Revelion la Sorbona

Sunt liber, deci corporatist

2012-01-27T00:06:00.000-08:00

Cred că, în afară de sticlele reciclate de lapte, mi-e dor de pitorescul oamenilor din comunism. Parcă era o ruşine să nu spui trăznăi, mai tăceai, lumea era mai simpatică, literară, lipsea uniformizarea, pentru că ne dedublam toţi, oricât de absurd sună...pentru că aproape nimeni nu credea. Acum e un tip de lighioană cu tupeu, sigură de sine, vehementă, ce a ales să fie o faună cinică, tehnică şi culmea, liberă, total corporatistă.

Limba. De lemn, doar la lucru în scris şi folosită de mocofanii pedanţi, impegaţii veşnic importanţi mereu, dar restul, pe stradă sau acasă avea parcă un şarm încă. Ce nu a reusit Ceauşescu, să uniformizeze limba în care vorbim, a reuşit corporatismul.

La Mirceşti

2012-01-26T00:39:00.000-08:00

Literatura rusă, păturică de lână, supe fierbinţi cu ghimbir şi -20 afară.
Numai de aş face o gripă. Asta m-ar salva. Atâta cer şi eu. Aş da orice să stau la pat câteva zile. Cred că cel mai fericită eram când făceam gripe mică. Lumea îşi pisicea şi îndulcea glasul, primeam ceaiuri şi cărţi.

Dilema online

2012-01-25T03:28:00.000-08:00

Dacă într-adevăr Dilema se mută cu totul pe online şi nu va mai fi publicată pe hârtie, aşa cum citesc aici, urmează vremuri interesante pentru onlineul românesc. După ce că nu prea există nici o revistă culturală solidă în afară de ea, dispare şi aceasta de la tarabă.

Până acum doar avangardiştii, tehnicienii şi rataţii de noi scriau doar online în România. Scriitorii şi jurnaliştii români consacraţi vor trebui să înghită timpul nou şi negoţul său şi vor regreta, poate, că jurnalele le-au tipărit pe hârtie unde nu pot să şteargă pac-pac profeţiile neîmplinite.

Bling bling cars in Moscow

2012-01-23T23:44:00.000-08:00

Iarba preţioasă

2012-01-23T05:41:00.000-08:00

Muncitoarea fruntaşă Viorica şi membra regimului burghezo moşieresc Ileana.

Viorica: Am pus în coşul meu o iarbă de preţ. De aceea nu simt greutatea.
Ileana: Dă-mi şi mie, te rog, putină iarbă, sau spune-mi cum se cheamă ca să o caut şi eu...
Viorica: Iarba aceea preţioasă se numeşte răbdarea...

Dicționar social

2012-01-19T04:52:00.000-08:00

Unde e iubita ta, de ce nu a ieșit și ea?= V-ați despărțit?

Măi, nu beau alcool, m-am plictisit, sunt la regim. = Nu am bani, fac economie.

Nu îmi place de tipa asta= M-a refuzat

Ei, astea sunt fleacuri, noi suntem anticonsumeriști = suntem egoiști, zgârciți

Nooo, eu prefer România, nu mă interesează să fiu imigrant= nu am reușit dincolo

Da, e haios puloverul= este oribil

Ce mai faci?= Serviciu si amor

Cum ești? = Ești deprimat sau nu?

Ah, de fapt, sunt ocupat acum, nu pot să vorbesc = Nu știu.

O apă plată, vă rog= am luat droguri, sunt însărcinată, la dezalcoolizare, sunt falit

Nu știu să-ți spun, dar e un baiat bun= divorțează de el

Dar de unde l-ai luat?= Cât ai dat pe el?

Hai să bem o cafea!= Nu ai un job și pentru mine?

Imh, câștig okay= câștig foarte mult

Pe mine nu mă intereseaza succesul= sunt ratat

Mamă, ce răi sunt toţi= adevărata scorpie sunt eu.

Mie nu îmi plac hainele noi, numai second= fac economie dar am stil.

Mie nu îmi plac secondurile, mi-e silă, numai haine noi= nu am imaginație, urmez moda.

Mă duc să lucrez= mă duc să mă culc.

Să spăl vasele? Să mă spăl singură pe păr? = Sunt o ţoapă.

Avantajele de a avea câini pe stradă

2012-01-11T08:09:00.000-08:00

Rahatul de câine aduce noroc și bașca e și îngrășamânt natural pentru asfalt.

De mâncarea azvârlită cu milostenie de creștini pe stradă se bucură și șobolanii. Cu puțin noroc, reînviem ciuma nu doar râia și rabia.

Senzația perpetuă de aventură și vacanță. Deși locuiești la oraș, e ca si cum ai locui în sălbăticie.

Mai meditezi și tu la ceva profund, înveți umilința mergând pe la spitalele românești ca să îți faci vaccinul când te mușcă. În plus, secția de boli infecțioase unde se administrează vaccinul îți poate rezerva și alte surprize!

Diminuarea costurilor: nu dăm de lucru acestor specimene sinistre -oamenii (paznicii), căci e mai ieftin să înfometezi niște câini ce îl și pot omorî pe eventualul hoț/client.

Poți să te sinucizi doar ieșind pe o stradă întunecată, dând târcoale pe la un bloc, fără a mai arunca banii pe barbiturice, samd.

Atragerea turiștilor ce fac poze la pubelele devastate de urși, pardon de cățeluși.

In caz de cutremur, câinii latră și te anunță pentru că ei simt înaintea noastră.

Dezvoltarea canibalismului.

Sugestii pentru evitarea scandalurilor tradițonale de sărbători

2011-12-31T05:36:00.000-08:00

Pentru a evita scandalurile tradiționale de sărbători, propun:

1. Să jucați cărți, monopoly în familie. Tot mai bine să te oftici că ai pierdut sau s-a trișat decât să îi spui unei mame că preferi cozonacii soacrei ei, că religia e literatură, samd.

2. Modestia mai presus de toate, orice numai să nu te invidieze nimeni, ai slabit pentru că ai fost bolnav, nu că ai vrut, ești șomer, hainele de pe tine sunt primite de la ajutoare, la munte te-ai dus din obligație, da, te-ai bronzat, dar ce riduri ai ...

2. Să scoateți pozele vechi ale familiei, elixirul tinereții ar trebui să funcționeze.

3. Plimbare pe jos în frig între felurile de mâncare, se mai duce alcoolul, jena de a se certa pe stradă, deși e cam pustiu de sf. sărbători.

4. Televizoarele deschise doar la ceva neutru și ușor, vrei să fii miliardar, sport sau mai știu eu ce.

5. Vacanța pe o insulă sau pretextul unei crize de ulcer, migrenă, gripă ce te face să stai acasă.

6. ...

Bucureșteanul adevărat

2011-12-29T03:20:00.000-08:00

În primul rând, este născut în București.

Nu ia metroul. Merge cu bicicleta sau pe jos și cu taxiul când ii e lene. Dacă nu e tânăr folosește bine mersi transportul în comun.

Ii detestă pe comuniști, bolșevici, psdiști cu ai lor aliați pentru că ne-au distrus orașul, ne-au făcut triști, săraci și bolnavi.

Citește Dilema.

Chiar dacă stă prost cu banii, din păcate, rămâne burghez, are femeie de serviciu.

Înjură cu prietenii, e cinic dar doar în intimitate.

De câte ori o casă veche se dărâmă din cauza corupției și neputinței, se întristează că i se năruie orașul copilăriei și jură că emigrează. Nu face însă reclamații și nu se duce la mitinguri.

Totuși, nu are o educație misogină pentru că în familie femeile aveau putere (avere) și divorțau de demult cu binecuvântarea (donația) patriarhului.

Folosește genți și încălțăminte rafinată, de piele naturală, doc, cârpă, și plătește mulți bani ca să nu se vadă că sunt scumpe. Are un telefon decent, dar nu e neaparat iphone etc. pentru că nu e prea complexat.

Nu are trening pentru că nu face sport, nu claxonează și nu înjură pe nimeni pe stradă (decât în gând). Când se iscă un scandal, îi e jenă și pleacă sau se face că nu vede.

Zice din obișnuință dar și special 1 Mai nu Mihalache, mai scapă și strada Regală nu doar Ion Câmpineanu, Bariera Vergului pentru Piața Muncii, palatul Poștelor- Muzeul de istorie, blocul Dunărea etc

Face expres pe modestul ca să se citească printre rânduri buna creștere.

Folosește natural expresii interbelice dar și jargonul de mahala ca să fie ironic și neînvechit. Dar nu prea îi scapă vis-a-vis pentru dpdv, locație pentru loc, doișpe pentru douăsprezece...

Iese să bea un pahar în centrul vechi cu prietenii, de obicei la Atelier Mecanic sau la Ota iar la Fratelli din centru ca să agațe.

Dacă își scoate totuși mașina în oraș, o ia pe străduțe pentru că le cunoaște și nu pe bulevarde.

Îi place să vorbească despre el dar nu prea știe să fie social și să asculte. Nu prea pune întrebări.

Ține cu Steaua, a votat cu Băsescu și își face cumpărăturile la Mega sau Carrefour Unirii pentru pește și delicatese.

Bea cafea și acasă și la serviciu și adoră să piardă vremea.

Are abonament la piscina World Class dar nu se duce. Totuși, a mai început să mai facă sport acum 1 an. (mă contrazic aici, știu)

Ca un job să fie bun trebuie să fie central sau cel mult nordic și reputat.

In tară, iarna se duce la Sinaia că acolo se duc bucureștenii și vara, în Vamă.

Mai nou gătește. După carțile lui Jamie.

Urmează moda, deci nu prea are un stil. Pentru că nu există magazine mișto în centru, își cumpără multe haine online, second si în Europa, dar are valize ieftine și modeste.

Merge pe clasic cu accente cool dar nu e hipster. Il enervează hipsterii pentru că de fapt, uneori, îi învidiază.

Nu are costume bune de stofă de lână, cașmir... Preferă eleganța sportivă.

E vanitos- îi place să se îngrijească.

In oraș poate fi simpatic și causeur dar acasă e bosumflat și tăcut și nu face efort.

Cadourile nu le cumpără de la Carturești.

Fumează Dunhill, Camel, Kent sau Marloboro, bea mult și întârzie la întâlniri.

Dupa partiuri ezită între șaorma Dristor de la Tineretului sau Mcdonalds Romană.

Singura excursie în afara centrului e la aeroport sau Ikea.

Nu folosește umbrela.

Citește autori bărbați străini. În general, pe scriitorii români îi știe din jurnale, memorii, de prin oraș sau din familie, de la mese, dar nu prea îi citește.

Hai să facem ceva weekendul ăsta se traduce prin: hai să bem și să mâncăm undeva.

Singurul muzeu unde se duce e la MNAC dacă e party sau la MTR, la film. S-ar duce și la alte muzee dacă ar avea cafenele chic.

Ferpar

2011-12-28T23:22:00.000-08:00

Panda, alintată de mamele ei în cartier, Panduta sau Uța a dispărut fără urmă acum o lună.

În lipsa criminalilor (vecinii), ce locuiesc peste hotare, nimeni nu a fost acuzat.

Cum zăpada încă nu s-a așternut peste grădină, câte o rafală de vânt ne amintește de ea, urmele ei fiziologice persistând. De aceea nu o vom uita prea curând.

Această elegie sperăm să ia sfârșit aici.

Design cu cap

2011-12-27T23:30:00.000-08:00

Apreciem mereu creațiile gândite și practice. Albul acestor Happy socks era de dorit să evite exact zona degetelor și a călcâiului unde șosetele se pătează cel mai repede. Aceeași poveste la manșetele interioare cu întărituri albe ale pantalonilor etc. De la firma Happy socks nu te aștepți la un asemenea faux-pas.

Mişcări

2011-12-20T03:46:00.000-08:00

Ca întotdeauna, la început, wikipedia era un instrument neserios şi neutilizabil dar încet-încet începem să ne bazăm pe el, deşi este la fel de neserios şi neutilizabil.

Când cineva mă roagă să mă implic într-o mişcare, să mă alătur unei cauze, să simpatizez cu nu ştiu ce, dintr-o loialitate absurdă, mă supun dar apoi nu mai frecventez persoana aia.

Mulţi dintre oamenii credincioşi pe care i-am cunoscut erau cei mai răutăcioşi oameni cu putinţă. Poate tocmai de aceea.

Cel mai tare mă enervează să cheltuiesc banii pe mâncare. Nu am avut niciodată plăcerea mâncării.

Măi, copii, mai daţi şi o grămadă de bani ca să vă îmbrăcaţi ca niste cerşetori...

Când cineva se înamorează, pac, dispare de pe facebook. Şi invers.

Nu vă supăraţi, dar de ce a murit, întreb aşa ca să se poată odihni în pace.

Hachiţe

2011-12-18T21:39:00.000-08:00

Nu mai zice nimeni hachiţe şi e drept că parcă e greu de pronunţat.

Revoluție la metrou, puhoi pe stradă, mări de oameni peste tot. E atâta lume în orașul ăsta peste tot încât când ai timp liber nu vrei decât să te ascunzi în casă, singur.

Era genul de mamă ce se purta cu copiii ca și cum erau amanții ei si poate că de aceea o și respectau.

Ce minunăție să citești cărți scrise de femei și să scapi de plângearea în fața bolii, de chițăială, eterna dramă a durerii de spate/braț/cot/genunchi. Cerșeala de atenție.
Recitesc Dostoievski aici, la el. Cât de mult te câștigă de partea lui cu umilirea de sine. Nimic demodat. Si totusi, prea lung uneori.

Te plimbi în țări în care nu întelegi limba. E liniște. Pe de altă parte, să nu pot să mă bucur de comentariile lor la piață sau în metrou, mă întristează. Îmi rămâne deocamdată mimica feței neobosită. Dar sunt coduri diferite.

Ăsta nu e bun simț, ce pana mea...

2011-12-13T23:17:00.000-08:00

Pisi, te fac un Tarkovsky?

Da, Dogtooth e super!

Ei, dar noi rădem de toți și de toate, mai relaxează-te și tu, termină cu elitismele, hai să mai bem mai bine, nu mai fi așa de agasant...

Și lăsăm ironia la o parte, ne relaxăm și folosim frecvent aceste cuvinte ca să facem haz de necaz și apoi, să ne băiețim și să arătăm mai puțin tocilari și zbâști, depășim neregulamentar în trafic și ne amăgim că iubita nu ne trădează asemănarea iar mâine poimâine cumpărăm suveniruri prietenilor pe post de glumă- uite ce ți-am adus la misto...

