Joburi dubioase

Am participat o data in studentie, in preajma licentei, la votare. Nu mai aveam timp sa lucrez si traiam din economii si erau niste bani care veneau pac pac, fara efort de gandire.

A fost amuzant, totusi. Oamenii. Te intrebi, ce categorie dubioasa de cetateni se poate duce sa lucreze la asa ceva, timp de cateva zile pentru banii de tabac pe o luna? Profesori de liceu, ingineri, o doamna remaieuza, pensionari si periferici, baltati ai societatii, dostoievschieni.

La 7 dimineata ne au invadat batranii insomniatici, pe atunci nu se facea jogging, primul, un domn amarat cu un buchet imens de trandafiri de gradina pe care l a intins subtil unei fete din comisie, evident, s a urlat imediat si florile au fost confiscate si duse intr o alta clasa.

Votantii votau dupa infatisarea lor. CI nu intreceau buletinele. Si copertele de buletin sunt lacas pentru vata de urechi sa nu te traga curentul, icoane, bani, abonament ratb si alte talismane.

Am avut ghinionul ca pe listele mele sa fie si Aurora Liiceanu ce, jenata, m a intrebat ce fac acolo si Oana Sarbu cu mamica, ce m a privit cu mila caci nu stiam cum o cheama desi o recunoscusem, si rece mi a asezat buletinul in fata ca sa purced la liste. Am primit vreo 4, 5 carti de vizita, invitatii la tigara si alte numere de telefon si mi am zis ca si la vot, iata, poti sa agati.

Masa oferita tuturor moca de gasca psd pe care am refuzat o politicos, desi bigmacul e o feblete de a mea pe vreme de mahmureala. Colegii mei din comisie au primit meniul dar nu l au mancat ci l au dus noaptea acasa la familie.

La numaratoare, aveam grija sa numar din nou, dupa fiecare, caci nu erau in stare sa o faca corect, se vaicareau, se panicau si nu voiam sa stau acolo pana la 5 dimineata. Pntcd nu primise nici un vot, nici macar pe cel al doamnei ce reprezenta partidul. Iesea Basescu net, si terminaseram de numarat si pandit, semnasem pv urile si ma apuc cu zel sa controlez sala inainte de pregatirea de plecare. Gasesc o sarsana plina cu voturi, vreo suta cel putin, dosita intr o banca. Psdistul deloc subtil, a deschis primul discutia spre papornita incriminatoare. Doar n o sa refacem pv urile acum pentru cateva voturi? Ba da. Nu existam decat eu si el, restul colegilor ne urmau ca niste catelusi. Ne impuseseram, eu eram exponentul dreptatii si sperantei, iar el administratorul de bloc, hartogar, membru de partid socialist dar cu dacia nova stralucind in parcare.

Cum te imbraci la vot

N am vazut nici de Craciun atatea familii de romani mergand pe strada ca duminica asta la vot…si nici ei. E drept ca a fost soare si o duminica agreabila de plimbare, dar cate duminici insorite sunt pe an… Familii traditionale cu cate un copil sau doi, maturi, facand cativa pasi pe jos!
Nu poti sa iesi imbracat oricum la vot, mai ales ca te vad si vecinii cu care, deoarce, nu i asa, e zi de vot, mai schimbi si o vorba… A primat eleganta, curatenia parca, sau erau razele soarelui orbindu ma si mi a placut sa vad ca romanul si a scos cele mai bune haine de oras ca sa se faleasca si nu prea am vazut treninguri, ceea ce m a incantat, dar asta probabil pentru ca nu am iesit din centru.
Doamnele serioase, sau in jeans, dar cu geanta cea mai rasata din arsenal, cele mai elegante tot bunicile, evident, cu gleznele subtiri, si bravii barbati romani si au insotit clanul la palton sau scurta, desi am mai vazut si cate un adorabil alain delon, pe nserat.
La vot, ca si la prima intalnire, mergi asadar pe ce iti cade cel mai bine, tinuta salvatoare, aia la care recurgi mereu cand nu te ai pregatit cum sa te arajezi si urgent trebuie sa iesi pe usa. La serviciu toti ti o stim, dar la votare nu. Apoi, nimeni nu stie ca te duci direct acasa dupa votare si ca te ai sinchisit doar pentru ocazia asta. Rezista si dichiseste te ca sa pari ca nu ai facut nici un efort.

