Muse is my job

Eddie Sedgwick

Alfred Douglas

Renee Perle

Tomaso de Cavalieri

­

Ruth Kligman

Arthur Rimbaud

Fetele...

Băieţii ne-au ajutat enorm… (directorii institutelor de cultură)

Fetele, ia veniţi voi la mine în birou. (ministrele)

Fetele de la formaţia x,  fetele de la revista aşa, fetele cutare adică designerele… 

Băieţii au făcut o treabă genială (dadaiştii, avangardiştii, directorii firmei etc.)

A inflorit liliacul!

<<Pe Sfintii Apostoli, dincolo de Apolodor, tresarise, zarind la cativa pasi de el un lucru cu totul neasteptat: agatata baieteste de gratiile unei porti de fier, peste care treceau inalte, cateva crengi de liliac, o fata se lupta sa rupa o creanga.
Paul se opri locului, de teama sa nu o sperie, si se ascunse sub un felinar, de unde putea privi fara sa fie vazut.
...
Strada era goala dar dintr-o clipa intr-alta putea trece cineva, daca nu chiar propietarul pradat. Creanga ceda in sfarsit, o creanga mare cu buchete dese, violete.
...
Paul o privi cum se indeparteaza si i se parea ca ramane in urma ei o trena de lumina. Se simtea si el mai tanar, anotimpul, pe care il uitase, era regasit, mica nebunie a lui Ann aducea a inconstienta, putina lumina in toata acea zi. Ar fi vrut sa fuga dupa ea, dar...

Totusi, simtea nevoia sa ii trimita un cuvant de simpatie...
Intra acolo si cumpara tot liliacul, cat se gasea, spre stupoarea vanzatorului...In mai era nespus de ieftin, si cu cele cateva sute de lei pe care le avea la el, ii cumpara o gradina intreaga, pe care i-o trimise lui Ann cu frunze cu tot, si cu cateva cuvinte scrise in graba, pe o carte de vizita:
`` Alta data cand vrei liliac, fii mai prudenta. Daca ai nevoie de avocat (articolul 306 si 308 din codul penal: Acela care va lua intr-ascuns un lucru al altuia savarseste furt. Furtul se pedepseste cu inchisoare de la 15 zile pana la 2 ani), iti stau la dispozitie.
...
Casa era plina de liliacul trimis de el in ajun. Cat nu incapuse in vasele de flori, era pus in carafa de apa, in pahare, pe masa, pe etajere, la fereastra. >>

Profetii din `34

<<La receptia lui Rice nu ma duc. Suntem inca en froid, in urma scandalului de joi, si pe urma n-am frac, ceea ce e indispensabil. Raman bucuros la cabana sa ascult discurile, pe care mi le-a imprumutat Marjorie. As fi vrut sa il conving pe Drontu sa nu se duca nici el, dar nu a fost chip.

-Ce? o sa ma sperii eu de un american, trei nemti si cinci englezoaice? Zici ca nu am frac? Lasa, cucoane, ca stiu eu ce e aia sa fii elegant.
S-a pudrat, s-a parfumat si, cu foarte multa grija, si-a construit o tinuta triumfatoare: haine albastre deschise, pulovar cafeniu, guler tare, papion cu buline si ghetre albe. Un moment m-am intrebat daca Marin asta nu e in realitate un umorist, indeletnicindu-se cu ultragierea voluntara a prejudecatilor. In felul asta, intrarea lui la club ar fi o lovitura de geniu.
Scump baiat! A plecat fericit, invartindu-si bastonul lui noduros intre degete si l-am invidiat pentru sanatatea lui de fier, in vecii vecilor inatacabila.

......................................................................

De unde vin baietii astia lunatici, fara casa, fara rost, cu capetele goale, cu mainile goale, cu identitatea neprecisa, cu asteptarile dibuitoare!

Dorm astazi aici, maine dorm dincolo, poimaine nu mai dorm deloc. Viata se trece de la o masa la alta, in cautarea unui pol, in cautarea unei tigari, in cautarea unui pat. Dintre ei, uneori, isi face loc cu coatele cate unul care isi descopera o chemare, un mesaj de comunicat tuturor, un adevar absolut. Dupa o zi sau doua, dupa o saptamana sau doua, se pierd din plictiseala lor sau a celorlalti.

