Tuesday, 31 August 2010
Casa Muresenilor
Ca sa omor cateva ore in Brasov, mi am spus ca as putea sa vizitez casele memoriale, o mica pasiune descoperita dupa ce sora-mea mi a spus ca o data ea asta a facut la Paris. Ai, in fond, acces la niste interioare, odata private, in casele oamenilor colectionari sau inspirati. Totul a pornit cand aflandu ma pe strada Muresenilor in cautare de un second sau ceva dau de casa Muresenilor, muzeu. Pasesc in gang si scara minunata mi a trezit interesul pe loc. Urc si ma intampina o doamna cu un zambet pe atat de primitor pe cat de mirat in linistea de mormant a muzeelor noastre.
Ma uit cu coada ochiului pe afisul din stanga si mi confirm ca n am nimerit la un salon de masaj ci chiar la muzeu. Doamna torcea zambind in continuare, privindu ma cu ochii umeziti de emotie, de parca as fi fost fiul ei intors din razboi. Verific ca n am gresit, mai sa ma lase sa intru ca student, insist sa platesc, si la auzul soaptelor noastre, iese si domnul director ? vadit curios de zarva bizara din muzeu. Ma saluta, cei doi se privesc si mai tarziu aveam sa le inteleg surpriza din priviri. Credeam ca o sa fiu invitat si la o tratatie dar nu. Intru si n apuc sa ma dumiresc bine, ca pe fundal, doamna imi pusese caseta cu un grai mioritic ce deslusea misterele Muresenilor. Ii multumesc.
Apoi desigur urmeaza vizita, ceva poze-portret presarate pe pereti, un pian, o comoda si cateva mobile cate degete am eu la mana erau ramasitele, poate ale familiei (deduc ca nu era indicat), raspandite in 4 camere. Altfel, texte cu datele biografice ale ilustrilor si odraslele lor. Camerele fusesera retapetate cu auriu, rozaliu sau verde cu sclipici, perdelele erau de un portocaliu scanteietor precum in toate pensiunile din Romania.
In camera cu toalete si historia costumului sedeau 3 rochii agatate fantezist intr un cuier (ale unui designer de nunti local probabil) pe umerase naf-naf care se potriveau de minune cu tapetul cu sclipici.
Cu sentimente amestecate de mila, furie si plictis ma indrept spre iesire, doamna iar imi da binete, ma anunta ca n am terminat, ca mai am inca o aripa (inca 3 camarute) din care una cu biblioteca originala (un exemplar semnat chiar de regina Maria) si expozitia foto a unor tineri din capitala (sic) si nu asa oricum. Camerute imbogatite de sobele modeste dar originale? unde pe polite sedeau bibelouri chinezesti si suporturi de lumanari indiene pentru a nu da asa senzatia de auster sau saracie.
Dar inainte de toate mai avem si vitrina de pe holul unde ne aflam chiar acum cu suveniruri, (si lumina e aprinsa pentru a vedea giuvaierurile) unde il pot achizitiona si pe poetul national, pardon local, pardon poeziile nu poetul, Stefan Baciu. Vad o usita faina veche, o intreb unde duce. La veceu. Dar usa e originala ma asigura, nu avem voie sa o schimbam. Ii multumesc calduros si dau sa plec cand ma anunta ca mai vrea sa mi spuna ca in salonul pianului se tin concerte cu cantaretele de la opera. Intrarea e gratuita si pot sa vin miercuri. Ies nu fara sa o intreb daca mai sunt si alte case memoriale in Brasov si ea imi spune ca in piata, e muzeul de istorie si in apropiere. Pai, si case memoriale? Da, si mai e si muzeul literaturii langa posta.
Thursday, 12 August 2010
Pantofi decupaj
De ce ai nevoie?
- o pereche de pantofi vechi de piele
- lipici de decupaj instant rezistent la apa
- o pensula
- reviste sau ziare cu foaie de calitate
- o foarfeca
Ce trebuie sa faci?
- Curata pantofii de piele praf, grasime, etc.
- Gandeste te la design. Alege modelul pe care il doresti pe pantof: ziar alb negru, anumite culori, tipare, personaje, vietati, logouri, sloganuri poate sau amalgam. Daca vrei ceva mai conventional, poti sa optezi pentru acelasi model la ambii pantofi.
- Ia revistele si decupeaza respectivul model care te intereseaza si taie l la dimensiunea unui timbru. (pentru urmatoarele etape trebuie sa ai totul pregatit deja caci vei avea degetele pline de lipici).
- Da un strat de lipici cu pensula pe o mica suprafata a pantofului. Pune lipiciul de decupaj si pe dosul timbrului sau hartiutei in forma de timbru. Lipeste l pe suprafata data cu lipici. Foloseste ti degetele pentru a netezi eventualele striatii ale hartiei de pe pantof.
- Lipeste un alt timbru pe timbrul deja lipit, suprapunandu l pe primul (astfel incat sa lasi la vedere ce desen/culoare te intereseaza) Continua tot asa pana acoperi tot pantoful. De multe ori, va trebui sa ajustezi cu foarfeca anumite timbre ca sa se potriveasca (la varf, calcai, etc). Poti sa ”decupezi” si tocurile. Sau nu.
- Acopera toata suprafata exterioara a pantofului cu un strat de lipici de decupaj rezistent la apa. La fel, acopera cu lipici si marginile care intra in interiorul pantofului. Lasa l la uscat. Adauga inca un strat sau chiar doua de lipici pentru a face pantofii cat mai rezistenti la apa.
Cateva sfaturi:
- Lasa varful pantofului la sfarsit ca e cel mai dificil. Foloseste ori un petec intreg impaturit strategic ori multe timbre mici pentru a l acoperi perfect.