Și apoi, candid, fără complexe, scriem voi face-ți și ca să ști și recunoaștem râzând și necomplexați că nu mai știm să vorbim corect în română de atâta engleză, și e drept că lucrurile nerepetate, se uită. Și ne mai scapă și locație cu sensul de loc, vis-a-vis cu sensul de în legătură cu, iar despre doișpe nu mai spunem... Dragă, dar n-ai deloc umor... Ei, cine mai știe?! Astea sunt prostii pentru pedanți și pisălogi. Și atunci, ce diferență e între cocalari și noi? Alo, dar ce e cu ifosele astea de imperialist? Eu am crescut în Pantelimon, da, nu sunt ca voi de la șosea, prefăcuților...

Și când purtăm și noi maiou la sacou, să mai camuflăm din burghezie, să se vadă că nu mai suntem fleșcăiți ca intelectualii ci mergem și noi la sală...te mai miri că ne victimizăm când o fată ne ciupește de fesele pleoștite dar râdem când o pizdă cu pantaloni scurți trece strada? Și de ce să nu ne cumpărăm ziarul click știi, e presa bună, ca să râdem pe drum, și care e problema că ne ducem la mall la filme bune, mie chiar îmi plac, știi, vreau să mă relaxez, să-mi golesc mintea, ce pana mea, nu mai suport... altfel, părem trecuți, demodați, mă înțelegi, puișor? Și am uitat că înțelegi era ironic, și acum îl repetăm la fiecare frază.

Mami, dă-mi și mie the new yorker ăla, ia, ia să vedem...

Băieții, ce fac păpușele?

Știi cum mi-a plăcut de rău, mamă, deci ...

Și uite așa, pula mea în sus, pula mea în jos, nu mai facem diferența între mârlănie sau mediocritate, recităm formule policticoase doar de jena mamei, nu mai spunem mulțumesc ci mulțumesc frumos și pe negândite, ne surprindem că ne dorim succesuri lumești și ne urăm să avem seri frumoase și tatuaje ca să ne ascundem fragilitatea, iar imediat cum apare, ne luăm și noi ultimul aparat, că altfel, o să părem niște ratați, și da, e umilitor că ăia au atâția bani și nou nu, altfel ne-am lua și mașină ca a lor nu doar telefon.

Încheiem conversația cu te pup deși de-abia te-am cunoscut doar ne uităm la emisiuni kitsch la televizor știi, cât mă amuz...

Ne adaptăm și ușor-ușor renunțăm și noi și alunecăm.

Iar vis-a-vis de masa noastră e Mihaela din Primăverii care a crescut, ambițioasă, uite, e cu un băiat cu papion, o fi el cam scăpătat, dar a studiat la Sorbona și spune bunăoară graseiat. Fată, mor când îl aud cum spune rrrr.

Tratamente naturiste, manele, tarot, pufuleti, filme porno, vrajitoare si duhovnici

2011-11-30T23:53:00.000-08:00

Dacă aș fi lucrat la campania google aș fi mers pe autentic și aș fi optat pentru trăsăturile României moderne, statistic rezultate din cele mai dese căutari pe google.

Aș fi desenat niște fete care se duc la vrăjitoare și la duhovnic, altele ce își dau în tarot, filme porno, manele, niște băieți ce se uită la fotbal, cupluri savurând seriale asiatice, semințe și pufuleți, câini pe stradă, termopane, niște jocuri online și cativa preoti presărați printre pungi carrefour cu colivă, totul pe un fond de medicamente și leacuri naturiste ce ar pluti în jur.

La mulți ani!

Domnul senator

2011-11-26T23:32:00.000-08:00

La secondul de la mama naibii unde mă duc când bagă marfă, se formeaza coadă ca lumea până ce se face ora de deschidere 10. Primele douăzeci de minute înăuntru sunt hotărâtoare. Domnul senator este un domn și el nu se înghesuie cu pleava. A venit primul de la 9 dimineața și stă în fața ușii păzind-o. Poartă o haină neagră de iarnă, cămașă bleu ciel cu dungi și pulover negru cu anchior.

Când se face ora de deschidere, intră val-vârtej și dintr-un salt a ajuns la casă și cu o mână își lasă telefoanele cu borseta ca la secretară, vânzătoarelor, să fie liniștit. Vânzătoarele sunt flatate și zâmbesc maternal. Da, domnul senator, lăsați aici. Sigur. Doar, știți, de pe acum.

Cu cealată mână liberă deja a apucat câteva umerașe. Se năpustește asupra raionului masculin de cămăși și trece rapid prin toate, ținând cu o mână ocupate cămășile din față la care încă nu a ajuns. Înfulecă tricourile cu crocodilul sau polourile Ralph Lauren, cămășile Boss, Dior și alea italienești. Urmează costumele de cașmir.

Apoi, cu vraful de 40 de piese își face drum printr-o cameră alegându-și un colț precum câinele de pe stradă cu osul ca să nu i-l ia nimeni. Și începe să le examineze. Din când în când mârâie, dar se poate, nu vedeți că astea sunt ale mele... De cand tot vine, a învățat. Să nu fie găuri, să fie atent la guler, la subțiori îngălbenite și la manșete, că acolo e uzura. Secondurile din Germania nu sunt bune de nimic, ăia sunt zgârciți, aruncă doar hainele uzate sau demodate. De englezi, să nu mai vorbim, dau de pomană hainele ieftine și alea vai de mama lor, cu gulerele rupte pe ambele fețe, semn că le-au dus la croitor la întors. Ce să faci cu alea ? N-am văzut așa ceva de când sunt. Cei mai risipitori sunt italienii și francezii. Ăștia aruncă o cămașă Dior nouă că are o pată de ruj, parcă asta nu se ia la spălat… sau dau de pomană costumul YSL că nu le mai place.

Satisfăcut, domnul senator își abandonează fața arogantă a tunurilor pe care le-a dat și își ia o mină de mielușel, cea pe care a învățat-o de la nea Nelu, la aniversări. Se gudură pe lângă doamnele drăguțe și săritoare, care sunt la Paradisul Femeilor, vorba lui Zola, și agil, începe să-și aleagă victimele din rândul mamelor sau soțiilor, că astea au învățat să fie mai răbdătoare, doamnă, doamnă, cum credeți că îmi stă? Dar ăsta? Nu e larg în umeri? Auziți, ce ziceți, costumul ăsta mă aranjează? Și doamnele puțin fierte de căutare nu au puterea să-l repeadă, e un bătrânel, săracul, i-o fi murit soția, trebuie să ne ajutăm între noi, și e senator, îți dai seama…. și îi mai zic, unele chiar încântate de încrederea cu care sunt investite: ei, la umeri nu e bine, dar, ce lână, daaa, ce cămașă superbăăă, bumbac dublu mercerizat, batistă, nu alta…ați văzut… și știi ce frumos se comportă la spălat? Mai intră în cabină și se mai probează. Iar iese și se consultă. Din când în când, sună un zbierăt dintr-o cameră alăturată, domnul senator, telefonul… El râde, anulând cu un gest de plictis. Nici aici nu are parte de liniște. Sortatul, probatul și dialogul cu alegătoarele durează vreo 3 ore.

Deși nădușit, omul e încântat, normal, cui nu îi place să își facă rost de haine dichisite la preț de chilipir. Că doar nu a înnebunit să și le ia noi, la cât costă…dar, la ședințe, trebuie să ai prestanță, un costum bun iese în evidență. Și apoi banii îi ține pentru copii, pentru cine altcineva, că doar pentru ei facem totul, să fie pentru ei, că noi nu am avut.

Se îndreaptă spre casă cu maldărul de la cabină. Ce nu ia, le lasă într-o stivă aiurea. Acum, poartă o cămașă roz și un pulover gri. Pe deasupra, sacou negru de stofă de lână și haina lui de iarnă. Nimeni nu o să observe. Și etichetele sunt de hârtie, nu e cu bip bip, le-a pus în buzunar și o să le arunce mai târziu. Lasă câteva sute de lei aproape de fiecare dată, așa că, ce mai contează. Iese din magazin și șoferul fuge ca să îi ia pachetele să le pună în mașină.

Observ că oamenii generoși sunt mai fericiți

2011-11-03T03:32:00.000-07:00

Observ că oamenii generoși sunt mai fericiți.

Și ne scriem zilnic de nu știu câte ori numele ca să ne citim corespondența și totuși nu ne plictisim.

Teama zilnică că voi scăpa cana de cafea pe cărți, laptop, șamd. Și senzația amestecată de curiozitate când inevitabil se varsă...

Ce e fantastic în Moscova e că nu văd acei gândaci enormi ca în București unde mișună peste tot.

Unul dintre criteriile de înscriere la un master prestigios de jurnalism este posesia unui telefon iphone.

Nu am încredere în oamenii foarte amabili și șarmanți în public. De obicei, acasă sunt isterici, îmbufnați, brutali și le mai scapă și câte o palmă.

Of...

2011-10-31T02:20:00.001-07:00

Sfârșit (de săptămână)

2011-10-29T01:54:00.000-07:00

Și ne ascundem în celula noastră, cu cele câteva suflete pe care le mai suportăm aproape, vineri de vineri, din Paris până în Bihor sau New Delhi și ne bem frica și moartea sub fusta iubitei, a fostei mame spre o lume la care visăm pe muzica lui Billy sau electronical bit. Dar uităm tot și ne afundăm și nu apucăm nimic.

Socialising

2011-10-26T04:32:00.000-07:00

Nume speciale de băieți

2011-10-20T07:41:00.000-07:00

Antuan, Geani, Cornel, Darius, Codruț, Florentin, Cornel, Romeo, Aurel, Relu, Costel, Flavius, Mitel, Marian, Mădălin, Etan, Alin, Costi, Cosmin, Gigel, Darie, Gigi, Adelin, Luci, Antonio, Marinică, Dacian, Pompiliu, Cristofor, Mugurel, Brutus, Fabian, Clementin, Caius, Carol, Gogu, Olimpiu, Titi, Decebal, Laurian, Dorin, Honorius, Felix.

Și cele mai în vogă la intelectuali, desigur> Iancu, David, Marcu, Luca, Dimitri, Matei, Ulise, Vladimir, Iacob, Ivan, Filip, Alecu.

Jeansii călcați la dungă

2011-10-14T01:17:00.000-07:00

Tot ceea ce chiar contează e ieftin sau nu costă nimic.

Vorba lui Proust, tocmai oamenii importanți și ocupați îți răspund imediat la scrisori.

Aș citi numai interviuri si jurnale.

Un prim roman bun publicat de I.P. Păcat că finalul e fâsâit. Mă rog, păcat e o vorbă aruncată în vânt.

Pe de altă parte mi-ar plăcea să îl citesc pe Pleșu scriind într-o limbă străină, fără stil.

De atâta artificial, îmi place Bukowski.

”chiar dacă a fost țigan, totuși a reprezentat ceva în lumea jazzului, nu...că doar l-au apreciat și străinii, nu așa oricum...”

Loc nu locație.

Jeansii călcați la dungă și chiloții ținuți pe umerașe.

Cadou

2011-10-10T08:22:00.000-07:00

Și să te trezești dimineața și plictisită de noua zi de muncă, în întârziere, ieșind furioasă din casă că nici astăzi nu ai timp să îți umflii roțile de la bicicletă...să nu dai peste un buchet de liliac pe prag, care ți-a fost lăsat fără nici un mesaj și despre care tu ai fi crezut că a fost băiatul zăpăcit cu care te privești când ieși în oraș...ce mai contează că ar fi fost un altul, un pshihopat ce ți-a aflat adresa, tu ai fi crezut că fusese el dar nu e cazul, că buchetul a fost furat.

Scroafa in copac

2011-09-15T08:40:00.000-07:00

Fata asta este o doamnă astăzi și numai câte o acrită mai îndrugă de vremea pe când scroafa începea să se urce în copac. Stimată în trecut de categoria BGS, în prezent canalul favorit de televiziune, astăzi nimeni nu își mai aduce aminte de fetița asta, căreia i-am dat primul trening de pomană, că mi-era milă de ea, săraca...

Din fericire pentru istorie, fiecare familie sau om are câte un prieten binevoitor care cunoaște adevărul și îl spune cu toate gândurile bune oricui. Cu cât e mai împlinit sau fudul incriminatulul, cu atât ne amintim și mai bine de viața lui de dinainte, aceea pe care încearcă să o ascundă. Acuma desigur, în aceste cercuri nimeni nu vine din altă parte decât de la blocurile IOR. Ca să-și îngroape trecutul comun, și-au construit cartierul Pipera, o America a fugarilor, a noilor îmbogățiți, ce nu si-au mai găsit locul în centru, această Europă de vest neprimitoare.

Pe mama ei, nu mai trebuie să spunem că nu o tolerează prea des, pe bună dreptate, femeia îi amintește de tot ceea ce este, iar ea nu vrea să fie decât ceea ce nu este. I-a cumparat o geantă scumpă de marcă din banii ei că nu îi putea da una primită de la amantul ei mafiot, când tocmai pe el voia să-l impresioneze, de parcă el nu știa ce amărâtă era ea cand a luat-o minoră, ca să îi recite Eminescu, Scrisoarea a II a…. Iși dădea bacul atunci, încă era fată cuminte și proastă. Deși îi era greu să și sară pe el și să și recite în același timp, s-a obișnuit. Era viril și nu murea imediat, mai ales în poziția asta de sex leneș. A învățat toată scrisoarea și nu i-a prins rău că asta i-a picat și la examen. La română a trecut dar la matematică a trebuit el să plătească în toamnă ca să se rezolve. Pe vremea aia, umbla cu mai mulți, că altfel nu se descurca. Dădea și de bărbați scârboși, dar nu avea ce să facă, trebuia să înghită și să meargă mai departe, altceva ce era să facă?! Unul era foarte generos și stabil dar îi plăcea să îi tragă câte una peste față când dădea să moară. Pesemne, voia să nu mai iasă cu alții de jenă că avea vânătaie pe față. Dar, pe ea a învățat-o o prietenă să își dea cu gel aloe vera 98% pe vânătaie că îi trece mai repede. I-l aducea o colegă din Cipru că la noi nu se găsea. Și așa și a fost. În 2, 3 zile nu se mai vedea vânătaia și ieșea în cluburi la muncă.

Așa, și i-a prezentat-o pe maică-sa, însă doamna a venit fără geanta de marcă, că îi era jenă de cât de nouă și stridentă era papornița. La masă, doamna s-a înțeles cu amantul fetei ei, în fond, erau de aceeași vărstă, aveau o bază comună, și și-au năpădit amintiri de pe vremea tinereții lor, amantul fiind chiar emoționat de sinceritatea mamei. Fata s-a enervat însă că a fost exclusă și sfidarea cu geanta a pus și ea capac. De atunci nu i-a mai vorbit.

