire de milioane de romani care NU au avut aceasta posibilitate si au suferit mult mai mult decit tine , asa ca lasa-ne ca stim cum s-a trait in comunism , nu-i nimic deosebit in ceea ce scrii !
PS . Originalul in care se condamna comunismul se numeste Arhipelagul Gulag de Soljenitin .

Gasca - subversiva

Un prieten strain care locuieste de 15 ani in Bucuresti si acum se considera si roman, imi atrage atentia deunazi ca nu prea vezi gasti de romani in baruri, restaurante si asa, prin oras. Vorbim de fenomenul gasca intre prieteni care chiar daca sunt intr un cuplu, (ma rog, in Romania, casatoriti)... ies fara partener si petrec timp si doar cu prietenii. Prietenii?
Nu prea am stiut daca sa ii dau dreptate, nu meditasem la spiritul de gasca la noi pentru ca nu am avut nici eu o gasca care sa dureze pentru ca aici, pe la noi, nu e bine sa ai gasca din istorie si principiu, grupul instiga, intarata... aha!, voi sunteti gasca care vreti sa adunati deseuri ca sa va imbogatiti de fapt, voi sunteti prietenii care va vedeti ca sa scrieti, ce ratati, sau sa va povestiti aventurile extraconjugale si sa beti, voi suneti fetele ce va intalniti ca sa barfiti burtile noastre si lipsa potentei noastre sexuale… gasca, prin urmare e subversiva, suspecta, dusmanoasa, nebenefica. Grupurile nu rezista aici. Vezi si partidele politice. Sau celula.. daca nasa se culca cu finutul, cum sa reziste grupul familial?

Din ce vad, romanul are o gasca temporara, eventual cand e tanar adolescent, (caci e complexat si n are iubit/a sau/ n a facut inca sex), cand poate urmareste fotbal (desi si ele au observat pericolul si au inceput sa inteleaga fotbalul ca pe o socializare sfanta), cand e singur si nu (mai) are partener si atunci brusc isi da seama cat i au lipsit prietenii din gasca, cand vrea sa agate si in caz de esec nu vrea sa fie singur, si pe la varsta mijlocie cand deja e conformat, consumat, stabilizat, supt si ambii parteneri si au dat seama ca nu trebuie sa se mai chinuie unul pe altul cu placeri neimpartasite, ba mai mult, au inteles, in fine, ca cel mai misto e tot cu prietenii de acelasi sex. Pentru un sport, iar gasca e formata aproape doar din expati si ceva corporatisti fara prieteni. Se intampla rar sa fie si gasti mixte fara implicare sexuala dar ele sunt bizare, nesemnificative si sexul s a consumat deja sau pluteste undeva.

Normalul prin oras e ca un cuplu odata format, sa iasa peste tot impreuna. Unii chiar si la serviciu. Altii nu mai au prieteni sau n au avut niciodata prieteni ci doar colegi si cel mai bun prieten il constituie partenerul/a ?! Ea il taraste pe el la magazine, piata, el pe ea la maica sa la pranz sau la spalatorie de masina desi acest timp mai poate fi un bun prilej de petrecut timp si cu copilul, prilej de mers la cosmetica pentru ea.

Avantaje pentru petrecut timp doar cu prietenele/prietenii sunt multe: pentru ca sunteti la fel, pentru ca ai nevoie sa impartasesti celor care te inteleg, ca relatia ta de amor se consuma mai putin, se mai aeriseste si mai apuci poate sa ti mai fie si tie putin dor; observi, te masori, analizezi, dezbati, gandesti, razi fara oprelisti despre orice. (intelectualizarea temelor, dezbaterea, analizarea nuantelor, maruntisurile sunt considerate de burghezi si provinciali drept instrumente malefice, de barfa si semn de copilarie traumatizata. Auzi des si la tara: ce rost are sa vorbim despre de ce si cum?)

Foarte rar aud de prieteni romani cuplati, si ei sunt considerati postmoderni, care desi sunt intr un cuplu, pleaca 2 zile in vacanta/respiro impreuna doar cu gasca la munte la casa unuia, la schi, barca sau la bienala la Venetia. E multa teama, sugrumare, posesivitate, iubire prost inteleasa. Cum adica sa nu vin si eu, iubi? Pai, daca ma inseli? In cazul in care ea/el te inseala, te insala oricum (sunt apartamente de protocol la serviciu si cu putin fler poti sa le folosesti rapid in scopuri intime si acolo sotul sau sotia chiar nu au acces) si e mai bine sa aflii mai devreme, ca sa poti sa l parasesti si sa ti gasesti partener onest.