In rest, romanii seriosi care gandesc, din orice clasa sociala, l au votat pe Basescu, mafiotii sau analfabetii pe Geoana iar pe Antonescu l au ales tot mafiotii comunisti din gasca dar si multi ametiti tineri. Culmea. Desi aici recunosc, ca nu prea inteleg, poate ma lamuriti, ce specimen social l a votat pe Crinut, in afara de diversionistii din gasca psd...
Despre cei ce nu se duc la vot, nici nu vreau sa aud. Una e sa ai o pozitie antisociala, sa fii un smecher cu sistem personal ?!, un metodologic individualist, un mizantrop declarat, sa fii bolnav schizofrenic, fara bani de medicamentatie sau decedat…si, teoretic, incapabil de vot, si alta e sa fii indiferent la participarea! la alegeri a comunistului Geoana cu sleahta nenorocita Iliescu si celelalte gunoaie…prin urmare, un ignorant politic deci absent.

De prisos sa spun ca te gandesti la bunicii sau strabunicii romanilor ce puteau sa voteze doar daca erau bogati, intelectuali sau figuri reprezentative in sat. Adica pe la 1900, vreo cateva mii de oameni din toata tara. Si barbati. (sic).

Friendship...

Madame d Epinay, how she is remembered in history, was a lady who hosted a salon in the 18th century with famous artists and writers of the époque. Rousseau was one of the writers and since 1748 they began a long friendship. Madame, the salonniere, offered him a place on her property, called L Hermitage, where he wrote Julie, ou la nouvelle Heloise.
No matter how scholars have tried to reinterpret the scandal between the two figures, we know the two friends had a row after the wealthy patron had asked him to accompany her when ill, on her journey, and he refused to be a postchaise...which led to the separaration. Ingratitude? Irreverence? Indulgence?
As it happens, Rousseau s words about his former protector remain written for the eternity:
”Her conversation, though agreeable enough in mixed company, was uninteresting in private... I was happy to show her little attentions, and gave her little fraternal kisses, which seemed not to be more sensual than herself.... She was very thin, very pale, and had a bosom like the back of her hand. This defect alone would have been sufficient to moderate my most ardent desires.”

Mainstream is making a comeback

Nu ti mai alapta copilul, ideile lui Rousseau sunt asa invechite si sanatose desi moderne dar tu trebuie sa vii cu ceva nou. Conceptul de doica.
Fii credincios si nu mistic, nimeni cool nu mai merge pe rai, biserica, si vesnicie asa ca fa o tu smerit duminica. Apuca te de lecturi patristice. In Europa, converteste te la catolicism si ortodoxism daca esti evreu, laotist, budist sau musulman si duminica dimineata fii ocupat cu slujba de liturghie si refuza somnul ce sminteste, brunchul si shoppingul.
Ia ti femeie de serviciu. In lumea civilizata lucrul asta e vazut atat de prost, topish si imperialist incat vei demonstra un simt remarcabil de curaj si bling.
Asculta Eros Ramazzoti si downloadeaza ti pe walkman Cesaria Evora fara jena.

Daca vrei sa fii original, poarta costum si fii conventional cand te duci la party. La deux piece incalta pantof clasic, si nu cizme naziste, pantofi dickensieni, camperi sau obositii conversi. Pastreaza acest look pentru ministere unde el mai prezinta o pozitie.
Cu isteria nesanatoasa a sanatatii stii ce ai de facut. Termina cu yoga, placa, jogging si alte prostii. Acum e momentul sa ti iei un job part time de chelner pentru miscare sau voluntariat la un centru de copii orfani. Sau daca traiesti in Romania, recicleaza.
Casatoreste te cu concubinul/partenerul, ce hipster o mai face in ziua de azi? Conformismul devine original. (ma rog, inca nu in Romania). Traditionalismul, continuitatea, a ramas de nisa, si devine noua tendinta.

Inchiriaza ti un apartament si vinde tot ce ai. E criza, deci vei pierde enorm. Macar vei fi original si nu un supus/propietar al societatii. Daca ai casa in centru, nu o darama sa ti faci bloc.Vei fi pitoresc.
Bio si sanatatea sunt atat de practicate incat trebuie sa reinvii parizerul, maioneza forever, eurile si restul de bunatati.
Daca iti place sa citesti, ai o problema. Nu o mai fa prin mijloace de transport, ai vazut ca ziarele ce dau carti au succes, cartea s a popularizat, a devenit un accesoriu, prin urmare citeste doar acasa pe furis sau inlocuieste cartea in metrou cu biblia sau editile BPT.
In continuare, un telefon ieftin, vechi si greu e mult mai rar decat ultimele aparitii, asa ca refuza cu obstinatie sminteala consumismului si foloseste telefonul cel mai ieftin si neatragator cu putinta, vei atrage inca priviri. In plus siguranta de sine si neopulenta inseamna si old money.
Camasile inchise pana la ultimul nasture, in stil internat, pantofii rasati, androgini sunt mult mai sexi decat cizmele cu varful ascutit si toc inalt sau decolteul buric. E vorba de invers proportional.
Prefa te ca esti profesionist in Ro. Trimite un email standard tuturor aplicantilor amarati ce nu s au calificat pentru jobul anuntat de compania ta. Departamentul in care lucrezi se numeste resurese UMANE.
Scrie nici un nelegat.
Sau nu ti urma instinctul, valorile, nevoile si placerile si fa invers. In fond te pacalesti doar pe tine.