Jurnal de Provence 2

2011-09-15T03:57:00.000-07:00

Fiecare are un tron si suntem toți regi în toaleta noastră. Dar ce discriminare intrinsecă când privești cămeruța debara dedicată celor mai multe wcuri franceze fără ferestre! De ce ți-ai dori fereastră la toaletă?! Trebuie să înveți umilința zilnic. Pereți de carton, în care ploscul vecinului de la 5 se aude la parter în liniștea păzită a cartierului.

Nu e de mirare că revista Vogue nu se găsește prin provincie. Noi nu vă vrem și voi nu ne vreți. Vogue nu are un target în restul Franței. În afara Parisului, femeile se îmbracă neglijent, la piață ca la nuntă și drama și cochetul fatal al pariziencelor palide și bolnăvicioase este depreciat în restul țării, Ah, alea sunt bobo, săracele de ele... În sudul Franței, oamenii bronzați si cu corpuri sportive se amăgesc că ei au marea, soarele, muntele. Pe bună dreptate. Dar, ce minunat ar fi să găsești stil pe fondul ăsta de vacanță eternă.

Toată lumea în Provence se lamentează, că se spetesc, că ce absurdă e munca, că ce mult lucrează, etc. La farmacie orarul e de la 9-12 si de la 15-18.00! Luni, magazinele sunt inchise. Unei vânzătoare ca să îți dea restul, să scoată bonul, să ia o punguță...îi ia 5 minute, după ce oftează, se foiește, își aranjează șuvița de breton de câteva ori, iar oftează. Ai zice că lucrează la o teză de doctorat. Angajatul francez are gustarea la ora 11, pranzul la 13, gustarea de la ora 15... Nu e ușor.

În sud, în ciuda interdicției de fumat naționale, unii patroni de local netursitic sunt relaxați, mai te lasă, și apoi sunt cluburile ilegale ale mafiei în care se fumează ce vrei tu. Dar bodyguarzii nu lasă decât pe cine trebuie înauntru. Evident există o etuchetă, nu ai voie îmbrăcat șleampăt, în papuci, în tennis, etc. Dar când vii cu cine trebuie, intrii în șlapi, nonșalant, cu hainele pline de nisip de la plajă.

De la baruri, cluburi, însă, primești mereu chitanță! Peste tot.

Bărbații francezi sunt frumoși. Zilnic văd vreo 10 după care chiar întorc capul. În Romania, văd 1 pe an. Nu întorc capul că îl știu.

Nu empatizăm cu poveștile de vacanță ale altora. Nu ne interesează decât ale noastre. La fel ca și cu bolile. Și atunci, de ce scrii despre asta? Bună întrebare.

Jurnal de Provence

2011-09-13T07:30:00.000-07:00

Cuvântul depresie a intrat în vocabularul românesc curent după 1990 (sic).

Proust, unul dintre cei mai mondeni scriitori. Citeam niște cronici franceze vechi delicioase.

Nu știu care mă agasează mai mult. Țoapele sau intelectualii elitiști. Primii au o generozitate ce mă descurajează mereu, te duc acasă cu mașina, îți fac cinste, te complimentează, din complexe sau din ce pricină nu mai contează. Intelectualii și artiștii sunt de o perversitate, viclenie și reținere libidinoasă; un egoism de înțeles, nu am timp de pierdut, mâine mor, șamd.

Citesc articole bune europeene pe net în care este criticată răutatea cobloggerilor și a prietenilor. Cu aceeași răutate însă. Așa că, mersi.

Ești adormit când ești plictisit. Dacă apare ceva interesant, îți vine o idee, trece un băiat frumos pe stradă... imediat te trezești.

Sunt în comă alcoolică de sudul Franței. Începând cu orele 18, aperitivul. Whiski sau pastis sau șampanie. 2 pahare. Urmează antreurile cu vinul rose. Trecem la felul principal cu vin roșu. Se continuă cu un sec alb sau roșu la desert brânză. Se aduce de la rece iar rose la desertul dulce. Apoi, la cafea, un Calvados paralizator. Zilnic. După care toți, femei și bărbați francezi, se urcă la volan, normal.

Merci monsieur. A bientot! et bonne fin d'après midi!
Vous aussi!
Merci! A bientot!
etc. etc.

Dulceață de portocale sălbatice din grădină, esență pură de levănțică de Grasse, nu ne e dor de ostropel? Of, ce e drept, nu.

Ne pupăm când ne trezim cu toată lumea, ne pupăm de noapte bună cu toată lumea, ne pupăm și când facem prezentările, și apropierea aceasta neobișnuită pentru mine oare ne reține, mai putem apoi să îl înjurăm pe X cu care ne-am pupat de 3 ori înainte de apero? Da. Nici o problemă.

Piatră veche, culori șterse mov, turcoaz deschis, roz somon la obloane, rozmarin sălbatic, iasomie, levănțică și leandru, lemn naufragiat de timpuri, materiale naturale și esențiale. Aproape nu pot să mă enervez niciodată în sudul Franței de la atâta frumusețe. De la aeroport din București, încep să urlu.

Prima zi de scoala

2011-09-12T01:20:00.000-07:00

N-aveam nici un chef de prima zi de școală. Vaca de Diana m-a pârât mamei că trăgeam de ea să-mi arate părțile ei ascunse. Nu o făcea gratis, la schimb îi arătam și eu bucuria fluturând în văntul unei dorinți pe care nu puteam să o numesc și pe care nu o pot arăta acum când este posibil să citească și cei mici.

Cu o seară în urmă toată emoția legată de prima zi de școală a fost ștearsă cu degetul acuzator al mamei care m-a chemat într-o ședință de gelozie clasică, freudiană. “Cum e posibil să faci așa ceva, tinere?” Tatăl meu se uita la mine și înțelegea, dar cleștele ținut de mama, probabil, că îi strângea cu fermitate toleranța până la epuizare. El știa oricum foarte bine cum e posibil, că doar și el făcuse lucrurile astea, și probabil, acum, aflat la vărsta inocenței fizice, le reinventează cu tot felul de costume interesante și scurte și tot felul de scufițe rosii, cenușărese, albe ca zăpada sau Shirley Temples.

Dar nu putea să zică nimic. Așa că tăcea și el și tăceam și eu, acuzați fără drept de apărare.

“Mâine o să te duci la școală! Ce o să faci acolo? Așa o să faci cu toate fetele?” aproape aceeași întrebare pusă în alte moduri, timp de câteva ore. La finalul căreia am spus nu, am admis că voi fi un copil cuminte până la sfârșitul vieții și că nici Diana nici altă fată nu va mai avea parte de tratamentul de om bolnav pe care îl aplicasem până atunci cu bună știință și rea voință trădănd în același timp puritatea mea căt și încrederea mamei că eu sunt un baiat alb la suflet.

Toată pregătirea de seară a fost doar o grijă infinită că poate totuși nu o să reușesc să mă țin de cuvânt a doua zi și că în loc să înalț tricolorul voi înălța drapelul în fața noilor mei colegi de joacă.

De aceea, când am intrat pe poarta școlii, dus de mână de tata, eram tot cu gândurile mele de vină. Am fost lăsat în careu, împreună cu colegii mei din clasa 1 b și am așteptat. Discursuri lungi de la o doamnă cu coc și un domn prototip al vremurilor apuse au încheiat primirea noastră, apoi am început să ne mișcăm spre clasă. M-am așezat într-o bancă. Nu știu cu cine, nu știu de ce, nu mai știu nimic. Tot ce-mi aduceam aminte erau obrajii roșii de seara trecută și Diana, vaca de Diana, care m-a trădat, mi-a trădat iubirea. Dacă aș fi ascultat Johnny Cash în perioada aia probabil că aș fi înțeles că nu trebuie să ai încredere în femei, din păcate, micile mele contacte muzicale se rezumau la bătăile inimii când prin locuri ferite îi arătam Dianei dragostea mea. Mi-o arăta și ea, nu zic nu, dar de la un moment dat s-a plictisit si m-a pârât.

M-a pârât și m-a făcut să uit prima zi de scoală.

Când se termina vara, parcă se termina viața

2011-08-21T00:58:00.000-07:00

Unde ies fetele frumoase din București? Destule fete cu apariții frumoase sau dramatice în oraș. Fete necunoscute cu ochii scormonind în asfalt. Trebuie să înceteze cu ieșitul la teatru, acest obicei care nu duce nicăieri, mai cu seamă dacă ceea ce caută este un amor. Pentru asta sunt cluburile.

Cărturești, librăria oamenilor singuri.

De obicei, când criticăm sau bârfim ceva este pentru că avem și noi acel defect. Dacă ne legăm de grăsimea cuiva este pentru că ea nu ne dă pace nici nouă. Chit că inconștient. (sic)

Bineînțeles că am încredere în cei ce se descriu răi nu buni. Cum o fi să te crezi bun, chiar?

Duc vaioul la evaluat. Să nu vă cumpărați Sony Vaio. Cei de la reprezentanța oficială, foarte umani și relaxați. Păi, veniți marți. De ce de abia marți? Pentru că mâine e joi, și mă rog, de abia l-ați adus, vineri e vineri iar luni e sarbatoare...

Ascult discuția de la masa cealaltă. 2 prietene. Ea spune că de 20 de ani trăiește marea iubire a vieții, potrivirea secolului, etc. Apare și fericitul. Îi ascult 10 minute. Acum totul se explică. Mersi. Mă miram să nu confunde termenul de iubire cu resemnare/neputință. Dragă, dar chiar pac-pac, termini un om în 10 minute? Da. Deși, mă mai înșel.

Că programele de televiziune mizerabile nu influențează? Am luat troleibuzul zilele trecute din nostalgie. (Aici intervine scuza, a nu se înțelege că din ratare). Nu o să vorbesc despre rugina din noile vechi troleuri sau oamenii chiar simpatici sau de melodia lui James Blunt nu știu care ce te îndemna la tâmpenie. Ci de niște copii de 5,6 ani care au pomenit preț de 2 stații numele lui Dan Diaconescu.

Și pe nimeni nu interesează că un sărac e bun și politicos. Doar dacă e cineva important, o figură.. ne impresionează amabilitatea lui. Amabilitatea unui neica nimeni e sine qua non. Chiar, asta ar mai lipsi...și pârlit și obraznic.

Zic că fac nu știu ce de 2 luni. Ce eșec.

Ascult obsesiv vara asta You`re my heart you`re my soul, Modern Talking. Hahaha. Ce spălare pe creier, ce nebunie era în anii 80, ce disco, ce tinerețe. Cineva îmi atrage atenția asupra frivolității evidente a piesei, a superficialului, etc etc si mă gândesc la cât de agasant sunt și eu mereu cu criticile.

O fosta cladire Marcel Iancu, Grigore Mora 36

2011-08-20T02:02:00.000-07:00

Vila Paul Wexler.Tocmai ce au distrus-o. Nu se mai vede nimic. Și bașca, i-au mai si adăugat o mansarda!

Pe partea opusa a strazii Grigore Mora, la numarul 39, vila Florica Reich este de vanzare, asa ca urmeaza.

Books and clothes

2011-08-18T09:55:00.000-07:00

Cu cât ai bani mai puțin cu atât ești mai creativ.

Iar citesc numai morți.

Mi-am descoperit niște poze de la 14 ani din Franța. Mă îmbrac la fel și acum...

Zilele trecute mi-am propus să fac shopping la mine în șifoniere. Câte achiziții am făcut. A propos de boli, totuși.

În fond, ne facem casele după cum ne îmbrăcăm.

În cutare epocă, lumea era marcată de Hegel, apoi de Schopenhauer, apoi de Nietzsche. În epoca noastră oare ca cine gândim?

Atât de mulți bărbați care nu citesc cărți scrise de femei...Te întreabă și cu ton intelectual: Cine, care, zi-mi tu una... Și, desigur, foarte multe doamne care nu citesc decât autori bărbați. Și votează tot bărbați.

Era genul de femeie tot timpul nefericită. Cu studii grele la activ, familie bună, carieră etc. Acrită, scârbită și veșnic descumpănită. Totuși exista un delir și atunci o vedeai că prinde viață. Hainele. Ar fi fost mai împlinită ca vânzătoare la un second hand, croitoare, etc. Dar mai bine alegem statutul și nu plăcerea.

Probabil că iar a pozat Brad Pitt în maiou și pălărie de toate orașele sunt invadate de băieți boemi.

Turcoaz, alb scorojit, patina

2011-08-16T12:37:00.000-07:00

Flaneur 10 august

2011-08-10T01:07:00.000-07:00

Buburuza drăguță e un gândac pe care toata lumea îl iubește.
Gândacul negru și urât, din aceeași familie de coleoptere, e universal detestat.

Terapeutul i-a spus că suferă de PUD (Perceived Ugly Disorder) și acum se consideră nebun și nu urât. E o ușurare.

În momentul când nu îți mai pasă că sâmburii de lămâie au țâșnit în sosul salatei și îi lași acolo, s-a terminat. Ai îmbătrânit și nu mai e totul important.

Îmi plac postările de pe blogurile personale în care oamenii ne împărtășesc chestiile lor favorite -hainele, cărțile, etc și ne explică. Dar când le văd pe big brother (facebook), cu tot lirismul și pelteaua și enumerarea de rigoare, mă calcă pe nervi. Îmi plac valurile mării când se lovesc de stânci, nisipul ce se strecoară în buzunarele rochiei, fluturii la asfințit și piersicile copilăriei...

Cioran în Caiete: Am remarcat că toți cei înzestrați cu o voce melodioasă dau dovadă de-o anumită insuficiență mentală.

Un sfârsit de săptămână plăcut

2011-08-05T08:34:00.000-07:00

- Rodica! Un sfârsit de săptămână plăcut!

-Și ție, scumpa mea. Te pup.

-Hai, și așa numai bine.

-Te sărut!

-Da, măi, pup-pup!

-Pupici! Și ai grijă...

-Pupă-i și pe ai tăi.

-Da, și tu. Hai, ne vedem luni.

-Da, înapoi la scârbici.

-Ha,ha...da, exact, măi, of, ce să facem... pupix.

Air-conditioned jacket

2011-07-28T01:31:00.000-07:00

Air-conditioned jacket.

Nu că aș avea ceva cu căldura. Cu cât e mai cald, cu atât mă închin zeului Soare al incașilor.

Dar vin vremuri grele. Bătrânețea.

Geaca atârnă puțin dar nu arată mai rău decât bluza hip de fâș.