Acolo unde pleaca partenerul vostru nu se intampla nimic extraordinar. Va fi mult whiski sau in fine alcool, tabac, iarba, etc. libertate de dusuri si aceleasi secrete dintotdeauna pe care le impartasiti si voi. Avem toti aceleasi secrete. Evaziune fiscala, celulita, lipsa nemuririi, prostata, prieteni, inselat, avorturi, bani, flirturi, ganduri de sinucidere, sefi/sefe, mame, plictis, teama de moarte si singuratate, etc.

Vedem in special spectacolul de tip italienesc mafiot, in care la restaurante se aduna duminica sau sambata sau la aniversari, masa lunga, asa zis de nunta sau sfarsit de training, cu odraslele si sotii sau nevestele. Adio vacantele cu prietenii in care te ai distrat, de acum inainte, vacanta ta e serviciul. Caci in vacanta cu iubi nu te distrezi, dar nu ti pierzi niciodata pasaportul, vorba prietenului meu F.

Jeans or dressed

Odată ce ţi-ai găsit jeansii perfecţi, ai încetat să te mai îmbraci bine.

Orice ai face, odată jeansii achizitionaţi, vei recurge mereu chipurile de dragul stării pline de lejeritate în care te aflii, la jeansii ăia bleu tociţi, levis engineered sau nu, săturat şi uşurat de modă şi culori şi negru, precum un designer la sfârşitul prezentării de modă şi vei apărea relaxat, necomplexat la cafenea ca şi cum tocmai ai coborât să te plimbi (sic) cu gunoiul şi să-l distribui în cele 3 compartimente..

Ah, jeanşii bleu tociţi ce cad impecabil pe tine...în fine, după multe căutări, îi ai, şi acum pari că tocmai ţi i-ai aruncat firesc pe tine dintr-un maldar şi ai ieşit să iei micul dejun la prânz, după o noapte de amor sau citit şi tabac...că nu mai conteaza, ai jeansii bleu tociţi...

Nu esti in apele tale

<„Nu eşti în apele tale“ — îmi spune un prieten. (nu un terapeut) „Ai mereu ceva de obiectat.“ E adevărat. Cînd eşti prost dispus devii, brusc, „obiectiv“. Vezi lucrurile şi oamenii în lumina lor „adevărată“, adică insuficientă: vezi penumbrele lumii, stîrnit de propria ta penumbră. Dimpotrivă, cînd eşti bine dispus, totul ţi se pare tolerabil. Ierţi. Iertarea e un chip al bunei dispoziţii. A obţine starea interioară din care să emane, fără efort schimonositor, iertarea, e a obţine o egală şi iradiantă bună dispoziţie. Numai buna dispoziţie salvează iertarea de la mereu posibila ei alunecare în strictă condescendenţă, în bonomie ipocrită, în ilustrare mieroasă a unei simple ideologii.

Dar cînd eşti bine dispus? Cînd eşti îndrăgostit. Sau cînd tocmai ai răspuns unei întrebări grele. A fi tot timpul ca unul care e îndrăgostit şi care a înţeles… Aceasta ar putea fi cheia bunei dispoziţii.>

N a fost sa fie

Toata lumea ne acuza ca ne plangem. Toata ziua ne lamentam. Protestati, sunteti negativi, critici la adresa neamului vostru. Un prieten strain imi sublinia ca imi bomban poporul?!
Pai cum sa fii domnule, candid, seren si pasnic, cum sa nu te apuce si sa te copleseasca tristetea cand vezi ca la orice nivel, romanul a cautat scuze, motive, minciuni ca sa nu faca ceva armonios, complet, frumos, profesionist, perfect, curat, corect.

Povesteste Andrei Plesu ca era odata in Florenta si se uita in jurul lui si admira dealurile, casutele, natura, biserica, toate de un frumos curat si perfect. Secolul 13... Imposibil, sa nu te intrebi cu amaraciune, ce ne a lipsit noua, ce ne a lipsit, domnule, sa facem locuri frumoase, in care natura si constructia sa se imbine in armonie si bun gust... Ce ne a lipsit sa fim gospodari, harnici, cu bun gust, firesc... Motive, scuze, pretexte, minciuni, ca noi eram asupriti, persecutati, ca ne bateam cu turcii, etc, de parca restul natiunilor nu se luptau si ele mereu...
 
Si cel mai grav, in loc sa ne purtam modest, caci venim dintr o natie mica, amarata, noi nu acceptam realitatea, incercand sa incepem ceva de aici, ci romanul se crede in regula! sau se si faleste, culmea, cu nu stiu ce succese patriotice, acele impliniri pe care nu le explicam decat ca pe niste accidente. In fond, noi n am produs nimic memorabil, ci doar accidental.

N a fost sa fie...

Costum pe bicicleta?

Propunem sa se interzica costumele la serviciu pentru ca descurajeaza mersul pe bicicleta si mersul pe jos spre locul de munca. Ca sa nu mai vorbim ca locurile care impun costumul, promoveaza zara gratuit si suntem nevoiti sa vedem materiale lucioase prin tot orasul misunand.