In spatele veceului

Dupa ultima experienta cu muncitorii care au refacut o baie, m-am decis sa ma reprofilez, ma fac faiantar. Nu cunosc nici un muncitor in stare sa faca ceva ca lumea pana la capat. Iar sa angajezi un artist, costa suficient ca sa ma faca sa invat sa le fac singur...Daca voi cunoasteti, inseamna ca detineti o informatie grozava.

Neamul asta are o problema cu finisajul. Sa termini un lucru tine de munca sustinuta. Completarea, incheierea inseamna si sanatate mentala.

Am facut o pasiune bizara, e drept, din a verifica in toate baile in care intru, dosul wcului. Mantuiala. Mereu e praf acolo, gresia, mozaicul si chitul sunt putin alandala, oblice, murdare, inadite, tesite. In fata e portelan, in spate un tub din cauciuc patat de vopsea alba sau rugina si neimbracat, atarnand pe acolo. Autentic, ar zice un tip interesant...

Exista 2 locuri unde am fost in care dosul weceului arata impecabil, dar nu am chef sa le fac reclama.

Blaga zicea si el asta in nuvelele lui pe care nimeni nu le citeste. Intalnesti persoanje inspirate romanesti la tot coltul, imaginatie si haz. Creativitate. Dar atat. Se apuca de chestii, tasnesc si se opresc.

Intr-o zi am lasat special niste fire de par in spatele unui veceu dintr-o camera de hotel unde ma duc tot timpul. Cand m-am intors peste o saptamana, ia ghiciti...

Cufflinks

Beer working class cufflinks

Checkered cufflinks

Tape cufflinks

Hammer cufflinks

Art deco cufflinks

Blackberry cufflinks

Jules Renard

The Journal of Jules Renard is the best blog

Credit card holder

Communist Building Remains - Brasov -

Case cigarettes - Mad men -

http://www.etsy.com/
If you quit, some of them can be used as wallets.

Like – Nu dau like decat pe bani :-)

Eu nu am nevoie de voi. Imi dau like singur. Pentru ca mie imi place numai ce fac eu. Esti roman? Da. Dar macar sunt sincer.

Nu dau like chiar daca ador ce ai facut. Cand nu ai nici un like, inseamna ca ce ai facut e grozav? Da, se prea poate. Sau, vezi si tu, poate e o porcarie.

Dar de ce ai nevoie de confirmare? Draga, nu toti putem trai fara afectiune si recunoastere. Singuri.

Nu dau like exaltat la straini, ii am doar ca friends ca sa nu fiu un amarat cu 40 de friends.

Uite ce e, eu sunt deasupra lucrurilor, bine? Sunt serios, nu dau asa like. Ei pe bani, am dat de cateva ori. Eu sunt pe facebook pentru muzica, linkuri interesante si evenimente.

Sufar de likephobia. Nu mai suport ca oamenii sa mi dea asa toti like. Serios.

Eu nu le cer oamenilor prietenia, ci ei mi o cer, sunt un star.

Dar daca dau like, mai sunt cool? Nu.

Nu dau like aproape niciodata, likeul meu e selectiv, doar am un job foarte tare, ce fac eu influenteaza bursa, piata, moda, cinematografia, universul.

Nu dau like la ce I like ca urasc tot ce fac altii misto si eu nu am apucat sa fac.

Am prieteni din strainatate pentru ca astia sunt draguti si dau like.

Esti foarte simpatic ca imi dai like, dar nu ai credibilitate daca iti place tot.

Dau like, doar daca cineva inaintea mea important a dat deja like.

Nu dau like, pentru ca de fapt eu ma implic, domnule, nu asa ca un roman in

parlamentul european, asa ca postez comentarii, idei cu care evident schimb lumea.

Nu adaug prieteni asa oricum caci mi e frica sa nu mi sparga casa, sa nu fie seful, etc.

Dau I am attending pentru a incuraja evenimente, odata ce numele meu apare pe lista, lumea va veni puhoi.

Hm, oare de ce mi a dat like?

Dau rar like ca sa mi se dea si mie like, na, nu suni pe nimeni, nu te suna nimeni, am crescut si noi.

Dau like doar celor mai apropiati prieteni ai mei, dar ma uit doar la profilul prietenilor prietenilor mei.