Presa în România

2011-07-20T00:56:00.000-07:00

Jurnaliștii români se scuză că nu e vina lor că scriu așa, că ziarele sunt cum sunt... și că știrile sau programele TV sunt.... De vină, domnilor, e publicul. Dumneavoastră sunteți de vină. Publicul cere porcării, asta îi dăm. Știți, asta se cere.. Dacă nu, nu citește nimeni... Și conducerea nu ne lasă... Noi nu suntem mizerabili, ei sunt.

Nu, îmi pare rău.

Când jurnalistii scriu lamentabil e pentru că atâta pot. Targetul va citi ce îi dai în forma în care îi prezinți tu. Dacă ridici standardul, oamenii vor continua să te citească.

Deschid un ziar român. Aflu că o vecină crede că mărarul este bun pentru nu știu ce , că vara românii consumă salate, că Monica Columbeanu s-a întors de nu știu unde; că dacă porți negru și nu e în trend...ești predispus la sinucidere... sau la știri TV, 7 minute transmisie de la mare, apa este caldă, (-Protv: este adevărat că apa este foarte caldă? Răspuns: da, apa este foarte caldă.)

Deschid The Guardian. Aflu că societățile de asigurări nu te asigură împotriva tumorilor cerebrale pricinuite de telefoane mobile, că pentru prima oară în istorie, a fost numită o femeie la conducerea New York Times, etc.

Răsfoind de ani buni The Guardian, nu ratez și comentariile engleziilor. Sunt la fel de cârcotași, absurzi, simpatici și mișto ca și românii. Dar diferența e că The Guardian este scris de ziariști buni.

În fine, după Cristi Puiu, si Andrei Pleșu se ia de jurnaliști că scriu prost sau pun întrebări deplasate, negândite, nepotrivite. De ce nu se iau toți de mediocrii din presă și nu acceptă decât interviuri realizate de oameni abili?

Nu citesc știrile în română. Nu mai am televizor de vreo 6 ani. Totuși, detașat, din când în când, nu știu de ce... vreau să mai văd ce se întâmplă. Dar, instant, încep să mă enervez. Chiar nu există nici o gazetă de știri serioasă și scrisă inteligent?

Nivea si Occitaine

2011-07-19T02:35:00.000-07:00

Pe strada Cambon a Moscovei, o străduță pietonală, unde sunt magazinele de lux de modă, vezi atâtea fete cu plase încărcate Chanel după ele, de abia pot să le care, de parcă ar fi trecut pe la supermarchet.

În cartierele muncitoresti din Moscova, la supermarchet, crema Nivea este ținută sub cheie în dulapul cu whiskiuri. În centru, la supermarchetul bio, ai 10 sortimente de foie gras și cosmetice Occitaine. În ambele lumi, oamenii se îmbracă în Dolce și Gabbana și merg în Bmwuri. Întrebarea e care dintre cele două lumi merg în bmwuri furate ce nu pot fi folosite decât în Rusia?

La Dior

2011-07-05T07:17:00.000-07:00

La muzuel Pushkin mai e deschisă până pe 24 iulie expoziția Dior.
E prima oară când văd o coadă mare la un muzeu în Moscova. Mai e coadă și la Lenin, la mausoleu și joaca constă în întrebarea cheie, este cadavrul lui sau nu?

Dar revenind la Dior, ca să viziteze expoziția, rusoaicele s-au îmbrăcat cu cele mai spectaculoase haine pe care le aveau de parcă însuși Christian le-ar fi primit în audiență.

Curatorul vrea să arate ce l-a influențat pe C.D în creațiile lui din arta lumii .

Și Galliano e genial.

Toaletele din anii 40-50 au găuri de molii și asta m-a emoționat, mai cu seamă când vezi în ce seifuri și cripte se păstrează o piesă de colecție.

La un moment dat, n-am putut să nu aud și 2 românce trecând delicat, soții de miniștrii sau directori de institut în delegație, lamentându-se că nici Dior ăsta nu era cine știe ce.

Mail

2011-07-02T00:38:00.000-07:00

Bună,

Uite, că în fine mă aștern :-) să îți scriu.

Măi, m-am trezit astăzi cu o durere de cap și m-am uitat în oglindă și aveam o față îmbătrânită cu 15 ani...e clar, nu mai ies niciodată să mănânc în oraș până la ora aia. In plus am și vomitat de la roseul pe care l-am băut ieri, nu știu de ce, dar am o senisibilitate la vin. Știi că s-a deschis un restaurant drăguț, francais, cherie, te rog... si am fost să vedem cum e cu ăștia de la lucru. Well, nu mi-a placut deloc, mâncarea cu briz brizuri dar slab, foarte slab... și, pe deasupra și cam prea piperat. Dar măcar era lumea super, știi? Dar, tot mai bine la tratoria, hahaha.

În rest, mă enerveaza toată faza cu blogurile astea de pseudo intelectuali frustrați care iși fac terapie gratis, scriu numai mizerii despre toată lumea și despre ei înșiși, chipurile, au umor, și eu nu stiu de unde au atâta răutate, du-te frate la terapeut și lasă-mă pe mine în pace, right? Adică de ce să nu fii pozitiv? M-am săturat de cinisme, răutate și invidie. Că viața n-are rost, că totul e oribil, toți sunt ratati, că moartea e peste tot... toți îl imită pe ăla, pe Cioran, care fie vorba între noi a trăit ca un amărât toată viața, că în special cică după 30 ai insomnii cu moartea...ințelegi? Ce moarte, soro? Când am toate dosarele alea în față pe birou, nici nu am timp să mă gândesc la moarte!

Așa că seara, mă tot duc la teatru și acum la cursurile de la fundația Calea Victoriei, mă recreeaza așa și mă simt altfel când ies de acolo. Și m-am lăsat de pilate, deși mai citesc despre meditatii dar mă duc la dansuri tango. Suntem numai fete dar e foarte plăcut. Și am descoperit călăria, mă duc la Băneasa și e fantastic! Nu înțeleg cum românii se plang când ai asemenea distracții la dispoziție.

Și mi-au furat iphoneul în Amsterdam, fuck, dar după aia râdeam și mă gândeam, lasă, numai bine, așa îmi iau ăsta nou care a apărut acum D)))

Lately am dilema asta, nu știu dacă să cheltui mai degrabă banii pe haine sau mobilă design, acum nu aș mai putea să aleg. Știi oricum ca eu sunt nebună după design... Mi-am luat o rochiță mov de pe siteul ăla și îmi vine super, adică chiar arăt foarte bine. Dar, după aia plângeam după o lampă verde care era 400 de euro și na, până la urmă, am luat-o și pe aia. En fin, sunt o superficială, mă știi doar.... Altfel, nu am mai citit de nu știu când, așa că iar o să mă cerți, dar nu am nici un chef de un alt input. Mi-am dat seama că îmi sunt suficientă, știi? De ce dracu să mint, ce, să-mi fur singura căciula? Mi-am luat jurnalul lui djuvara și neil gaiman dar s-a pus deja praful pe ele. M-aș duce la un trainig să învăț să scriu, că știi că eu mai am veleități din astea, dar la noi nu e nici un scriitor ca lumea care sa facă asta, ca în America.

Si m-am dezactivat de pe facebook că mă plictiseam și nu am timp de prostii. Plus că toți își pun problemele, ce au mâncat, că au publicat o carte, dar ce mă intereseaza pe mine...WTF? Și nu îi înțeleg pe ăștia de au 4000 de prieteni de fb. E clar că nu îi intereseaza decât persoana lor că nu au cum să treaca prin tot ce spun aia, de fapt, nu citesc decât dacă cineva le pune un comentariu.

Am fost la doctor de curând că am facut un fel de alergie și mă speriasem, credeam că am cine știe ce, nu iți spun că am dat și șpagă, deși m-am dus la clinica privată, și vaca aia de abia s-a uitat la mine și mi-a și pus verdictul fără să facă vreo analiză, etc. Cert e ca măcar nu e nimic grav.

Dar nu am voie să beau 2 săptămâni că iau antibiotice și trebuie să mă duc la 2 nunți.

Și ai văzut scandalul cu DSK? Ăla acum e nevinovat, aia era o curvă și vaca aia de cum o cheamă de la finanțe i-a luat locul lui la OMI...știi, vor să arate că nu mai e discriminare, dar, să fim serioși, să pună o femeie la conducere? Adică, parcă eu nu știu cum e cu șefa mea nefutută care ne înnebunește pe toți...

Și Mr.Bubu e un porc în ultima vreme că mănâncă enorm și s-a îngrășat și mă miaună îngrozitor când pun aerul condiționat, nu știu ce are, dar nu-l suportă.

Și sunt tot singură dar n-am nici pe dracu, ma simt fericită și toată ziua după job sunt la shopping ori în oraș ori pe net. Sincer, nu atrag decât bodyguarzi sau șoferi, asa că... Maică-mea mă tot bate la cap și nu stiu ce mai fac că cică să-mi găsesc pe cineva, să mai las biroul și toata ziua mă sună că nu știu cine a făcut iar un copil că mâine e botezul lu aia și nu stiu ce când de fapt eu nu am chef decât de mers la Londra sau Barcelona. Mamă și mi-e un dor de mare de nu iti spun, dar nu am ajuns inca ca n-am avut timp si mi-e sila de trafic și de mizerie, lasă că m-oi duce pe la un ocean ceva, într-o insulă..

Și tu ești bine?

Kiss.

Luana

DEX REX

2011-07-01T04:51:00.000-07:00

Hai sa ne impartim in tabere putin ca sa fie lucrurile clare:

Pe de-o parte, stim ca Mihai e un pampalau, ca are prune in gura, ca are urechi clapauge, ca e un bosorog si a mai si plecat cu tot tezaurul din tara, fara macar sa fie in stare sa faca un baiat. Din aceste motive stim ca monarhia nu are cum sa fie o solutie pentru Romania, si ca orice s-ar zice, in vremea in care Romania era regat, se traia ca naiba. Mai stim, insa, ca ne place Printul Duda foarte mult. Si da, stim ca suntem foarte scandalizati zilele astea.

Pe de alta parte stim insemnatatea cuvintelor tradare si marioneta. Si pentru ca avem o minima doza de empatie, stim de cand l-am urmarit pe Majestatea Sa vorbind in interviuri despre abdicare ca si Majestatea Sa stie prea bine semnificatia acestor doua cuvinte. Stim din totdeauna si vom sti, in continuare, ce decizii grele a trebuit sa ia la o varsta atat de frageda, ca monarhia si Casa Hohenzollern sunt o alternativa viabila pentru Romania si ca vom continua sa militam pentru asta.

Demian

I hate google

2011-07-01T02:09:00.000-07:00

It is a matter of relevance versus money.
I am looking for a book by x and what I get is a hotel.
Can`t we have an elitist serious tool?

Micro killed the corner shop star

2011-06-30T11:34:00.000-07:00

Buna ziua, buna ziua, s-a transformat si magazinulul asta de colt in Micro. Ce bine, ma bucur. O sa inceapa toti sa se lamenteze, am ramas fara magazinul nostru de colt. Vanzatoarea ma stia de 30 de ani si nu a aratat nici cel mai mic interes real sa se comporte cu mine macar ca un client, daramite ca un vecin. De fapt se comporta ca si cum mi-ar face o favoare. Si doar nu iau pe credit. Sa nu imi aduc aminte si de resturile pe care nu a avut niciodata sa mi le dea atatia ani, cred ca fac o mica avere, zic si eu asa, nu ca mi-ar pasa.

Trece razant tampitul asta cu bicicleta sa imi dea peste nas, ca de fiecara data, pentru ca merg pe strada si nu pe trotuar. Ca el e un camion mare si nu are loc. Bike nazi. Sigur isi strica lui si celor din jur fiecare zi povestind incidente de genul asta, ca Romania e de cacat, ca vrea sa emigreze si ca nu mai poate, da, măi. Mare chestie.

Salut vecine, vecino, ce dragut e baiatul asta si cum se poarta ea cu el. Cand el nu o sa mai suporte nu o sa inteleaga de ce si o sa se planga la toata lumea, ce i-a facut nenorocitul. Ca si astia cu magazinele de colt cum ziceam, nu au inteles nimic, nici nu au vrut. Se plang insa la toti ce snoaba e lumea, asta e cauza, domnule. Parca ziceam ca nu imi pasa.

Asta care se imbraca atat de nasol dar crede exact inversa, bai, si am zis sa trag cu ochiul prin perdeaua lui, toti astia sunt sigur ca poarta pijama, am eu o teorie.

Si doamna cu doi caini care strange dupa ei si nici nu ii lasa pe strada se se ia de lume. Singura misto de altfel. Sarut mana.

guest star Demian

Collars & t-shirts

2011-06-09T00:31:00.000-07:00

La neige de Stalin

2011-06-03T23:04:00.000-07:00

La neige de Stalin. Asa o numesc rusii, zapada lui Stalin. A ordonat plantarea de plopi in toata Moscova iar in lunile mai si iunie puful nenorocit zboara in case, in par, in sifonier, pe strazi, in gura si innebunesti. Nori intregi de puf. Il pomenim.

Barbatii care se imbraca neglijent studiat, homeless, sunt misto. Doar daca nu sunt homeless.

Si isi calca zilnic sireturile.

Orice zi incepe dezastruos fara cafea si tigari.

Ce detest la locuitul la bloc e ca nu pot sa-mi trantesc pantofii pur si simplu de pe canapea pe parchet ci trebuie sa ii scot cu grija, anormal, si sa ii asez cuminte fara sa fac zgomot ca sa nu deranjez vecinii…

Cine nu e acum la bienala la Venetia…e la Roland Garros.

La semifinala Nadal-Murray, la rusi.

Prim-plan cu Tiriac. Camasa, bretele, palarie paie, ochelari de soare.

Comentatorul rus 1: Ion Tiriac...da.

Comentatorul rus 2: Ion Tiriac...da.

You must go downstairs to the cloakroom. No entrance fee...

2011-06-03T00:33:00.000-07:00

Vad splendida ciudata cladire art nouveau. Intrarea principala cu scari majestuoase baricadata cu cutii, praf, lanturi, pubele. Ma invart in jurul vilei. Vad o usita intredeschisa si intru in gradina. Gradina. Floricele, rasaduri ceapa verde.

Cate un copac batran si o urma de arbust ne indica ca, probabil, curtea avea un alt design. O alee pietruita ce duce inspre usa servitorilor probabil. Intru. Pasesc pe un hol intunecat. Nu stiu ce sa fac. Nu vad nimic. Cotesc dreapta. Nu se aude nimic. Ma intorc. Cotesc stanga. Nici un afis sau semn. Merg si merg. Pana dau de un domn chel, scund si nefiresc de drept.

You must go downstairs to the cloakroom. No entrance fee. Then you put slippers.