- O sa va punem la zid. Am auzit vorba asta de o suta de ori, de o mie de ori. La fiecare colt de strada intalnesc un razbunator.
Pe cine o sa puna la zid? Deocamdata nu sunt limpede fixati. ``Pe burghezi, pe batrani, pe burtosi, pe satui.`` Totul e confuz, surd, invalmasit. Cu totii sunt descurajati si febrili. Asteptarea ii oboseste, asteptarea asta, care nu se mai satura, care nu se mai termina, care consuma ceasuri, zile, ani si ramane mereu flamanda, asteptarea fara teluri, fara termene, fara obiect, o asteptare pura si simpla, facuta numai din nervi si tensiuni.

- Trebuie sa plesneasca, trebuie neaprat sa plesneasca...
-Ce?
-Totul. >>

Bic

Nu am avut un bic la indemana asa ca nu am notat. Trebuie sa rasfoiesc cartea toata ca sa gasesc fraza geniala pe care mi-o amintesc pe jumatate. O caut, fila cu fila. Vai, oare de ce scriem atat? Si tot trec  prin pagini si ma iau cu alte pasaje. Nu am timp acum. Uneori nu ai noroc. Altadata. Ma intorc la altceva. Cand, in fine, intr-o primavara,  dau de ea, sunt complet dezamagit.

Flaneur 2

Eu nu am caine, asa ca puteti inchide adaposturile de caini.

Cea mai misto bluza vazuta in ultima vreme, o avea Manuel Pelmus in Atelier Mecanic acum cateva saptamani. Parea Comme des Garcons dar nu am gasit-o. Oare ce o fi?

Ies din taxi aproape vomitand si pastrez ore bune mirosul de bradut artificial odorizant, California Scent.

Gabriela Adamesteanu, Provizorat.

Pauza de pranz. Barbatii in Piata Victoriei imbracati la costum. Unii seminaristi, altii ginerica.

Disperarea romanilor de singuratate, impresionare, etc. depaseste orice limita. Dau telefoane si cand iau avionul la 4 dimineata. Cu cine dracu or vorbi? Numai mama sa nu fi.

O mama imbracata fain cu fetita acoperita in niste toale oribile.

De ce in Rusia ma simt ca acasa

Cladirile de patrimoniu sunt demolate. In locul lor cresc blocuri staliniste sau de sticla.

Rusoaicele sparg la seminte de nu au treaba. In metrou, pe strada si in fata blocului.

Mafiotii si consoartele sunt urmarite pas cu pas pe toate canalele. Muzeul Dostoievski nu stie nimeni unde e.

Ghidurile sunt utile in masura in care e utila Constitutia. Baruri, restaurante, librarii, muzee, se inchid, se schimba, se renoveaza, adresele nu coincid. Descoperirile le faci singur sau prin cunostiinte.

Masinile luxoase sunt peste tot, barbatii deschid fereastra si spun/urla vorbe de duh fetelor turiste in rusa, asadar sunt intraductibile.

In supermarket, normal, esti imbrancit, sabotat, fentat, oamenii ti-o iau in fata alergand cand se mai deschide o casa la aglomeratie.

Trebuie ca se lucreaza mult la negru din moment ce la orice ora metroul, troleul, strada gem de oameni intre 30 si 60.

Langa blocurile din Berceniul lor sunt parcate Maserattii, BMW uri, Mercedesuri si cum le mai zice.

Cel mai bun sos de salata din lume

1 lingura vinaigre
putina sare
1 lingurita mustar
3 lingurite de ulei masline
1 usturoi presat cu furculita
1 castronel, 1 fund si 1 furculita

Se amesteca pana ce ingredientele transcend intr-o pasta.
La salata verde, varza verde, sparanghel, avocado, anghinare, ridichii, etc.

Despre noi

La Moscova ninge, firesc, asa e aici pana in mai.

Cobor in metroul  ieftin, proletar, cu sali de bal. Imi ia 3 minute pe scara rulanta a buncarului. De ce sa ma grabesc, e un tren la fiecare minut.