- Desi vei putea fara probleme sa iesi pe ploaie cu pantofii, e de preferat sa nu iei toate baltile la rand.
- Daca faci o greseala sau lipesti un timbru care nu ti place, ai doar cateva secunde la dispozitie sa l scoti. Altfel, nu te apuca sa l scrijelesti, pur si simplu lipeste altul peste.
- Daca ii zgarii, nu i bai, lipeste o noua hartiuta pe locul scrijelit si aplica apoi lipiciul de decupaj rezistent la apa.
Lipiciul special de decupaj rezistent la apa se cumpara din strainatate sau de pe net. Eu am cautat prin capitala de nu stiu cate ori la magazinele speciale si n am gasit.
Wednesday, 4 August 2010
Hoarding mental de vacanta
Ce bine ca in strainatate in salata de ton nu se pun rosii!!! (pur si simplu rosile proaspete nu merg cu tonul conservat). A se inlocui cu dovlecel verde, fasole teaca, gogosar, etc.
Trebuie ca feministele franceze pioniere se intorc in mormant cand deslusesc de acolo din departari cum panaramele frantuzoaice frumoase le danseaza in poale rusilor bogati prin cluburile de profil scump din sudul Frantei...
Din cand in cand, trantit la soare, ma mangaie un fir de iarba si l inlatur de parca ar fi un gandac libarca.
Aflu ca una dintre colegele de gradinita si a pus din primul salariu sani. Tatal ei, scriitor, ii pusese cel mai frumos nume de fata. Sper ca nu a avut parte de un doctor heterosexual.
Oamenii ponderali pretind ca nu le place marea, soarele si plaja. Le gasesc frivole, etc. Desigur plaja e discriminatorie, te divulga in doi timpi si trei miscari.
Micul dejun este cea mai frumoasa promisiune a unei zile. Apa, suc proaspat stors, croissant, iaurt, fructe, cafea. Dupa asemenea mic dejun copios mi se face o foame de lup in doua ore. In ciuda placerii, trebuie sa ma intorc la apa, cafea si croissant. Cu cat mananci mai mult dimineata, cu atat mananci mai mult in restul zilei. Un alt mit proverbul cu pricina. Sanatos nu inseamna frumos, sa fim seriosi.
Provincia, cu burghezia ei e suportabila doar in vacante; pe cat de incantatoare, si oriunde ar fi ea, ma plictiseste. Trebuie sa mai imbatranesc, probabil ca sa capat acea asezare. Cand la fnacul local nu imi gasesc cartile si filmele dorite, simt o angoasa ce nu se potoleste la gandul comenzilor. Ori capitala ori in fata marii sau creierul. Muntilor.
Aflu dintr o revista desteapta de peste hotare ca pofta de sarat „ draga, as manca ceva sarat. Mie mereu mi e pofta de sarat” nu e un capriciu, ci o lipsa de minerale si calciu. Pofta dispare daca mananci peste si branzica de vaci”.
La fel cu dulcele. Asta e semn de depresie. Trebuie sa mananci cartofi si inca ceva, dar am uitat ce.
Cu gandurile cele mai bune, i am recomandat unui domn sa nu cumpere sacoul ca nu ii sta bine la umeri. Doar asa l am putut cumpara eu.
Ce m am bucurat cand A.B. mi a dat like.
Trebuie ca feministele franceze pioniere se intorc in mormant cand deslusesc de acolo din departari cum panaramele frantuzoaice frumoase le danseaza in poale rusilor bogati prin cluburile de profil scump din sudul Frantei...
Din cand in cand, trantit la soare, ma mangaie un fir de iarba si l inlatur de parca ar fi un gandac libarca.
Aflu ca una dintre colegele de gradinita si a pus din primul salariu sani. Tatal ei, scriitor, ii pusese cel mai frumos nume de fata. Sper ca nu a avut parte de un doctor heterosexual.
Oamenii ponderali pretind ca nu le place marea, soarele si plaja. Le gasesc frivole, etc. Desigur plaja e discriminatorie, te divulga in doi timpi si trei miscari.
Micul dejun este cea mai frumoasa promisiune a unei zile. Apa, suc proaspat stors, croissant, iaurt, fructe, cafea. Dupa asemenea mic dejun copios mi se face o foame de lup in doua ore. In ciuda placerii, trebuie sa ma intorc la apa, cafea si croissant. Cu cat mananci mai mult dimineata, cu atat mananci mai mult in restul zilei. Un alt mit proverbul cu pricina. Sanatos nu inseamna frumos, sa fim seriosi.
Provincia, cu burghezia ei e suportabila doar in vacante; pe cat de incantatoare, si oriunde ar fi ea, ma plictiseste. Trebuie sa mai imbatranesc, probabil ca sa capat acea asezare. Cand la fnacul local nu imi gasesc cartile si filmele dorite, simt o angoasa ce nu se potoleste la gandul comenzilor. Ori capitala ori in fata marii sau creierul. Muntilor.
Aflu dintr o revista desteapta de peste hotare ca pofta de sarat „ draga, as manca ceva sarat. Mie mereu mi e pofta de sarat” nu e un capriciu, ci o lipsa de minerale si calciu. Pofta dispare daca mananci peste si branzica de vaci”.
La fel cu dulcele. Asta e semn de depresie. Trebuie sa mananci cartofi si inca ceva, dar am uitat ce.
Cu gandurile cele mai bune, i am recomandat unui domn sa nu cumpere sacoul ca nu ii sta bine la umeri. Doar asa l am putut cumpara eu.
Ce m am bucurat cand A.B. mi a dat like.
Subscribe to:
Posts (Atom)