Zambesc amintindu-mi de obsesia ruseasca cu garderoba. Ii multumesc si il intreb unde este garderoba.

You must go downstairs to the cloakroom. Then you put slippers

Da, desigur, dar unde este?

You must go dowstairs to the cloakroom. No entrance fee. Then you put slippers.

Okay, oftez, ma intorc si urmeaza sa imi ia cateva minute pana ma dumiresc.

Sa ma intorc la el, sa il intreb cat trebuie sa platesc daca vreau sa fac fotografii…

You must go downstairs to the cloakroom. No entrance fee. Then you put slippers

Photo? Imi da din cap nekafkian, în sfarsit, si imi arata un catalog… Okay, si acolo trebuie sa completez nume, prenume, tara, profesie, bineinteles.

Cool technique

2011-05-30T00:27:00.000-07:00

First domestic atomic bomb 1951

Pilot Flight Gear, VKK-6M Altitude compensating suit, 70s

Cockpit for an experimental dog, 1957

Cand iti pleaca degetul, nu-l mai opresti, stii cum e...

2011-05-27T06:35:00.000-07:00

Romanii prefera blocurile de sticla acum, blocurile, in general, ca asa au crescut, cu asta s-au obisnuit si atata pot. Le prefera in locul caselor vechi pentru ca ei nu au apucat la partid, cand vorba aia, se dadeau pe linie, asa ca altii de ce sa aiba. Sa le darame. Si stii ce greu se intretine o casa veche? Eu mi-am facut noua si sa vezi ce-am tras.

Nu merg pe jos nici pana la chiosc sa isi ia tigari, daramite prin cartierele de case vechi, haihui, sa priveasca palate, detalii, stucaturi, gradini vechi, cismele sculptate. Dar, foarte bizar, viziteaza Roma, Venetia, Paris, Viena. Venetia, inteleg, ca are mare si porumbei, dar restul nu stiu de ce.

Nici cu bicicleta nu merg, ca doar nu am innebunit, sa zica lumea ca sunt sarac, ei merg cu masina nu cu trenul la comun, mama, ca ne-a ajuns de cat am facut naveta la tara la scoala. Nordicii sunt ciudati oricum, ai vazut cum sunt asa modesti?

Fetele se epileaza la salon, inghinal total, ca asa le plac barbatilor.

Isi pun poze pe facebook cu piete de flori si legume din Cannes si la miting piata Matache au fost doar 100 de oameni.

Le plac cainii vagabonzi ca asa au cui sa dea resturile de la masa, la serviciu la parlament sau in fata blocului, ca te pazesc de hoti si se bucura cineva sincer cand coboara din masina.

Da, au murit niste oameni, nu stiu ce, dar ce au cautat aia acolo, nu era normal sa reactioneze cainii noaptea?

Romanii prefera calutii decat sa isi trateze depresiile.

Romanii spun locatie nu loc.

Prefera culorile stridente la casele de plastic de vacanta si se intreaba ce dracu o face Charles cu Viscriul ala.

Picnicul, pardon gratarul, doar inghesuit, la Lebada, la padure, pe sosea, masina langa masina, paturica langa paturica si gratar langa gratar.

Acesti romani voteaza cu x pentru ca isi apara niste interese, normal.

..........................

In fond, daca se intrerupea electricitatea inainte de a incepe meciul Dinamo-Steaua, nu ieseau in strada?

Dostoevsky Museum, Moscow

2011-05-27T01:50:00.000-07:00

Statia de metrou Dostoievski, ilustratii Crima si Pedeapsa

Statia de metrou Dostoievski, deschisa in iunie 2010

Camera de zi cu masa, singura piesa originala pastrata din muzeu

2 camere la strada, parter, intr-un spital imens acum parand destul de inchis. Aici s-a nascut si a trait pana la 16 ani. Peretii in albastru cobalt. Podeaua simpla de lemn vopsita maro. Miros de formol acut ce iti intra in piele. Camerele i-au fost date spre locuinta tatalui care era doctor in acest spital de saraci. In muzeu, sunt tot felul de texte, aranjate pe pereti, citate in engleza, din Memoriile lui Dostoievski. Care memorii?

Flaneur 5

2011-05-19T02:32:00.000-07:00

Dumitru Panaitescu al nostru, insurat fiind deja se inamoreaza de o alta faptura, pe nume Yvoria, pe care o intalneste la Biblioteca Academiei. Aceasta afland ca domnul este casatorit, îşi dă foc noaptea într-un cavou din cimitirul Bellu...

Dumitru Panaitescu, adica Perpessicius. Un nume potrivit pentru un blog. Colectionez si adrese de blogspot.

Daca folosesti cuvantul locatie te inregimentez intr-o anume categorie.

Ce le tradeaza, acum ca, la o adica, h&m e peste tot, la fel ca si pe romance, e parul. Parul ondulat la capete, sau intors la capete spre exterior, nu-i asa, parul umflat, tapat sub permanentul larg, de prezentatoare la antena, in stilul Alesssssandrei, parul blond patinat, sau cel cu suvite vulpe polara – ca sa iti scoata in evidenta luminozitatea ochiilor, da, parul tapat mult in crestet, vopsit rosu si neclintit de fixativ de profesoara de latina sau judecatoare. Si unghiutele. Lasate lungi, duse la manichiura, date cu dunga alba la varf, marcate cu roze la limita pielitelor... se aplica lac opac de culoare alba pe varful unghiei....este cea mai cautata manichiura, o emblema a simplitatii si elegantei.

De curand, auzeam o fetita regizoare de film vorbind. Un limbaj gol, administrativ, de nastase, cel de care noi facem misto ingroziti, combinat cu vocabularul modest al cocalarilor adolescenti. ``Ce vreau sa zic e ca, aaaa, din punct de vedere aaaa, gen asa, iubirea, intelegi?

Toate personajele tineretii noastre care se plimba acum la Cannes au imbatranit.

La un moment dat s-a enervat ca cheltuia atatia bani si nu s-a mai dus la terapeut. A ajuns un scriitor celebru.

Mod mod mod

2011-05-18T03:04:00.000-07:00

Rudi Gernreich

Rochie croita, no name

Andre Courreges

Lilli Ann

Andre Courreges

Ziua Victoriei a la russe

2011-05-14T00:49:00.000-07:00

Desi ziua Victoriei, 9 mai, a trecut de ceva zile bune, moscovitii poarta inca funda auriu cu negru, simbolul Victoriei. Flutura in trafic inca agatata de masini scumpe, de genti in metrou si ca pampon prins in sacoul barbatilor! Catelusii accesoriu, acele aratari mici care par de jucarie imbraca si ei fundita in bratele mamelor. Probabil ca ajuta si propaganda filmelor cu nazistii de pe toate canalele tv de doua saptamani incoace.

Flaneur 4

2011-05-12T03:23:00.000-07:00

Nu mai poti sa te aproprii de o piesa a lui Courreges second, creatorul fustei trapez si mini, nu-i asa, de cand sotia lui Beckham si-a achizitionat niste piese. E un mister in rochiile lui saizeciste, in taietura aia care te face mai zvelta cu 2 masuri, putand manca pe indestulate la picnic fara sa ti se vada burtica revarsata. De aceea, am o slabiciune pentru ingineri.

Ce incredere poti sa ai intr-o natiune care bea Ness?!

Si si-a numit fiica Secret Midnight Magic Nico.

Au niste picioare rusoaicele astea, lungi si subtiri de incepi sa visezi… Chipurile reusite insa nu au noroc de cele mai multe ori sa se potriveasca si picioarelor.

Cercul de prieteni artisti din epoca razboiului in Franta. Imprejurarile - Max Jacob, evident in arest. Pe cand Cocteau redacta manifeste de salvare la ambasada Germaniei, Chanel se intretinea cu nazistii, iar Picasso care fusese sprijinit de Max la inceput cu bani, casa chiar, cunostinte si incredere, asadar Picasso i-a raspuns lui Pierre Colle care se dusese sa ii ceara sa isi foloseasca autoritatea recunoscuta si de nemti : Nu merita sa facem ceva. Max e un spiridus. Nu are nevoie de noi ca sa isi ia zborul din inchisoare. vezi cartea lui Andreu, Max Jacob.

Si, cine a reflectat, vai de cei care au in familie sau apropiati, un scriitor.

Mondrian clothes

2011-05-10T01:37:00.000-07:00

1960 Vintage striped dress, sold, from here

70s minidress, 30$, from here

1960 Inspired Eugenia dress, buy it here

Von Zipper Chakra Mondrian goggles 115 $, here

Vintage Piet Mondrian inspired blouse, 20 $ buy it from here

VTG 80s snakeskin, size 8, Neon, 85$ here

Flaneur 3

2011-05-05T00:10:00.000-07:00

Un barbat in varsta conducand o masina scumpa.

Se planteaza floricele ca la tara in tot centrul Bucurestiului. Provincialism fara speranta. Pentru un peisaj urban se aleg arbori fastuosi austeri, arbusti decorativi si nu floricele de manastire.

Idee de la G. Iti iei bicicletele si prietenii si faci traseul cladirilor avangardiste din Bucuresti ale lui Marcel Iancu de pe strada Hristo Botev, strada Negustori, etc.

Iaromira Popovici intrebata despre sarmul Bucurestiului, enunta in Dilema ca ii plac... the Ark, magazinele de decoratiuni interioare Sara Blu...

Atelier Aiurea, secondul de pe Covaci cu Sepcari e foarte bun ca selectie pentru femei de rochii si fuste. Piese second hand anii 60-80, impecabil intretinute. Firme design clasice aproape deloc. Sunt insa cateva chestii misto create de designeri locali. Din pacate, secondul e scump, o rochie e intre 150 si 250 ron.

Au inchis si Camper-ul de pe Elisabeta iar la malluri, selectia Camper adusa e slaba, nu au decat cateva modele si cateva numere. Ramane onlineul doar, cu 70 lei mai ieftin decat in magazin (cat face probabil transportul).

Dash Snow - polaroids

2011-05-04T00:14:00.000-07:00

Si despre nunta

2011-05-03T00:18:00.000-07:00

Americanii ca sa se protejeze, au anulat nunta cu nu ma intereseaza. Nici francezii nu au fost invitati caci nunta nu se considera un eveniment de stat unde inviti colegii de munca neregali, William fiind al doilea pe linia incoronarii.

Cum sa pierzi detaliile de literatura ale unei nunti ce se tine de o mie de ani?

Trasura care se balansa nesigura, cand sotul reginei impleticindu-se peste regina da sa isi urce cei 90 de ani, paturica albastru marin cu care regina isi acoperise genunchii in caleasca, cu permanentul de gospodina, rafinamentul proletar al mamei soacre la biserica, stewardesa, care se tinea impecabil gratie complexelor, mergand la sigur cu o tinuta gri a la Carla Bruni, neglijenta aristocratica a Camilei, ingrasata si pilita, cu fata buhaita, Rodica Culcer acrita, lucida, observand inteligent totul mai putin toaleta ei cu care a venit la tvr, fusta de spalatoreasa, medie in clini largi, bleu cu alb si imprimeu mare, sacouas alb si esarfa bleu sa mearga cu fusta.

Si sora miresei ce a eclipsat-o pe proaspata parvenita la titlu prin corpul sexy, dezvelit de unduitul matasii apropiate de corp. Totusi Kate a mostenit o fata mai draguta.

In fine, mirii. El inocent, candid sau neinteresant. Ea, calculata, prudenta, ca o scolarita premianta ambitioasa. Rochia (rochita ca sa ironizam terminologia revistelor Elle, Tabu si care mai sunt de la noi) rochia asadar cuminte, sa nu supere pe nimeni. Totusi, corpul ne tradeaza. Fata nedormita, imbatranita de la pregatiri, nefericit accentuata de rimelul negru, coafura ce ii lasa profilul descoperit spre nasul borcanat.

Tunica lui Harry cu snururile incolacite, sifonate si nearanjate pe partea dreapta.

Charles impunandu-se. Sigur pe el, ba scarpinandu-se, ba emotionat. Emotionat. Cat de greu trebuie sa fie sa iti insori fiul, deci sa iti ingropi tineretea.

Diana ce a salvat fizicul mostenitorilor.

Sotia prim-ministrului, sefa laica, in verde, alegand stilul de rochie soie cocktail, rochia terminandu-se la jumatatea genunchiului, ce favorizeaza pe oricine, desenand silueta mai slaba, sfidand regalitatea cu doar o diadema, in loc de palaria-eticheta.

Limba spartana, sintetica si analitica a predicii anglicane, unisonul vocilor in biserica.
Amante, sotii, ministrii, functionari regali, mame, fosti baieti, oameni.

Design USB stick

2011-05-02T01:20:00.000-07:00

Masculine, ``America`` argint si lac negru, 265 euros de la Christofle. Stoc epuizat.

Usb stick de la AMT, 55 dolari

USB Zip-Zip Lego design, jucarie daneza, 24,95 dolari de la Zip-Zip

Firma asta ofera si corporate branding, de exemplu.

USB stick Ciselee, ``Carrie`` design Marcel Wanders, 8 euro de aici

Sau tot de Marcel Wanders usb-ul avion pentru KLM, la 26 de euro

Pandativ ``hardwood USB`` lemn exotic si piele, (green product)
design Michael Leung, 49 euro

Muse is my job

2011-04-28T06:18:00.000-07:00

Eddie Sedgwick

Alfred Douglas

Renee Perle

Tomaso de Cavalieri

Ruth Kligman

Arthur Rimbaud

Fetele...

2011-04-27T04:45:00.000-07:00

Baietii ne-au ajutat enorm… (directorii institutelor de cultura)

Fetele, ia veniti voi la mine in birou. (ministrele)

Fetele de la formatia x, fetele de la revista asa, fetele cutare adica designerele…

Baietii au facut o treaba geniala (dadaistii, avangardistii, directorii firmei, etc.)

A inflorit liliacul!

2011-04-26T00:29:00.000-07:00

<<Pe Sfintii Apostoli, dincolo de Apolodor, tresarise, zarind la cativa pasi de el un lucru cu totul neasteptat: agatata baieteste de gratiile unei porti de fier, peste care treceau inalte, cateva crengi de liliac, o fata se lupta sa rupa o creanga.
Paul se opri locului, de teama sa nu o sperie, si se ascunse sub un felinar, de unde putea privi fara sa fie vazut.
...
Strada era goala dar dintr-o clipa intr-alta putea trece cineva, daca nu chiar propietarul pradat. Creanga ceda in sfarsit, o creanga mare cu buchete dese, violete.
...
Paul o privi cum se indeparteaza si i se parea ca ramane in urma ei o trena de lumina. Se simtea si el mai tanar, anotimpul, pe care il uitase, era regasit, mica nebunie a lui Ann aducea a inconstienta, putina lumina in toata acea zi. Ar fi vrut sa fuga dupa ea, dar...