Places to go in Bucharest

There are not so many possibilities. Let s not kid ourselves, this is not Paris, Barcelona, Berlin, Stockholm. Interesting places are limited here.
If you do not suffer from social insecurity and you are not affected just by trends and hipster culture, here is a mingled list of 7 places you can go when in Bucharest.


1. La Ota, for a good soup on Thursday night, artists environment, some cool people, good music, excellent prices, a whisky is 10 lei. (2,20 euros)
2. Pavilion Unicredit, for contemporary art, if art does it for you.
3. MTR, (Romanian Peasant Museum) in the same area, Piata Victoriei, original concept. The museum’s shop sells authentic old pieces such as rugs, coats, dresses, etc.
4. Rozalb de Mura, an original Romanian designer (Lipscani area).
5. There is not one famous place where you can acquire memorabilia from the communist époque yet on Covaci Street, (Lipscani area) still a Habana vieja ambience combined with new cheap buildings, there are a lot of shops that sell antiques (quite pricey) but you may find two or three shops with kitsch and small objects from communism times.
6. Anthony Frost Library, to buy Mihail Sebastian s Diary in English, one of the best Romanian things you can buy as a present.
7. Uranus Rahova. The neighbourhood is worth seeing it for its picturesque. Based in what is left of Uranus neighbourhood, demolished by Ceausescu to build the House of People, promises to become a hip area of Bucharest. Flowers street sellers, The Ark, Bragadiru Palace (decadent place that used to host cool parties now organizes more corporate events), the old abandoned Beer factory, La Bomba Studios, community centre - active art…

Libraria Franceza

Una dintre asa zisele librarii de nisa din Bucuresti tocmai s a infiintat in Institutul Francez. Carte franceza in franceza. Este un loc placut. Tine de Carturesti. Ai si cafenea. E liniste pentru ca asa trebuie sa fie la o librarie, oamenii mai rasfoiesc, mai citesc pana se decid sa cumpere.

Oameni insa nu erau. Les livres, nici atat…Nu cautam titluri comerciale si nici rare, nicidecum, ci titluri mari de acum vreo doua secole, clasice, ceva de Baudelaire, niste istorici celebrii, ultima lui Houellebecq, si ceva lecturi usoare gen memorii, Chautebraind si nu mai stiu ce, si niste chestii de Rousseau si asa. Nu. Nu. Nu. Nu avem.

Aveau cate un Balzac, un Ionesco, un Pascal, un nu stiu ce memorii de politician de acum, 200 de carti poate cu totul, desi poate exagerez. Nici un accent pus pe nimic, nici clasic, nici romane moderne pentru comunitatea de exapti franceza care, fie vorba intre noi, e maricica, nici titluri de scoala, nici colectie de poche...nici titluri elitiste.

Mi se spune ca la ei pot sa comand cartile pe care le doresc. Ce rost, cand ai amazon, etc.
Intrebarea vine: cand oricum in general, libraria cu carti e de nisa... daca faci o librarie de nisa franceza, de ce nu aduci si carti de nisa atunci?
Veti spune iar, ce cinism, iata, totusi, se incearca, e ”laudabila intentia”, sau dupa ce ca nu prea sunt, te mai iei…etc. Pai, de ce cand propui aceleasi preturi, dispui de aceleasi resurse, un spatiu excelent, central, totusi, nu mergi pana la capat…

Si la Paris, dar altfel..

„În curînd Parisul a devenit un vast şantier. Fusese atrasă o adevărată armată de zidari. Îndată după executarea celor dintîi proiecte, s-au născut din ele altele. Arhitecţii elaborau nenumărate planuri: biserici, hale, opera, spitalul Hôtel-Dieu. În fiecare zi apărea o întreprindere nouă. O febră a construcţiilor a cuprins întreaga populaţie. Exproprierile pentru cauză de utilitate publică se practicau pe scară mare. Oricine visa să fie expropriat. Proprietarii de case dărăpănate şi de maidane, patronii unor industrii care trăgeau să moară se vedeau deodată pe punctul de a cîştiga o avere din ceea ce pînă atunci ameninţa să-i sărăcească. Orice imobil destinat a fi expropriat îşi tripla valoarea. Juriile se arătau generoase, plăteau fără să se tocmească, deschideau resurse noi pentru speculă.
La început, demolările păreau justificate prin necesităţi sanitare sau strategice. Dar, puţin după aceea, ele n-au mai fost dictate decît de arbitrar şi de bunul plac, prin complezenţe venale. De toate astea beneficiau unii fericiţi, favorizaţi. Erau aceia care, graţie poziţiei lor sociale şi relaţiilor lor, erau ţinuţi la curent cu proiectele administraţiei urbane. De îndată ce aflau că un cartier urmează să fie dărîmat şi pe cînd restul muritorilor nu erau încă informaţi, ei se duceau la faţa locului, dobîndeau, la un preţ scăzut, proprietatea caselor şi terenurilor situate pe traseul străzilor proiectate şi, atunci cînd exproprierea le atingea, ea le îngăduia să realizeze, fără nici un risc, cîştiguri considerabile din care, uneori, cei care le atribuiseră acest avantaj obţineau în secret o parte.“

