Geanta verii- Carrefour

Ultima hipstareala a ajuns si la noi in materie de estetica a uratului si autoironie si trebuie sa va anunt ca vine de la bienala de arta Bucuresti unde am zarit la o fata romanca geanta verii acesteia. Traista Carrefour, pe un fond odata alb, acum cenusiu, cu diferite pete de uzura. Se imbraca la orice. Se comporta bine la spalat. A se purta la partiuri, galerii, muzee, centru vechi. (evident nu la piata unde toata lumea o are). Concurenta papornitelor celorlalte supermarkete e slaba caci Mega sau Auchan au croite sacose o idee mai colorate si ingrijite.

Munca peste tot

Vrei sa ti iasa papanasii buni? Trebuie sa muncesti pentru asta, adica sa te interesezi de reteta mai intai, sa cumperi toate produsele, sa masori toate ingredientele inainte de a le turna in castron… Vrei sa ai prieteni? Pai, trebuie sa socializezi, sa asculti, sa te interesezi, sa fii generos cu ei, sa i cauti, sa pui intrebari, sa ai initiative, sa te porti asa cum ai vrea ca ei sa se poarte cu tine. (daca ei vor face la fel, se numeste prietenie reciproca). Vrei sa ajungi la fericirea maxima trecatoare? Oau, daca te intinzi pe spate si ai uitat de mangaiere si nu te incordezi si tu acolo si astepti asa sa vina…sa vina ploaia…, pai nu vine…etc etc. Muncim si pana la urma, invatam sa traim.

Bye bye Covaci street

Ehe, gata, prăvăliile de pe Covaci cu antichităţi îşi făceau ieri inventarul, s-a dus şi şarmul străzii ăsteia, în locul consignaşiilor propietarii închiriază la nişte arabi care îşi vor face restaurante sau bodegi...desigur, una e să primeşti chirie de zece mii de euro de la un restaurant prosper şi alta e să ai o stradă pitorească, într-un centru vechi, devenit clişeul turistic al unei capitale din Europa. O să imi fie atât de dor de magazinele alea, de domnul O. care când îi păşeai în magazinul cu antichităţi îţi arunca priviri de fiară când vedea că te pricepi şi altfel, îţi vindea gingaş ce porţelanuri voiai tu să crezi că iei...Odată cu strada asta se duce o lume a micii burgezii, negustorul lui Balzac ce supravieţuieste de pe o zi pe alta, copilăria cu achiziţiile ei, firescul de a precupeţi prin centru...

Nu-i nimic, pardoselile art nouveau vor fi înlocuite cu linoleum şi gresie, uşile de lemn aruncate iar când o să mai mi se facă dor de un cartier decadent, o să mă duc prin Havana Vieja, cât o mai fi şi ea şi o să îi mai caut pe anticari pe la vreun târg la Bulevard...

Sa nu judeci pentru ca tu esti de fapt judecat, sa intrebi ce mai faci pentru ca tu vrei sa povestesti despre tine, sa spui te iubesc pentru ca vrei a fi iubit (ce afectare), te doresc caci de fapt tu doresti…Tz tz tz… Gasesc fraza asta de la 20 de ani printr un carnetel, pufnesc si ma intreb de ce nu mi o fi spus Alain Delon te iubesc. Ei, se putea si mai rau. La douazeci de ani nici nu stiu ce faceam, nici saptamana trecuta nu prea imi amintesc dar poate e mai cuminte sa asteptam saptezeci de ani cand cica ne vom aminti perfect de tinerete. (Ma rog, a fi inconjurat de oameni care si au pastrat puritatea si memoria fugind de mizeriile frumoase, nefolosindu se de compensatiile derizorii ale decadentei etc iar nu ajuta).


Sunt de o senilitate crunta, am citit cele mai bune carti in adolescenta si dau de fraze minunate despre carti mari din care nu mi amintesc mai nimic.
Programul din vara asta a inceput si nu fac decat sa recitesc cartile mari. Oricum modernii se repeta si nu merita sa le citesti decat o carte. Balzac e o cata geniala si imi dau seama ca daca as avea un copil i as pune in brate comedia si mi as vedea de mancat cirese. Incepi prin a le manca pe cele mai frumoase si sfarsesti prin a le manca pe toate.

Osmoza cu natura

Prietena mea se contopeste cu natura intr-o osmoza perfecta. Sta zilnic la soare caruia i se dedica precum unui zeu. Dar gradina, spre deosebire de nisipul plajei, atrage diferite dihanii. Asezata pe sezlong prima oara in primavara asta s a trezit cu un bondar pe ea si a cazut in iarba dand din maini de disperare. Cu cafeaua ce i a patat rochia si a jurat sa se razbune. Bondarul imens, frumos croit cu un negru albastru lucios se complace in a zbura deasupra unui lemn asezat pe singurul petec de soare din gradina la ora asta. Lemnul e prea greu. Asa ca victorioasa da tot lemnul cu jumate dintr un spray pentru gandaci K-300.


Apoi sarbatoreste suprematia omului si isi picteaza cu galbenusul tulpinilor de rostopasca napustite de degetele ei un soare pe mana stanga. Si mediteaza la ce sa faca in Franta acum cand se duce. Noteaza adrese si face liste intr un carnetel frumos care o incomodeaza putin. O sa luam biciclete de la aeoport si o sa l vizitam pe tonton. Sa flanam pe biciclete. Apoi trebuie sa cumparam dulceata de ceapa pentru foie gras ca in Bucuresti nu se gaseste. Din Alpi musai sa nu uitam sa luam radacini de lavanda. Sau seminte, naiba stie. Inainte ne vom cumpara antidotul caci taranii provencali culegatori de lavanda au mereu la ei siringa…in inima lanului mov doarme cate un sarpe letal de lavanda, chiar se numeste vipere minute, care isi protejeaza alcovul. Nu stiu precis cine mi a zis povestea asta dar si acum pot sa jur ca e adevarata si ii explic farmacistei ca e nebuna. In Marsilia la bodega noastra unde ne lasa sa fumam inauntru si ne amintim de ce ne place Romania, dupa ce vom bea 3 pastisuri ca sa l primim pe al 4 lea gratis, eu o sa fac baita in mare acolo in centru iar ea o sa se duca la vintageul ala de pe deal. Parisul nu e cine stie ce in termeni de achizitii pentru ca toata lumea cauta ceva acolo. In Marsilia in schimb gasesti. Prin Aix iar o sa ne lafaim si nu o sa ajungem la palatul lui P.

Carnetel 4x4

Dacă aş fi designer de carneţele aş croi carneţele şi pentru a fi utilizate nu doar pentru decor şi copertă! Celelalte tip cărticică de rugăciuni sfârşesc mereu semi feciorelnice într-o geantă îngălbenite. O singură dată am găsit la pompidou, în fine, carnetul dorit. Şi frumos şi util. Tip jurnalist, adică de teren, cu spirala în partea superioara, pentru a-l putea răsfoi şi scrie oriunde şi oricum. Format lung şi gras, desigur. Poţi scrie în picioare, în tranşeele magazinelor să nu uiţi o combinaţie de toaletă ce ţi-a venit, sprijinindu-l în palmă fără birou, pe o bordură de stradă sau ghidon de bicicletă.