Totusi, simtea nevoia sa ii trimita un cuvant de simpatie...
Intra acolo si cumpara tot liliacul, cat se gasea, spre stupoarea vanzatorului...In mai era nespus de ieftin, si cu cele cateva sute de lei pe care le avea la el, ii cumpara o gradina intreaga, pe care i-o trimise lui Ann cu frunze cu tot, si cu cateva cuvinte scrise in graba, pe o carte de vizita:
`` Alta data cand vrei liliac, fii mai prudenta. Daca ai nevoie de avocat (articolul 306 si 308 din codul penal: Acela care va lua intr-ascuns un lucru al altuia savarseste furt. Furtul se pedepseste cu inchisoare de la 15 zile pana la 2 ani), iti stau la dispozitie.
...
Casa era plina de liliacul trimis de el in ajun. Cat nu incapuse in vasele de flori, era pus in carafa de apa, in pahare, pe masa, pe etajere, la fereastra. >>

Profetii din `34

2011-04-20T02:02:00.000-07:00

<<La receptia lui Rice nu ma duc. Suntem inca en froid, in urma scandalului de joi, si pe urma n-am frac, ceea ce e indispensabil. Raman bucuros la cabana sa ascult discurile, pe care mi le-a imprumutat Marjorie. As fi vrut sa il conving pe Drontu sa nu se duca nici el, dar nu a fost chip.

-Ce? o sa ma sperii eu de un american, trei nemti si cinci englezoaice? Zici ca nu am frac? Lasa, cucoane, ca stiu eu ce e aia sa fii elegant.
S-a pudrat, s-a parfumat si, cu foarte multa grija, si-a construit o tinuta triumfatoare: haine albastre deschise, pulovar cafeniu, guler tare, papion cu buline si ghetre albe. Un moment m-am intrebat daca Marin asta nu e in realitate un umorist, indeletnicindu-se cu ultragierea voluntara a prejudecatilor. In felul asta, intrarea lui la club ar fi o lovitura de geniu.
Scump baiat! A plecat fericit, invartindu-si bastonul lui noduros intre degete si l-am invidiat pentru sanatatea lui de fier, in vecii vecilor inatacabila.

......................................................................

De unde vin baietii astia lunatici, fara casa, fara rost, cu capetele goale, cu mainile goale, cu identitatea neprecisa, cu asteptarile dibuitoare!

Dorm astazi aici, maine dorm dincolo, poimaine nu mai dorm deloc. Viata se trece de la o masa la alta, in cautarea unui pol, in cautarea unei tigari, in cautarea unui pat. Dintre ei, uneori, isi face loc cu coatele cate unul care isi descopera o chemare, un mesaj de comunicat tuturor, un adevar absolut. Dupa o zi sau doua, dupa o saptamana sau doua, se pierd din plictiseala lor sau a celorlalti.

- O sa va punem la zid. Am auzit vorba asta de o suta de ori, de o mie de ori. La fiecare colt de strada intalnesc un razbunator.
Pe cine o sa puna la zid? Deocamdata nu sunt limpede fixati. ``Pe burghezi, pe batrani, pe burtosi, pe satui.`` Totul e confuz, surd, invalmasit. Cu totii sunt descurajati si febrili. Asteptarea ii oboseste, asteptarea asta, care nu se mai satura, care nu se mai termina, care consuma ceasuri, zile, ani si ramane mereu flamanda, asteptarea fara teluri, fara termene, fara obiect, o asteptare pura si simpla, facuta numai din nervi si tensiuni.

- Trebuie sa plesneasca, trebuie neaprat sa plesneasca...
-Ce?
-Totul. >>

Bic

2011-04-18T02:03:00.000-07:00

Nu am avut un bic la indemana asa ca nu am notat. Trebuie sa rasfoiesc cartea toata ca sa gasesc fraza geniala pe care mi-o amintesc pe jumatate. O caut, fila cu fila. Vai, oare de ce scriem atat? Si tot trec prin pagini si ma iau cu alte pasaje. Nu am timp acum. Uneori nu ai noroc. Altadata. Ma intorc la altceva. Cand, in fine, intr-o primavara, dau de ea, sunt complet dezamagit.

Flaneur 2

2011-04-17T05:08:00.000-07:00

Eu nu am caine, asa ca puteti inchide adaposturile de caini.

Cea mai misto bluza vazuta in ultima vreme, o avea Manuel Pelmus in Atelier Mecanic acum cateva saptamani. Parea Comme des Garcons dar nu am gasit-o. Oare ce o fi?

Ies din taxi aproape vomitand si pastrez ore bune mirosul de bradut artificial odorizant, California Scent.

Gabriela Adamesteanu, Provizorat.

Pauza de pranz. Barbatii in Piata Victoriei imbracati la costum. Unii seminaristi, altii ginerica.

Disperarea romanilor de singuratate, impresionare, etc. depaseste orice limita. Dau telefoane si cand iau avionul la 4 dimineata. Cu cine dracu or vorbi? Numai mama sa nu fi.

O mama imbracata fain cu fetita acoperita in niste toale oribile.

De ce in Rusia ma simt ca acasa

2011-04-13T03:10:00.000-07:00

Cladirile de patrimoniu sunt demolate. In locul lor cresc blocuri staliniste sau de sticla.

Rusoaicele sparg la seminte de nu au treaba. In metrou, pe strada si in fata blocului.

Mafiotii si consoartele sunt urmarite pas cu pas pe toate canalele. Muzeul Dostoievski nu stie nimeni unde e.

Ghidurile sunt utile in masura in care e utila Constitutia. Baruri, restaurante, librarii, muzee, se inchid, se schimba, se renoveaza, adresele nu coincid. Descoperirile le faci singur sau prin cunostiinte.

Masinile luxoase sunt peste tot, barbatii deschid fereastra si spun/urla vorbe de duh fetelor turiste in rusa, asadar sunt intraductibile.

In supermarket, normal, esti imbrancit, sabotat, fentat, oamenii ti-o iau in fata alergand cand se mai deschide o casa la aglomeratie.

Trebuie ca se lucreaza mult la negru din moment ce la orice ora metroul, troleul, strada gem de oameni intre 30 si 60.

Langa blocurile din Berceniul lor sunt parcate Maserattii, BMW uri, Mercedesuri si cum le mai zice.

Cel mai bun sos de salata din lume

2011-04-12T07:28:00.000-07:00

1 lingura vinaigre
putina sare
1 lingurita mustar
3 lingurite de ulei masline
1 usturoi presat cu furculita
1 castronel, 1 fund si 1 furculita

Se amesteca pana ce ingredientele transcend intr-o pasta.
La salata verde, varza verde, sparanghel, avocado, anghinare, ridichii, etc.

Nuduri de barbati superbi in casa

2011-04-11T03:49:00.000-07:00

La fundul sculptat al lui David ma uit in bucatarie, cand spal vasele. E o incantare. Alain alearga gol pe plaja in salon, in Traitement de choc. Barbatii ca Churchill, sunt misto, ii ascult.

Despre noi

2011-04-11T00:48:00.000-07:00

La Moscova ninge, firesc, asa e aici pana in mai.

Cobor in metroul ieftin, proletar, cu sali de bal. Imi ia 3 minute pe scara rulanta a buncarului. De ce sa ma grabesc, e un tren la fiecare minut.

Ma sui in ala care vine. Se inchid usile. Brusc ma ia un val de lesin. Pute a cacat foarte aproape de mine. Ma duc inspre stanga. E mai rau. Ma mut inspre dreapta. Ma asez. Am o tona de opium pe fular si ma baricadez. Si privesc. Rusii intra. In stanga, e un semi gol, ciudat pentru un vagon de metrou moscovit unde circula 9 milioane zilnic. Se duc spre stanga. Incep sa simta duhoarea si cativa migreaza spre dreapta noastra. Cei mai multi raman. Cativa se tin de nas. Raman insa in putoare. La urmatoarea statie coboara vreo 2 expati. Alti rusi vin si raman langa cacat.

Un domn m-a fixat, si e scarbit de nesatul cu care ma ascund dupa fular. Vreo 2 pusti rad si alearga inspre dreapta, gesticuland sila. Dupa 4 statii, rusii din stanga coboara, ca le-a venit statia centrala. In fine, le vedem. 2 cersetoare aurolace stau jos, dormitand si putind a cacat. Noi aproape toti am stat si am indurat. E drept ca eu mai in dreapta , ei in stanga. Asa cum secole de-a randul, si ei si noi am suportat tot.

Sa ne stapaneasca atunci.

Fobie de telefon

2011-04-10T01:24:00.000-07:00

Seara Bertolucci

2011-04-08T02:50:00.000-07:00

Il est interdit d’interdire

4 tineri la 20 de ani. Politicosi, 3 sarmanti, unul mai fragil. Vorbeau o limba culta, curata, amestecata cu putin cool de secol 18, fara nici un putain, genial spus idiot despre orice, c‘est chaud, sau ouf pentru fou, teuf pentru fette, meufe penru femme, verlanul lor- adica a l ’envers (care e slangul prin care se inverseaza silabele cuvantului). Nu doreau sa para tineri, erau.

Nu mai mancasera o masa buna de saptamani de zile, deh, erau cu bursa la istorie la Istanbul, banii ii dadeau pe hosteluri, genti misto si trenuri. In cateva zile cat au stat la noi, mi-au citit noptile cartile aparute in franceza la care din Turcia nu aveau acces, au vizitat muzee iar noaptea, 2 au iesit sa vada fetele iar ceilalti 2 au citit. Ne-au povestit cald si dezarmant de sincer mizeriile prin care trec cu parintii, despre cum unuia i se interzicea sa se scoale de la masa fara sa termine ce e in farfurie, despre amantele de varsta lor ale tatilor, despre cum Franta burgheza nu ii satisface, ne-au admirat casa ironizandu-ne insa pentru propietate si estetism, au spalat vasele si voiau mai mult sa asculte decat sa vorbeasca. Iar s-a trancanit despre mai 68, regimul Vichy, Algeria si iar ne-am propus sa citim mai multa istorie. Protestau, se luptau pentru idee si se dezbatea fara ridicare de ton si lovitura de centura. Le-am admirat pasnic implicarea si tineretea.

Toti visau la Marion Cotillard. Le era scarba de sarkozismul cu imigrantii si cu avantul varstei, voiau sa se casatoreasca expres cu o turcoaica sau sa aiba relatii bisexuale ca sa isi depaseasca societatea. Ne-au adus flori si bere si au fost jigniti cand noi, parinteste si ridicol, le-am propus sa o ia pe tren. Ne-au inteles abandonul, in fine. Si-au scurtat vizita ca nu au reusit sa isi recupereze banii datorati de pe tren pe care contau pentru o vacanta mai lunga, caci in calatoria din Istanbul-Bucuresti trenul avusese o intarziere de 12 ore, ceea ce in Franta inseamna rambursarea biletului.

La sfarsit ne-au lasat adresele de mail si cele de facebook.
Ujica nu are dreptate cand spune ca daca era facebook pe vremea lui Ceausescu, cadea de mult regimul. Noi nu prea am facut nimic nici atunci si nici acum. Avem doar o prietena pe fb militanta. Ii dam like de acasa.

Sugestii pentru restaurantele cool din oras

2011-04-07T06:36:00.000-07:00

1. Maniile. Nu schimbati scrumierele dupa ce s-a fumat 1 tigara. E obositor, intrerupeti un gand, fosniti, intimitatea e deranjata.
2. Farfuriile se ridica toate in acelasi timp, dupa ce toti mesenii au mancat, ca sa nu deranjezi. De asemenea, felurile se aduc toate deodata.
3. La platoul de branzeturi, se aduce paine. Lipsa painii ne aduce aminte de barbari.
4. Observati. Daca simtiti clientii ca sunt in cautare de conversatii, glumite, puteti fi simpatic si sa trancaniti, na, asa e negotul, sunt unii care de aia ies, sa fie vazuti, altii sunt expati. Daca nu e cazul, nu are nici un rost sa va bagati in vorba.
5. Rosiile proaspete nu merg cu tonul in salata.
6. Clientul e sensibil. Fii atent. Nu il intreba dupa ce vine a 7 oara, E prima data la noi?

Scrisoare de dragoste adresata iubitei

2011-03-24T10:08:00.000-07:00

X,

Sunt cum sunt. Coleric. Inalt. Imi place sa imi etalez cunostiintele. Nu ma barbieresc des. Beau destul. Fumez cu placere. Fac putin burta. Si desi sunt egoist, mai citesc.

Sleep mask

2011-03-22T05:21:00.000-07:00

69 anul erotic

2011-03-20T05:14:00.000-07:00

Recitesc 69 anul erotic. Sunt la capitolul anul 2007 inca.

Flaneur

2011-03-18T01:20:00.000-07:00

Ne detestam reciproc, era clar. Fara resentimente, insa. Pasnic. Matur. Ne intalneam pe la partyuri si ne salutam civilizat. Viata a facut sa ne intalnim din nou si sa si lucram impreuna. Atunci, ca sa temperez lucrurile, cu manipularea interpersonala de care ma folosesc ca o tarfa, il felicit ca ce geanta misto are. E albastru de grecia, din piele artizanala florentina. Nu imi placea albastrul ala opulent pentru o geanta masculina, dar voiam sa incep cu dreptul noua relatie. Acum nu mai scap, ma suna sa cinam mereu.

Multi oamenii se plimba pe strada purtand pe umar o geanta mare si in degetzele cara o punguta alba chanel sau o carte.

Imi plac mult cele 2 filme ale lui Puiu. Dar, cum se intampla cu toti oamenii misto de tot, prefer sa stau mai mult sa ii ascult, fata in fata. Suntem mai sinceri cand conversam decat in opere.

Ma incomodeaza discursul spartan de care nici eu nu mai scap, idei, cauza-efect, pam pam. Mai cu seama cand logica nu ne serveste in suferinta, moarte, amor.

Iubitul vrea un caine, aha, deci vrea copii. Nu stiu daca vreau sa merg la mare sau nu, bon, esti indecis, trebuie sa vezi un terapeut.

Cupa Ion Tocitu, Sacele

2011-03-14T05:22:00.000-07:00

Cupa Ion Tocitul

Vai, dar ce ma bucur ca te vad… De cand nu ne-am mai vazut Fane?…Ce faceti ? Pai, copiii-s la Bucuresti, na, bine, bine si noi, uite, bunicim. Noroc cu vremea asta…Vai, dar ce ma bucur ca te vad ! Stai sa iti zic, Mirciulica inoata, karate…Nooo, al meu face tenis, domne…

Dar cat intarzie cu festivitatea…I-auziti ce inima are motorul asta. Titi, ai scos-ooo la soare, gata ? Mama, ce scula.