Dacă aţi recunoscut pînă acum o situaţie la care şi noi asistăm, veţi aprecia şi continuarea, în legătură cu efectele dezvoltării urbane: „Preţul lucrurilor necesare vieţii a crescut pînă la un nivel ruinător. Noile imobile erau capabile să întrunească toate aspectele celui mai rafinat lux. Pentru împodobirea lor se întrebuinţau aurul şi marmura. Construcţia lor costa scump, motiv pentru care creşteau şi chiriile în aceeaşi măsură“.
Veţi spune că, chiar aşa, capitala Franţei s-a modernizat, fără să piardă monumente istorice de o valoare deosebită. Cine cunoaşte istoria arhitecturii altfel decît din ghidurile pentru turişti grăbiţi vă va răspunde că oraşul luat drept exemplu a suferit atunci pagube ireparabile. De altfel, chiar la sfîrşitul epocii evocate de Daudet, Comuna din Paris a provocat incendiul care a nimicit palatul Tuileries, pe care unii arhitecţi, de curînd, şi-au propus să-l reconstruiască. Există o întreagă literatură care, pînă în ziua de astăzi, enumeră minuţios tot ce a continuat să fie sacrificat din necesitatea deschiderii spaţiului pentru circulaţie. Marea diferenţă este că Parisul, pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, era o extraordinară colecţie a înfrumuseţărilor aduse, pe rînd, neîntrerupt, de regii celor trei dinastii de-a lungul malurilor Senei. La Bucureşti, din puţinul rămas, mult mai recent şi mai modest, ce se va păstra? Aurării avem şi noi, pe faţada casei lui Becali, marmură au pus băncile peste tot cu nemiluita în ultimii ani, dar sînt împopoţonări de parveniţi, umilitoare prin pretenţia lor.

din Andrei Pippidi, din coloana sa din Dilema. Citatele sunt din memoriile lui Ernest Daudet.

Baia in vizita

Baia ca si atatea altele te reprezinta. Toata lumea cotrobaie putin in baie in vizita si se uita in cotloanele cu cosmetice. Ia te uita, e bogat, dar zgarcit cu samponul si sapunul, foloseste schauma. Hm, numai cosmetice de duty free, incearca, se respecta cumva. Mama, ce tare, are sapunul cu vetivier de la occitaine, semn ca isi face aprovizionarea din afara, ca la noi occitaine nu a mai adus vetivierul de vreo luna si jumatate…cata atentie, nimic intamplator. Nici un fir de par prin cada sau pe sapun, ah, ce bine, sanatate mentala. Pastreaza cosmeticele de la hotel, nn e pretentios, are noroc de ph echilibrat.

Am intrat o data intr o baie a unui casan de nouveau riche din Pipera. Aveau cea mai faina piscina in care m am balacit vreodata. Cu apa sarata si nu cu clor. Toaleta era cat un dormitor de apartament de pe Mosilor. Nici urma de mana de decorator sau selectie. Ceramica ieftina dar scumpa spania, gresie cu floricele mari si puzderie de culori de neinteles. Covoras pe capacul wc-ului, aplice peste aplice, becuri in sisteme complicate de iluminat care atunci cand se ard, trebuie sa vinzi casa. N am vazut niciodata atat de multe produse de cosmetica de supermarket intr o baie, gel de dus dove galben, gel de dus dove verde, gel de dus dove alb, sampon nivea alb, sampon nivea albastru, sampon nivea de copil… Toate produsele erau aliniate pe un corp imens de mobila din fata chiuvetei. Le am atins sa descopar poate ceva, parca sa ma prind de un schepsis. Nu, nu era o instalatie de arta contemporana. Majoritatea erau de aruncat, aproape goale. Insiruirea lor iti producea mila anilor de restriste si privatiune comunista.

Cand am pasit in cea mai frumoasa baie, n am mai vrut sa ies. Era una decadenta, rustica provencala, cu o bucata de sapun de casa asezata pe o bucata de lemn, intr o incapere alba, cu cada de portelan vechi, placard coltar culoarea lemnului,  dulapior antic incantator cu sertarase. Alb si putin cojit. Curat. Nepatologic. Putin dezordonat. Old money. Nimeni nu dorea sa te impresioneze cu nimic. Tihna.