Ma sui in ala care vine. Se inchid usile. Brusc ma ia un val de lesin. Pute a cacat foarte aproape de mine.  Ma duc inspre stanga. E mai rau. Ma mut inspre dreapta. Ma asez. Am o tona de opium pe fular si ma baricadez.  Si privesc.  Rusii intra. In stanga, e un semi gol, ciudat pentru un vagon de metrou moscovit unde circula 9 milioane zilnic. Se duc spre stanga. Incep sa simta duhoarea si cativa migreaza spre dreapta noastra. Cei mai multi raman.  Cativa se tin de nas. Raman insa in putoare.  La urmatoarea statie coboara vreo 2 expati.  Alti rusi vin si raman langa cacat.

Un domn m-a fixat, si e scarbit de nesatul cu care ma ascund dupa fular. Vreo 2 pusti  rad si alearga inspre dreapta, gesticuland sila. Dupa 4 statii, rusii din stanga coboara, ca le-a venit statia centrala. In fine, le vedem.  2 cersetoare aurolace stau jos, dormitand si putind a cacat. Noi aproape toti am stat si am indurat. E drept ca eu mai in dreapta , ei in stanga.  Asa cum secole de-a randul, si ei si noi am suportat tot.

Sa ne stapaneasca atunci.

Fobie de telefon

Seara Bertolucci

Il est interdit d’interdire

4 tineri la 20 de ani. Politicosi, 3 sarmanti, unul mai fragil. Vorbeau o limba culta, curata, amestecata cu putin cool de secol 18, fara nici un putain, genial spus idiot despre orice, c‘est chaud, sau ouf pentru fou, teuf pentru fette, meufe penru femme, verlanul lor- adica a l ’envers (care e slangul prin care se inverseaza silabele cuvantului). Nu doreau sa para tineri, erau.

Nu mai mancasera o masa buna de saptamani de zile, deh, erau cu bursa la istorie la Istanbul, banii ii dadeau pe hosteluri, genti misto si trenuri. In cateva zile cat au stat la noi, mi-au citit noptile cartile aparute in franceza la care din Turcia nu aveau acces, au vizitat muzee iar noaptea, 2 au iesit sa vada fetele iar ceilalti 2 au citit. Ne-au povestit cald si dezarmant de sincer mizeriile prin care trec cu parintii, despre cum unuia i se interzicea sa se scoale de la masa fara sa termine ce e in farfurie, despre amantele de varsta lor ale tatilor, despre cum Franta burgheza nu ii satisface, ne-au admirat casa ironizandu-ne insa pentru propietate si estetism, au spalat vasele si voiau mai mult sa asculte decat sa vorbeasca. Iar s-a trancanit despre mai 68, regimul Vichy, Algeria si iar ne-am propus sa citim mai multa istorie. Protestau, se luptau pentru idee si se dezbatea fara ridicare de ton si lovitura de centura. Le-am admirat pasnic implicarea si tineretea.

Toti visau la Marion Cotillard. Le era scarba de sarkozismul cu imigrantii si cu avantul varstei, voiau sa se casatoreasca expres cu o turcoaica sau sa aiba relatii bisexuale ca sa isi depaseasca societatea. Ne-au adus flori si bere si au fost jigniti cand noi, parinteste si ridicol, le-am propus sa o ia pe tren. Ne-au inteles abandonul, in fine. Si-au scurtat vizita ca nu au reusit sa isi recupereze banii datorati de pe tren pe care contau pentru o vacanta mai lunga, caci in calatoria din Istanbul-Bucuresti trenul avusese o intarziere de 12 ore, ceea ce in Franta inseamna rambursarea biletului.

La sfarsit ne-au lasat adresele de mail si cele de facebook.
Ujica nu are dreptate cand spune ca daca era facebook pe vremea lui Ceausescu, cadea de mult regimul. Noi nu prea am facut nimic nici atunci si nici acum. Avem doar o prietena pe fb militanta. Ii dam like de acasa.