Alo, alo, haideti va rog, cei mici, sa formam un semicerc. Asa, sunteti perfect aliniati. O idee mai inspre camera, asa, ca ne da la televizor.

- Ne-am adunat in aceasta zi superba sa beneficiam de soare, zapada, miscare, intr-un cuvant, sanatate. Dupa cum cunoasteti, conform codului nostru organizatoric, oferim la toti participantii premiul de participare chiar daca nu au castigat. Premiul ce consta intr-o vaza cristal mignona si dulciuri de la Kaufland vor fi inmanate de catre domnul primar, care si-a rupt din timpul sau pretios spre a ne ajuta, ca de obicei, imi permit sa spun. (ropot de aplauze).

Da canalizare tot nu avem….de aia nu zice nimic…- Hai, ma Gelu, ce tot vorbesti acolo ?! …

- Sa nu uitam insa sa ne amintim de inceputurile acestui eveniment. Cupa Ion Tocitu are loc din anii 1970, asadar de…de, cati ani se fac, da, de iata, 40 de ani, mi-a suflat domnul primar, asadar, da, desigur cu intreruperile datorate lipsei zapezii in anumiti ani. Ce ne-a adus aici? Dezvoltarea, perseverenta, dragostea de natura si sportul rege de iarna, in speta, skiul. Valorile fiind mentionate, intru comemorarea inceputurilor, doresc pentru acestea sa il salutam si premiem pe tatal meu, unul dintre participantii de atunci care astazi este aici prezent, in varsta de 89 de ani. Tata, tata, vino aici. Sanatate, sanatate.

Accident flacari DN 1 Saftica vineri 11 martie

2011-03-12T00:57:00.000-08:00

Plecam la munte vineri seara. Tu stii cat de bine dorm la munte in prima seara? Mama, stii cum...Du-sa dorm. Oprim la Mc donalds dupa Baneasa. Iubi e la drive, eu ma duc la benzinarie dupa dulciuri. La coada, aud la benzinarie, accident rutier cu flacari la Saftica. Evitati zona. Simt asa ca am palpitatii la inima.

Ne continuam drumul spre Saftica. Nu am vazut niciodata o masina in flacari. Oare au ars in masina? Mancam big macul in timp ce incepem sa ne blocam. O sun pe mama. ” Suntem pe dn1. In masina. Nu, mergem la munte. Fii atenta, accident cu flacari la Saftica. A dat ceva la tv? Da, suntem blocati. Nu, inca nu vedem masina.” Apoi il sun pe pe tata.” Stam de 30 de minute”. Dupa, pe Mugur. Oare cati au murit? Baga-mi-as picioarele, ai uitat ketchupul pentru cartofi. WTF, nu se vede nimic. Am terminat macul, mai am 2 hamburgeri. Aaaa, uite ambulanta care vine spre Bucuresti. E model nou masina. Tu ai mai vazut ambulante asa? Oare cati incap intr-o ambulanta? Bai, la Saftica e gard pe dreapta si lac, nu poti sa o iei pe aratura sa nu mai stai dupa ratatii astia. Hai, ma, ce dracu, vezi ne-am bucurat degeaba ca plecam, facem 2 ore..

Fraierii de la Antena 3 cu duba albastra sunt in fata noastra, n-au vazut nimic, ne filmeaza pe noi. Sirul indian. Dupa 10 minute, stiu asta ca mi-am terminat macul, stii, si imi ia cam 10 minute aproximativ, asa, si deci, dupa 10 minute, se simte unul si coboara, isi infasca camera si o ia pe jos. Pai, ce vreti bai, sa vina accidentul la voi?

Nu stiu de ce, dar sunt foarte emotionata. Dar nu se vede fum... Beatles la radio, life goes on... Ce puii mei, daca nu ne opream la Mc, prindeam faza... Cine dracu ne-a pus. Si mai sunt si la regim... Opa, opa, pe sensul celalalt se intorc pompierii. Bai, iti zic, ori nu mai prindem nimic, ori si-a terminat spuma. Inaintam incet de tot. Acum putem depasi pe camp dar iubi nu vrea, ca e obosit. Dar duba de la Antena o ia pe camp. Bravo nene...Ce bine iti sade, bine ca esti tu destept si ne faci pe toti. In sfarsit apare un politist pe mijloc si o masina de politie. Bai, aici trebuie sa fi fost. In dreapta, pe marginea drumului vad doar niste ramasite de tabla de masina, negre, arse. O gramajoara cat un lighean de rufe. Ce dracu...Asta e tot?

In cartier, mica burghezie

2011-03-11T00:01:00.000-08:00

Proiect de recunoastere a micii burghezii

Strada Austrului, numarul 3, atelier de croitorie/cizmarie. E doamna care iti coase tivul sau iti scurteaza chestii la 10 lei, de pe o zi pe alta. Uneori te duce cu vorba ca trebuie sa mearga la tribunal, la spital si dureaza 2 zile. Tipa e hibrida, nu are nici o urma din gratia remaieuzei din Popa Nan, unde duceam ciorapii bunicii. Lucra in rochie de matase si avea picioare fus precum interbelicele. Imi amintesc perfect ca desi zambea civilizat, era atat de trista.
Farmacia din colt unde tipul ii spune mamei care sta in zona ca am gripa.
Restaurantul unde lumea ne zambeste complice, ehe, n-ati mai trecut, ca de obicei : 2 whiskiuri sau azi nu beti?
Macelaria arabeasca de la Mosilor (la jumatatea distantei intre Obor si Eminescu) langa un sex shop. Tipul stie iar ca am invitati si asadar ma intreaba daca vreau miel sau 1 kil de rasol alb de vita. Daca esti fata, trebuie sa suporti privirile obraznice ale vanzatorilor.
Magazinul non stop. Un dunhil si un camel sau cate 2?
Curatatoria de cartier insa s-a inchis. N-a mai rezistat mallurilor.
Barul. Nu mai avem unul stabil de cand s-a desfiintat Cafe de la Joie, si apoi Amsterdam Cafe. Parca as fi o batranica, dar unele locuri nu le mai poti inlocui. Propietarul de la Café de la Joie avea prima masina americana automata, grena la culoare, in care m-am urcat vreodata. Oare chiar si-au deschis o carciuma in Madagascar? Asa ziceau.
Second handurile presarate in tot centrul.
Un sfert de kg de grile, da? Capsa, unde ii cumpar mereu grile bunicii pentru rontait la cafea. Doamnele de acolo cand ma vad ma intreaba de bunica si stiu ca nu trebuie sa uite de bon, la 90 de ani desi lucida i se par toate preturile obscene.
Antonio. E Gavroche de la piata Traian, mereu politicos, frumos de-a dreptul, bun de casting pentru un Almodovar, care imi mangaie bicicleta si imi spune ca ii e foame, ca nu mai vrea iaurt ci salam de sibiu, ca incepe scoala si ca n-are penar. I-am luat cel mai misto penar. L-a vandut, banuiesc. Urla dupa mine in trafic ca sa ma salute. E ziua lui zilnic. Ba de nume, ba nu stiu ce. De la tipa de unde cumpar crengi de liliac, ridichii cu gust si verdeata am aflat ca e destept la scoala si ca e in aceeasi clasa cu fiica ei. Cand ii iau un kinder surprize e asa de fericit ca i se umezesc ochii. Eu imi ascund ochii sub ochelarii de soare. O inteleg pe M. care pana la urma l-a adoptat pe Antonio al ei si pe R. care i-a luat pe Antonio al lui si pe cei 3 frati si le-a dat apartamentul lui din Calea Victoriei.

Saint Tropez in `59

2011-03-09T23:38:00.000-08:00

Saint Tropez, 1959, cand deja satul incepea sa se schimbe

Bardot, regina cainilor de pe atunci

Enjoy.

Tu ce masura ai la palarie?

2011-03-09T02:55:00.000-08:00

Small 54-55 cm.
Medium 56-57 cm
Large 58-59 cm
X large 60-61 cm
2x-large 62-63 cm
3x-large 64-65 cm!

Imi amintesc de o proasta de vanzatoare in Marais care mi-a trantit-o ca la Ploiesti, stiti, daca imi permiteti, dvs. nu aveti ceea ce numim noi in franceza, cap de palarie. Ce imi spui, Franz?!
Englezii astia, nu-i asa, caci trebuie sa mergi la sursa, te rasfata cu toate masurile posibile.

Acum e momentul sa cumparati Dior

2011-03-08T05:01:00.000-08:00

In spiritul negustoresc binecunoscut, acum este momentul sa cumparati piese Dior. Preturile pe siteurile second online sunt in scadere. Peste un an cand episodul penibil va fi uitat, veti putea vinde la pretul restabilit. Istoria se va repeta precum in cazul Chanel anii 40 cand francezii au pedepsit-o pe Coco care ca sa treaca podul se facuse frate cu nazistii.

Nume de fete deosebite...

2011-03-04T04:39:00.000-08:00

Debora, Andrada, Felicia, Amelia, Alessia, Rodica, Adnana, Britani, Bianca, Gilda, Anemona, Luminita, Petronela, Brigita, Celestina, Dalia, Nataly, Dolores, Nicole, Fabiola, Estera, Flaviana, Ilona, Irene, Jeanine, Lacramioara, Mirela, Rosanna, Vanesa, Rocsena, Iris, Daria, Carina, Rebeca, Suzana, Dorothy, Inna, Ayanna, Marisa, Cerasela, Minerva, Mirela, Cerasela, Eduarda, Erica, Aida, Sabina, Selena, Giulia, Leila, Larisa, Aniela, Izabela, Sabrina, Costina, Nona, Melania, Ionela, Costela, Loredana, Aisha, Almira, Florentina, Casandra, Karina, Edit, Florenta, Anemona, Crisalda, Anabella, Anisia, Bella, Analia, Cleopatra, Lorena, Adnana si Luana.

Mafia chic, Moscow

2011-03-03T06:37:00.000-08:00

Fabrique club

Toaleta napoleonica

Bon, decor by Philippe Starck

Magazin opium-den chic

Daca esti in dispozitie ritz si daca esti fata ca sa ai intrarea gratis in orice club.

6 luni de iarna rezolva orice

2011-02-24T01:30:00.000-08:00

Lasa ca vine vara. Peste 6 luni. Cand si trece. Dar mama cum o sa fie… O sa aducem un Renault 4 L decapotabil de aceeasi varsta cu noi si o sa ne plimbam incet pe intinsele bulevarde moscovite cu De-ai fi tu salcie la mal data la maxim.. vorba lui D. Pe acordurile suavo-dramatice ale sale, vom cuceri Piata rosie la pas si chiar daca ar fi ultimul lucru pe acest pamant, vom arbora steagul Romaniei de la I. in fata Kremlinului si vom cere tezaurul. S. ne va scrie necrologul.

Dasha Zhukova, aceasta Catalin Botezatu a lor

2011-02-18T01:20:00.000-08:00

In 2008 when The garage has opened (a contemporary art centre in an old chocolate factory), when asked which artists she particularly likes, she says: "I'm, like, really bad at remembering names."

Not having a background in arts everybody wants to know how come...
"I have had an interest in art since childhood. I loved to draw as a child and still do.”

She has already been a homeopathy student, fashion designer and international It girl - although her most famous role is as Abramovich's girlfriend. And now, all of a sudden, she has turned arts mogul.

„I have many interests and I like keeping busy and working on several projects at the same time. Right now I'm developing an arts centre. I don't see myself as a person who just does one thing. I understand that sometimes that might sound a bit unprofessional. But I disagree."
In the spirit of Renaissance, we are looking forward to her memoirs...

from the Guardian

From Russia with love

2011-02-12T08:22:00.000-08:00

De la ambasada Rusiei unde te gasesti, pricepi de ce ghidurile turistice iti recomanda ca nu trebuie sa calatoresti in Rusia iarna. Orarul vizelor si formalitatilor este intre 9 si 12 dimineata. Ajungi la 9 fara ceva si sunt deja la coada vreo 10 indivizi. La 9, se aude semnalul si intr-o romana pitoreasca si guturala sunt invitati 5. Trec vreo 20 de minute deja si gerul pregatitor de afara de -9 te doare. La avizier iti ocupi mintea. Scene glorioase cu infrangerea nazistilor si eliberarea lagarelor. Nici urma de poze cu milioane de rusi morti sub regimul stalinist, evident.

Dupa 40 de minute intru. De fapt, la coada dinauntru sunt romanii ce modesti si speriati au totul pregatit intr-o mapa. In camera vizelor atarna inca ghirlandele sclipitoare de craciun. Dar in fata, la ghiseu, inghetam gratie a 2 ametite de englezoiace care, relaxate, de abia isi completeaza formularul, de abia se sinchisesc sa sune sa faca rost de adresa unde vor sta, intreaba despre temperatura din Rusia si de unde sa isi cumpere iaurt…tot felul de sentimente umane te cuprind in legatura cu ele. Nu ma supara detaliul ca cetatenii americani si englezi platesc taxa dubla de viza. Altfel, cand iti vine randul, fara salut sau paka paka, totul merge impecabil.

Escala in Frankfurt unde zboara inca un avion spre Moscova chiar inainte de al nostru. In salonul de asteptare vreo 5 nemti. Dupa cateva apeluri pentru imbarcare, apar vreo 6 rusi relaxati, cu sacose hermes si boss (duty freeul e plin de magazine) si tot asa din apel in apel, trec cate 20 de minute si mai apar cate 2 rusi. Pana la urma apelul disperat de imbarcare se face si in limba rusa si atunci mai le fac favorul si mai se apropie cativa. Nemtoaicele de la Lufthansa fierb nu alta iar eu privesc spectacolul. Una se enerveaza rau si urla ca este ultimul anunt si gata. Nu se agita nimeni. De abia dupa o vreme vin mai multi in fine. Ea ii intreaba daca mai sunt ca deja sunt foarte in intarziere si trebuie sa inchida. Ei zambesc si fac semne ca da. Tipa se infurie de-a dreptul si inchide accesul.

Cu cea mai mare placere le explica ruoaicelor care vin dupa aceea tarandu-si tocurile sacadat ca nu mai au voie si ca avionul pleaca fara ele. Le arata ceasul, le gesticuleaza scotand flacari iar fetele implora, una se smoircaie, nimic. Tipa e de neinduplecat si déjà nu le mai asculta, inchide pravalia si pleaca. O alta jenata le arata de unde sa-si ia bilet pentru un nou avion.

