Ca sa omor cateva ore in Brasov, mi am spus ca as putea sa vizitez casele memoriale, o mica pasiune descoperita dupa ce sora-mea mi a spus ca o data ea asta a facut la Paris. Ai, in fond, acces la niste interioare, odata private, in casele oamenilor colectionari sau inspirati. Totul a pornit cand aflandu ma pe strada Muresenilor in cautare de un second sau ceva dau de casa Muresenilor, muzeu. Pasesc in gang si scara minunata mi a trezit interesul pe loc. Urc si ma intampina o doamna cu un zambet pe atat de primitor pe cat de mirat in linistea de mormant a muzeelor noastre.
Ma uit cu coada ochiului pe afisul din stanga si mi confirm ca n am nimerit la un salon de masaj ci chiar la muzeu. Doamna torcea zambind in continuare, privindu ma cu ochii umeziti de emotie, de parca as fi fost fiul ei intors din razboi. Verific ca n am gresit, mai sa ma lase sa intru ca student, insist sa platesc, si la auzul soaptelor noastre, iese si domnul director ? vadit curios de zarva bizara din muzeu. Ma saluta, cei doi se privesc si mai tarziu aveam sa le inteleg surpriza din priviri. Credeam ca o sa fiu invitat si la o tratatie dar nu. Intru si n apuc sa ma dumiresc bine, ca pe fundal, doamna imi pusese caseta cu un grai mioritic ce deslusea misterele Muresenilor. Ii multumesc.
Apoi desigur urmeaza vizita, ceva poze-portret presarate pe pereti, un pian, o comoda si cateva mobile cate degete am eu la mana erau ramasitele, poate ale familiei (deduc ca nu era indicat), raspandite in 4 camere. Altfel, texte cu datele biografice ale ilustrilor si odraslele lor. Camerele fusesera retapetate cu auriu, rozaliu sau verde cu sclipici, perdelele erau de un portocaliu scanteietor precum in toate pensiunile din Romania.
In camera cu toalete si historia costumului sedeau 3 rochii agatate fantezist intr un cuier (ale unui designer de nunti local probabil) pe umerase naf-naf care se potriveau de minune cu tapetul cu sclipici.
Cu sentimente amestecate de mila, furie si plictis ma indrept spre iesire, doamna iar imi da binete, ma anunta ca n am terminat, ca mai am inca o aripa (inca 3 camarute) din care una cu biblioteca originala (un exemplar semnat chiar de regina Maria) si expozitia foto a unor tineri din capitala (sic) si nu asa oricum. Camerute imbogatite de sobele modeste dar originale? unde pe polite sedeau bibelouri chinezesti si suporturi de lumanari indiene pentru a nu da asa senzatia de auster sau saracie.
Dar inainte de toate mai avem si vitrina de pe holul unde ne aflam chiar acum cu suveniruri, (si lumina e aprinsa pentru a vedea giuvaierurile) unde il pot achizitiona si pe poetul national, pardon local, pardon poeziile nu poetul, Stefan Baciu. Vad o usita faina veche, o intreb unde duce. La veceu. Dar usa e originala ma asigura, nu avem voie sa o schimbam. Ii multumesc calduros si dau sa plec cand ma anunta ca mai vrea sa mi spuna ca in salonul pianului se tin concerte cu cantaretele de la opera. Intrarea e gratuita si pot sa vin miercuri. Ies nu fara sa o intreb daca mai sunt si alte case memoriale in Brasov si ea imi spune ca in piata, e muzeul de istorie si in apropiere. Pai, si case memoriale? Da, si mai e si muzeul literaturii langa posta.