Sugestii pentru restaurantele cool din oras

1. Maniile. Nu schimbati scrumierele dupa ce s-a fumat 1 tigara. E obositor, intrerupeti un gand, fosniti, intimitatea e deranjata.
2. Farfuriile se ridica toate in acelasi timp, dupa ce toti mesenii au mancat, ca sa nu deranjezi. De asemenea, felurile se aduc toate deodata.
3. La platoul de branzeturi, se aduce paine. Lipsa painii ne aduce aminte de barbari.
4. Observati. Daca simtiti clientii ca sunt in cautare de conversatii, glumite, puteti fi simpatic si sa trancaniti, na, asa e negotul, sunt unii care de aia ies, sa fie vazuti, altii sunt expati. Daca nu e cazul, nu are nici un rost sa va bagati in vorba.
5. Rosiile proaspete nu merg cu tonul in salata.
6. Clientul e sensibil. Fii atent. Nu il intreba dupa ce vine a 7 oara, E prima data la noi?

Nu purtam decat 5 haine

De ce sa ne mintim. Nu purtam decat cateva haine pe care le rotim. Ideea e nu sa iti ingropi viata in carpite ieftine pe care de altfel le probezi de zeci de ori cu melancolie ca apoi sa le lasi pe pat si sa-ti imbraci iar piesa favorita. 10 tricouri albe, 7 fuste, 10 rochii, niste matasuri, 2 genti, 5 pantaloni, 2 perechi de jeans care sa vina traznet, 2,3 sacouri achizitie. Toate piese una si una, scumpe sau chilipir, dar cautate ani si ani de zile si care merg si iarna si vara. La incaltaminte la fel, 5 perechi si gata. Toti atat de misto incat sa te doara daca nu se mai fabrica.
.......................................
Cum sa stii ca trebuie sa te descotorosesti de o piesa.

Pe asta am primit-o cadou de la mama, zicea ca e din marquizette, tin la ea. Hai, ma, e o porcarie cu flori, iti accentueaza picioarele scurte, da-o la ajutoare.

 Bluza asta de matase lunga o port ca imi ascunde gropitele pe care le fac jeansii...Nu. Afara cu ea. Ori vine la mai multe, ori nu. Si jeansii nu trebuie sa iti faca gropite.

Nu se poate, e yves saint laurent, uite ce brocart, bine, bine, da, dar galbenul nu te avantajeaza, ti-e si mare, vinde-o pe etsy. Dar e brocart, imi amintesc ca dupa 90 atunci comandasera brocart pentru
Peles, si aveau la Gavris 30 de metrii dar fraiera, n-am luat... Alo? Alo?

Dar am vrut mereu o fusta rosie plisata pana la genunchi a la gagicile anilor 60. Pai, da, dar asta vine deasupra genunchilor, nu ai genunchi ososi, nu, imi pare rau, da-o.

Costumul asta elegant din stofa de lana e asa de rasat...o fi, dar lana groasa arata ca dracu pe oricine, la gunoi cu ea, poate asa croitorii se invata sa lucreze numai cu stofa de lana fina si nu patura. Ca sa te incalzesti, exista paltoane groase, sa ti le pui pe deasupra.

Cand o sa mai pun doua kile, astia o sa ii pun la mare cand briza o sa-mi fluture...daca si cu parca... esti depresiva. La gheena.

Sunt hainutele pe care le cari dupa tine in voaiaje insa nu le porti niciodata si ele raman impachetate pe fundul valizei.

De ce ai 10 perechi de jeans si porti doar una? Ce faci cu astia din material gros? Jeansul trebuie sa fie mai subtire ca sa cada ca lumea!

Nu ma mai incap, dar ii aveam cand l-am cunoscut pe El... Hmm, revino-ti, ori slabesti si nu iti mai cumperi nimic, ori ii dai.

Geanta asta nu e de piele, dar uite-te ce culoare, e asa fantezy, ce sa faci draga cu asta, uite ce finisaje indoielnice, cum curg atele, pleaca cu ea de aici, eu nu merg cu tine pe strada cu ea. Si ca sa nu mai spun, te bucuri la chestii ieftine deci incurajezi si pe banditii de la H&M si Zara, munca la negru sau platita cu 1 euro pe zi a minorilor.

Paietele sunt de toapa dar uita-te ce matase la camasa asta... Chiar daca scoti paietele, o sa o ciupesti, mai bine faci o fata de la tara fericita, si e viscoza nu matase!

In loc sa iti iei 20 de sacouri/hainute de la h&m in doi sau 3 ani (adica 20x50 de euro), ia-ti de 1000 de euro unul impecabil de care sa nu iti fie jena si pe care poti sa il porti mereu.