Dar nu am dreptul sa fiu autentic? Nu pot sa traiesc si eu? Eu nu ma exprim, sunt introvertit si mizantrop. Nu dau like ca nu imi place nimic. Imi place insa facebook ca ma hranesc cu barfe, ca orice om.

Eu nu am facebook pentru ca sunt un om liber. Prietenii mei imi spun insa stirile de pe facebook cand ne vedem. Desi nu am cont, pozele mele circula.

De ce dau like? Like inseamna sunt de acord, esti frumoasa, da, imi place ce faci. Aha. Deci lui i ai dat like dar mie nu. Nici eu nu ti mai dau ever like. :-)

L'Unesco inscrit la gastronomie français au patrimoine de l'Humanité

Unesco inscrie gastronomia franceza in patrimoniul Umanitatii. Ei, era de asteptat. Asta nu inseamna ca mancam doar french, o salata de varza frecata cu manutele cu sare, ulei si otet, un big mac, niste ochiuri prajite, un piureu cozy sau o saorma de acolo sunt din cand in cand inegalabile.

Bottes de cheval / Horse riding boots

Ce rost are să îţi iei din oraş cizme de cauciuc cu floricele şi bulinuţe când după o lună o să le arunci...E ca atunci când optezi pentru un tricou negru versus unul cu benzi desenate. 

Cizmele de călărie spre deosebire de wellingtones, cele de ploaie sau de plimbat pe moşie, îţi fac un picior fin chiar dacă nu îl ai. Cizmele de piele devin utile doar pe timp de iarnă tropicală sau vară europeană. Sau partyuri. Altfel să stai să cureţi sarea de pe piele zilnic când ajungi acasă, nu mai bine nu.

Magazinul online, e ăsta. Preţurile variază între 30 de euro şi 100. Of, cât îmi place că lor le pasă că poţi avea monturi, picior lat, gros, subţire. Ce e enervant e că te jenează la spate dacă le porţi cu rochii de mătase, fără şosetă lungă, na, sunt de călărie. În aşteptarea unui designer care să le retuşeze sus 3 cm la spate, le luăm pe astea sau mergem la cizmar cu ele să le taie.

Are you Cruella de Vil or err... Anita?

Stilul Cruella de Vil. Dodie Smith, scriitoarea cartii 101 dalmatieni stia ea ce stia. Toata lumea are o prietena Cruella si sa fim onesti, toti ne amintim de numele Cruella de Vil mai degraba decat de cel al bunei si dragalasei...aaa...  pe care insa unii o iau de nevasta.

Anul asta cica ne intoarcem la stilul animal print si blanite. Nu e rau deloc.

Din istoria selectata a catorva Cruele sa nu le uitam pe Diana Vreeland in apartamentul ei rosu (ma intreb daca ea a fost sursa de inspiratie a lui Dodie Smith in 1956 sau o fi fost o londoneza... ) Sau iata le pe cele doua sefe de la Vogue, Carine Roitfeld si Anna Wintour.

Altfel, ce carte/film fantastic, catelusii derapand pe gheata, Cruella memorabila, hipstareala lui Roger in movurile, verdele, maroul vestelor si jachetelor, ahhh si Jasper...imaginile de blog de strada cu catelusii si stapanele...

Sisters

”La France est un hotel...”

Houellebecq castiga goncourtul si comenteaza despre rolul cetateanului in societate. Delicatessen... Bon, presa straina facea de mult misto de Franta ca nu isi recunoaste cel mai citit scriitor francez si ca ii tot da cu alde le Clezio sau Francois Wereygans.. Cartea, La carte et le territoire, citita febril si monden imediat dupa aparitia din septembrie, e chiar emotionanta si cumva ultimă. Se joaca si merge pana la capat.

Randunica

Rândunica este o şapotă. O cărămidă specială de sobă. Pe dânsa am găsit-o încrustată în cada de lângă podul cu pricina. Ea ar putea fi de pe la 1890 -1930. Probabil Rândunica era o fabrica de cărămizi?

Asta se folosea pentru sobe sau şeminee şi se menţinea călduroasă 3 zile. (parcă îi văd pe lucrători, demolau, le făceau stive dar nu le aranjau pe căprării, însă le recuperau, şi apoi, pac, zideau cada.

Rândunica va fi acoperită de un mozaic alături de colegele ei no name, dar zămislite din pământul grădinii casei.

