Wednesday 14 April 2010

Micul Bucuresti

Lecţie gen NI, fără magnetismul lui, însă o lecţie bucureşteană, nostimă, jemanfişistă…

La urma urmelor, Bucureştiul ăsta îmbelşugat, nepăsător, frivol e …

…Nici un cinematograf în care să pot intra. Cele mai multe închise. Celelalte dau mizerii, resturi, vechituri, ca într-un nefericit oraş de provincie.

N-am plecat din Bucureşti. Am fugit. După o zi de alergături, m-am împachetat în 15 minute, am sărit într-un taxi, cu valizele prost închise, cu pardesiul şi fulgarinul fluturând în urma mea, am ajuns la gara 2 minute înainte de plecarea trenuui, am alergat nebuneşte până la vagon, în timp ce hamalii veneau în urmă, adunând de pe jos lucrurile pe care le pierdeam în goană, unul mi-a adus o mănuşă, altul pe celalaltă…

El este un occidental. Un om pentru care confortul, buna-stare, buna cuviinţă, politeţea sunt deprinderi vechi, necesităţi de viaţă. Dar în Rusia e un regim pentru muncitori şi ţărani, pentru oameni care abea acum învaţă să citească, să se spele, să mănînce. Milioane, zeci de milioane de oameni care urcă din mizerie spre oarecare civilizaţie elementară. E o lume fără rafinament. Tot ce am iubit, discreţia, eleganţa morală, ironia, respectul ideilor, sentimentul estetic al vieţii sunt imposibile într-o asemenea lume, care rezolvă alte probleme mai imediate: foamea…

Întors ieri….dejunat joi la Bujoreanca, un conac admirabil, cu un cerdac din Sadoveanu parcă. Dar nimic agreabil. Viaţa la ţară e o idilă prea incomodă. Purici, praf… Dar câmpul e frumos oriunde.

…vorbind excelent franţuzeşte, degajat, spiritual, amical, foarte latin, foarte parizian.

Nu ma intreba ce am facut de luni pana azi. Am fost in Bucuresti. E de ajuns pentru ca vremea sa treaca, fara sa stii cand si de ce.

7 comments:

  1. Micul Bucuresti? Nice one!
    Si ai dreptate, unde dracu e aroganta aia a bucurestiului?

    ReplyDelete
  2. Se vede ca esti unul dintre putinii bucuresteni:)

    ReplyDelete
  3. de curand i-am spus unui fr care ma intreba cum e de fapt bucurestiul o chestie de genul: b e ca un amant infidel, te paraseste rpd pt altceva...

    ReplyDelete
  4. Hai mai. Asa ma amageam si eu dar inca nu resusesc sa l las sa ma paraseasca. Ma rog, e un B voalat desigur. De ce zici asta?

    ReplyDelete
  5. ah, pai, fara sa dramatizam, sunt multe feluri in care B te poate dezamagi/parasi. dar, cum spuneai si tu, nu sunt inca pregatita sa-l las sa ma paraseasca.

    din toata discutia asta mi-a venit o idee. ce-ar fi sa scriem cate o chestie legata de amorul nostru cu orasul. tu, eu, cine mai are chef, fiecare pe blogu' lui. poate iese ceva gen "paris je t'aime" sau i, hate u, B.
    si poate in felul asta ii (re)descoperim si aroganta:)

    ReplyDelete
  6. bucurestiul e atat de umil, mi-e si mila de el :) un bucuresti arogant ar fi ceva nemaipomenit

    ReplyDelete
  7. R, imi place ideea ta, mai ales ca desi sunt texte multe de acum legate de B, in putine ne am regasit, nu? Asa ca il astept pe al tau si pe al vostru si ma voi stradui si eu.

    Da 1 morning, un Bucuresti arogant ar fi micul Paris:)

    ReplyDelete