Desigur ca la ora stabilita de imbarcare ma prezint la ghiseu. Suntem anuntati ca echipa de pilotaj are intarziere o ora pentru ca nu stiu ce…Dupa 10 minute, o ora jumate... Ma pufneste rasul gandindu ma ca poate aroganta ruseasca a fost pedepsita cu ocazia asta si ca eu pierd ultimul tren si trebuie sa iau taxiul.

Aterizand pe aeroportul D., cu surprinderea care te invaluie caci rusii imbrancesc mai rau ca romanii ca sa iasa din avion incep sa zambesc cand ii vad pe barbati ca isi iau alta fata si sunt imbracati cu blanuri pana in pamant, stransi cu curea in talie. Ei ies afara grabiti unde ii asteapta mercedesurile. Isi aprind o pipa in timp ce soferul le cara bagajele. Si par tristi ca au ajuns acasa.

Noi, acuzatii – adica calatorii- suntem opriti de vamesi pentru verificarea bagajelor…si nu, nu avem un sapun sau chiloti pregatiti ca spaga ca pe vremuri si nici sosete murdare la suprafata in bagaj. In fine, ne urcam intr-un taxi pe care il platim la casa in aeroport.

Ajunsi la apartamentul inchiriat dam de foarte multe usi cu holuri mici inaintea intrarii in apartament. Deschizi 3 la numar pana sa ajungi la usa ta. Zvonul neverificat pare sa fie ca in vremea bolsevica foloseau asta ca masura de semnal si cumva asa mai aveau timp sa fuga pe fereastra…

Dar sa nu ne grabim.

Nuante

2011-02-03T23:37:00.000-08:00

Sefului ma plang si ii spun ca apartamentul inchiriat pentru mine e okay, intr-o zona centrala, cu istorie dar cladirea e modest restaurata pentru suma exorbitanta pe care ne-o cer, ca intretinerea e scumpa insa ca oricum e mai convenabil asa decat sa platim hotelul cateva zile in fiecare saptamana.

Amicilor le povestesc despre micul palazzo pe care l-am primit ca resedinta de serviciu, cele 2 doamne care se ocupa de administrare si curatenie, despre ocaziile cand dau mici receptii cu 50 de oameni. Le explic ca secretara si traducatoarea mea au fost alese pe principiul mama si amanta, una sa ma rasfete si cealalta sa ma binedispuna. Soferul e baiat, na, tot sexist am ramas, aici radem ca niste pusti.

Secretara si traducatoarea mea sunt doua fete misto. Pe principiul asta le-am si ales la interviu. Mama, ce ne-am mai distrat. Am zis ca o sa scriem un roman despre toata faza. S-au perindat sute de fete disperate, 2 din ele erau niste bombe, habar nu aveau nimic despre chestiunile noastre, dar am iesit in seara aia cu ele si a fost bestial. (ma rog, n-a fost chiar asa, dar nu se pune).
Am ales 2 gagici pregatite insa. Ne intelegem bine si chiar ne amuzam la serviciu. Iesim la vinuri la pranz, trancanim filozofie sociala, avem teorii si barfim tot. Din pacate sunt prea destepte si una dintre ele nu- mi tolereaza nici un alint, nu pot deloc sa ma simt bine, sa le pun la punct ca se iau si ele de mine imediat. Lor le spun adevarul, doar semneaza facturile, si le zic cum acasa traiesc intr-un apartament de 50 m2, ca la noi e scump nu ca aici, cum mici fiind acasa n-aveam de nici unele si trebuia sa muncim toti de ne intoceam seara si stateam cu picioarele intr-un lighean cu apa cu sare, asa de umflate ne erau picioarele, ehe...Doar asa merge sa le impresionez.

Cei 4000 de euro pe care ii primesc pentru cazare pe luna ii iau eu pentru ca stau la bunul meu prieten al carui mic palat oricum e platit tot de astia. Sunt un om modest, la ce mi-ar folosi o casa imensa doar pentru mine singur. Mi-e suficienta o camera. Pe prieten, eu l-am adus in proiect asa ca era firesc. Chiar daca suntem prieteni, lucrurile trebuie sa fie clare.

Iubitei mele, o tipa intelectuala, de familie buna si care evident acum e de stanga, ii spun ca nu avea rost sa mi se plateasca hotelul, atatia bani munciti de amaratii de germani si francezi aruncati practic pe fereastra, cand bunul meu prieten sta in oras intr-o casa platita al carei al doilea etaj e nefolosit.

The truly Birkin bag

2011-02-02T02:04:00.000-08:00

Geanta hermes birkin e batrancioasa in comparatie cu cosuletul.

O versiune de bicicleta sau de adunat ciuperci la tara:

Kaufmann Mercantile Store

Skype

2011-01-25T09:27:00.000-08:00

Poti acum sa vorbim?

Salut. Mai nu, hai in vreo 30 de minute?

Bine, hai in 30.Dar nu poti diseara?

Chestia e ca ma duc la piscina si apoi la o cina. Hai acum in jumate de ora.

Bine, de abia astept.

Hai, ce bine!

Alo? Alo? Ma auzi?

Alo? Hei! Alo?

Alo? Ma auzi?

Slab. Stai.

Acum, da? Alo?

Mai, de auzit, te aud, dar sacadat..

Sa mai incerc o chestie…Ia zi ceva.

Asa. Ce faci mai, cum a iesit u...ul? ul? ul?

Ce? Nu, stai ca nu te aud.

Pftim? Ce ai zis?

Te sun din nou. Inchid. Auuuzi?

Aha, bine.

Alo? Acum ma auzi?

Pizda ma-sii de skype, da, acum da. Faza e ca eu iti repetam si tu ma auzeai cu ecou, nu-i asa?

Da, si intarziat. Bine ca ne auzim acum. Si uite ce mutrita ai. Hai, lasa astea, hai sa…

Da, ca bine zici, dar ce pacat ca eu nu te vad. Nu iti merge camera sau ce? Ca e frumos sa ne si vedem..

Nu stiu mai ce are, lasa-o in pace de camera, hai sa…

Nu de alta, dar te-ai vopsit parca. Asa ziceai, nu?

Da, dar nu e mare diferenta ca in fond, vo…

Ce mai faci? Of, de cand nu ne-am mai auzit…Ia zi, ce faci? Aia mici sunt bine?

Bine, bine, dai uite ca trebuie sa fug. Intru intr-o sedinta. Hai, te pup

Bine, hai succes, ne mai auzim. Ce bine ca am vorbit.

Da, clar Haide. Pup-pup.

Da mai, si ai grija de tine. Te pupam.

Si eu va pup. Si voi.

La gura sobei

2011-01-24T00:30:00.000-08:00

Toti oamenii singuri din copilaria mea imi pareau mai inteligenti decat cei care isi facusera familie si traiau cu amagirile si bucuriile ei.

Uneori ma abate o tristete. O accept si incerc sa o prelungesc, dar niciodata nu resusesc mai mult decat cateva ore.

Iarna imi place doar pentru ca ne taiem unghiile de la picioare mai rar.

Iar a trebuit sa ma uit in dictionar ca sa vad daca il scriu pe unghiile cu un i sau 2 de i.

Shabby chic sau Creanga & Cruella

2011-01-20T02:42:00.000-08:00

Am luat bereta asta de la un second de la munte acum vreo jumatate de an. Aveam emotii ca nu stiam daca o sa se potriveasca marimii scaunelului lui Creanga. Dar dupa ce i-am scos eticheta cu made in Basel si plasa care tinea stransa blanita, a intrat perfect. E colonialist sa iti odihnesti picioarele umflate de guta pe acest taburet felina. Dar blanita iti tine cald si cumva ideea de stanga si dreapta reunite ma prinde. Il dedic iubitorilor de animal print. Pentru ca toata lumea le poarta afara anul asta, noi il tinem acasa.

Biblioteca versus avioane

2011-01-18T08:06:00.000-08:00

Ca sa cunosti un loc, fie vorba intre noi, cel mai cugetat si ieftin e sa-i citesti literatura sau sa-i vezi filmele. Un scriitor bun e un ghid fidel, observator, colectionar obsedat de gesturi, clisee, personaje. De imaginatia lui nu mi-e teama, imaginatia e o forma a memoriei.

Pai daca e circ, circ sa fie

2011-01-17T08:24:00.000-08:00

Toata lumea, adica marile ziare, a boscorodit-o pe HBC ca s-a dus ca o varza la globes. Uneori, toata povestea cu showul incepe sa te plictiseasca groaznic. Pai daca este un show, un circ, nu ma imbrac ca la circ, ca sa ma amuz? S-au prostit si ziarele reputate, angajeaza niste columniste, parca ar fi la Ciao de la noi sau cum le mai zice. Apoi, desigur s-au trezit toate ametitele de mainstreamiste Nicole, Angelina, etc. (care la ultimele decernari se crede o Cleopatra, mizand pe verde si smaralde) sa se puna la adapost cu rochii capod de seara anii 60. Nu imi place rochia lui VW dar macar ma distreaza. Pantofii diferiti ti-ar fi stat bine daca erau balerini. Cei pe toc pe care i-ai ales nu se potrivesc ca rochia e prea scurta. Conform articolului 5, paragraful 3 din codul Zinei D.

from here

Alain Delon

2011-01-17T04:01:00.000-08:00

Alain nu e placut in Franta decat de femeile generatia 60 si de fetele intelectuale. Barbatii francezi il detesta pentru frumusetea lui, pentru ca le-a avut pe toate fetele la care ei doar au visat si ”pentru ca este un tip arogant”, dupa cum mi-au marturisit cativa socialisti frustrati francezi. Tocmai de aceea, asta nu ii impiedica sa se imbrace, sa se poarte si sa se coafeze ca el de 50 de ani incoace. (ca el, adica asa cum au decis si scriitorii scenariilor, designerii, regizorii, samd.)

Principiul bunei functionari a economiei capitaliste e deasa schimbare. In ultima vreme se constata ca targetul a fost prins de anii de glorie 1960, sex, frumusete, nostalgie, frivolitate, anxietate, umor, fumat, whiski, etc. Alain Delon - ideea de French cinema 60 sau Mad Men.

Observ ca piata in ultimii ani merge pe domolirea cinismului, intoarcerea la sensibilitate (vezi si ultimul roman al lui Houellebecq), revenirea la ideea de mariaj si chiar a logodnei, conservatorism in alegerea hainelor.

Furorile si zumzetele din Franta din mai sau iunie de cand Dior sauvage si-a endorsat imaginea cu Alain in plin sarm al celor 31 de ani ne spune acelasi lucru. Pentru mine, e cea mai tare reclama a anului trecut. Nu ma convingi decat cu ceva care stiu ca a mers. In Franta, o iau mereu expres pe bulevardele sau stradutele unde, nonsalant, el se preface ca nu ma priveste. Ma binedispune.

Earmuffs

2011-01-14T04:49:00.000-08:00

Ultima obsesie, frigul.

Revelion la Sorbona se muta la Sankt Petersburg

2011-01-02T04:46:00.000-08:00

Aceeasi distractie insa.
Singurele referinte sunt L Hermitage, bolsevicii si Dostoievski.
Am aflat ca un pachet de tigari costa in jur de 1 euro, ceea ce m a bucurat.
Ana, cum fac sa invat rusa?

Acasa

2010-12-30T09:06:00.000-08:00

2 castronele cu samburi de rodii cu sirop de lamaie si zahar asteapta pe masuta. Gata pregatite pentru infulecare stau linguritele infipte. Pisica burgheza franceza se scarpina pe canapea. Fire de par se scalda in aer si aterizeaza in castronele. Doamna isi asteapta cei doi copii. Vorbeste singura prin casa. Isi si raspunde. Intre timp, mananca seminte. Da drumul la televizor, e ora pentru Une question pour un champion.

Tihna in gat

2010-12-25T07:21:00.000-08:00

Imi vizitez parintii. E sambata dupa-amiaza si nu ninge dar in casa ai mei au facut focul in soba si chiar am reusit sa i fac sa inchida si televizoarele. Maman a facut supa de creveti si barfim nunta din Canada a unui prieten de familie. Cam radem si toata lumea e relaxata. Vinul alb ne ajuta. Pentru mine whiski, ca de la vin am inceput sa vomit. Cand, se aude clopotelul soneriei. Cine dracu sa fie?
Tanti Nina de pe langa Brasov. A venit in vizita in capitala sa-si faca dintii si cum sa nu treaca pe la verisoara ei draga… asa, ca la tara, fara nici un telefon, surpriza, cine sa fie, tanti Nina, cu care nimeni nu are nimic dar nici nu a mai vorbit de vreo 15 ani… ”No, stiam ca o sa fie cineva, ca doar e sambata dupa-amiaza…”
Vai, asa de tare m-am europenizat si am imbatranit?

In spatele veceului

2010-11-28T04:31:00.000-08:00

Dupa ultima experienta cu muncitorii care au refacut o baie, m-am decis sa ma reprofilez, ma fac faiantar. Nu cunosc nici un muncitor in stare sa faca ceva ca lumea pana la capat. Iar sa angajezi un artist, costa suficient ca sa ma faca sa invat sa le fac singur...Daca voi cunoasteti, inseamna ca detineti o informatie grozava.

Neamul asta are o problema cu finisajul. Sa termini un lucru tine de munca sustinuta. Completarea, incheierea inseamna si sanatate mentala.

Am facut o pasiune bizara, e drept, din a verifica in toate baile in care intru, dosul wcului. Mantuiala. Mereu e praf acolo, gresia, mozaicul si chitul sunt putin alandala, oblice, murdare, inadite, tesite. In fata e portelan, in spate un tub din cauciuc patat de vopsea alba sau rugina si neimbracat, atarnand pe acolo. Autentic, ar zice un tip interesant...

Exista 2 locuri unde am fost in care dosul weceului arata impecabil, dar nu am chef sa le fac reclama.

Blaga zicea si el asta in nuvelele lui pe care nimeni nu le citeste. Intalnesti persoanje inspirate romanesti la tot coltul, imaginatie si haz. Creativitate. Dar atat. Se apuca de chestii, tasnesc si se opresc.

Intr-o zi am lasat special niste fire de par in spatele unui veceu dintr-o camera de hotel unde ma duc tot timpul. Cand m-am intors peste o saptamana, ia ghiciti...

Cufflinks

2010-11-27T00:37:00.000-08:00

Beer working class cufflinks

Checkered cufflinks

Tape cufflinks

Hammer cufflinks

Art deco cufflinks

Blackberry cufflinks

Jules Renard

2010-11-26T00:49:00.000-08:00

The Journal of Jules Renard is the best blog

Credit card holder

2010-11-23T00:43:00.000-08:00