Bucataria Sturdza

Foarte rar gasesti bai si bucatarii ale caselor vechi cu piese initiale in Romania. De aceea si repetam atat vorba lui Cioran in legatura cu noi, n a fost sa fie, ca nu am avut noroc de oameni cu bun simt, si la nationalizare, comunistii, jivinele, bagau buldozarul, sterpeleau piesele, le distrugeau, etc.

 La fel, in muzeele noastre, chit ca e cel de arte decorative din Bucuresti, in renovare de 2 ani deja, nu vezi nici o baie sau bucatarie recompusa. Nu vezi deloc nici o baie, de altfel. Iar in casele memoriale, amatorisme,  impostura; ori e reconstituita o baie cu obiecte straine casei si acest lucru e ascuns (precum in cazul casei lui Enescu de la Sinaia unde nu ai cum sa ghicesti ca doar cada e originala, caci si vasele de toaleta Villeroy &Boch rose ar putea fi dar nu sunt ale Marucai si nici nu este marcat, acest lucru fiind valabil in toata casa), ori nu e valorificat din pacate, sa zicem, un tur al bailor la Peles (se pare ca sunt 30), probabil pe principiul ascunderii realitatii, oamenii bogati si artistii nu isi fac nevoile si nu coboara la demisol in depresie sa infulece dintr un serbet in bucatarie).

La castelul Cantacuzino din Busteni, vandut de familie prin 2004, achizitionat de 5 propietari straini parca, unde o doamna ghid simpatica si foarte pregatita va conduce prin sali si va da tot felul de detalii picante, cum un Cantacuzino a adus in Romania traditia mamaligii, de exemplu, nu se viziteaza baile, dar holurile de serviciu s au pastrat si desi nu se viziteaza, poti sa tragi cu ochiul cand oamenii sunt neatenti, si intrevezi mozaicul mic alb negru original presarat pe marginile pardoselei gri.

 Dar sper sa ma insel si sa vizionez bai si bucatarii in casele inca nevizitate.

Salutam iar minunea acestei bucatarii. Pardoseala. Camera de la demisol cu masinile de gatit, scara si soba din casa Sturdza poate fi vizitata la demisolul librariei Carturesti de pe Magheru, Bucuresti.

Detartrantul nufarul

Sunt produse pe care le iubesc. Probabil cel mai adaptat produs romanesc care nici macar nu are nevoie de reclama, caci nu are concurenta pe piata noastra. Daca s ar desfiinta precum firma italiana artizanala care facea cizmele de calarie Ariete, nu stiu ce m as face... Cu cizmele rezist, ca inca mai traiesc si ele. (si nu, nu fac nici o echitatie si mi e frica de cai).

Pana anul acesta cand, in fine, l au adus si in mega, era si motivul pentru care unii nici nu isi faceau cumparaturile in supermarketul belgian. Unde il aveau, acolo ma duceam sa mi iau una alta. O data, voiam sa curat niste placi de ceramica de soba si nu il mai aveau la magazinul din colt si am ajuns prin nu stiu ce cartier marginas dupa el.

Cum curatarea wcurilor e un subiect mai tabu decat inmormantarea, numai o gospodina putea sa ti vanda pontul unui wc luna, ca la tv nu il dadeau. Tot de la cineva de la tara am aflat si eu de el, copil fiind, si de atunci sunt fan detartrant nufarul. Desi el e de la Farmec si nu Nufarul. Ma emotioneaza si ambalajul netipator si serios.

Pana acum cativa ani, lumea din orasele mici si l gasea in toate alimentarele, dar pe piata mare a supermarketurilor nu era. Aici, pe langa categoria persoanelor maniace cu curatenia, nu ne place sa spalam des si ca sa dai jegul istoric de pe cada, faianta sau din tron nu ai ce face cu produsele plapande straine, colorate si cu arome de bomboane. Si chiar sa cumperi in fiecare an un wc nou?! Iar cand ai mozaicuri, faianta si chiuvete vechi cu rugina interbelica, e grozav. Cand dai cu el pe dare, te inarmezi cu manusi musai, deschizi fereastra, torni detartrantul, iese si o leaca de fum, nu de la frecus, ci de la acidul clorhidic concentrat. Arde putin, dar merita.

Despre prietenie

”I've noticed your hostility towards him ... I ought to have guessed you were friends." Malcom Bradbury