Viorel din Berceni

Viorel avea 3 masini personale si 2 de serviciu. Trasnportoare cum le zicea. Una desigur e a sotiei sa aiba si ea cum sa se miste, ca deh, cum eu sunt pe drumuri mereu, cine sa o duca si pe ea, saracuta, ma intelegi?

Acuma na, o alta era un audi clasa 5, superb, auriu asa, doua jde mii a facut asta, sa nu crezi ca s prost sa dau mai mult, bine, pe asta o folosesc si pentru astia straini cand vreau sa i rup, ca pe om il impresioneaza lucrurile astea ca tot tarani sunt si ei, si a 3 a e numai a mea, o decapotabila pentru micutul, ca mereu mi am dorit una ca sa ma pot bucura de natura…

Melodia preferata a lui Viorel, nu mai trebuie sa spun ca era Viorele a lui Freddie Mercury pe care o punea pe drumurile spre delegatii de iti sareau capacele, Viorele, Viorele…

Viorel era fericit cand muncea ca altfel…Ma plictisesc, ma ntelegi, pai, ce, asa sa stau degeaba, no frate, mie imi place sa am comenzi si sa o iau din loc…Uite, Rodica, saptamana trecuta inainte sa vin sa te iau, mi am zis sa ma duc sa mi iau o cabina de dus noua in Bulgaria, ca cica s mai ieftine cu 100 de euro. Pai chit ca n asta intra si benzina si asa, mai bagi un peste cu baietii si ne am scos si parleala cu nevasta mea ca asa nu ma mai bate la cap, stii?!

Stai, vezi ca acum trecem pe langa hotel Minerva, aici am lucrat vreo doujde ani…mai Rodica. Tu stii cat de bine castigam? Frate, ce de bani faceam…tu stii cum furam…mama, pai veneau parlitii aia de straini si isi uitau ba una ba alta prin camere si cine crezi ca facea, mai Rodica, controlul? Tata Viorel…apoi tot asa cu transporturile, pai n aveam treaba…ca sa nu ti mai zic cat faceam din astea pe care le luam din hotel si le vindeam pe sub mana...era un trai pe noi…dar sa stii ca eram corecti si nu ne inselam unii pe altii, adica si camerista isi facea banutu si noi..nu asa, doar noi, stii? Dar dupa aia, dupa 90, n a mai mers nimic...

Cate nu vazuse Vio la viata lui, se ntelege… inmormantarea mamei lu Ceauseasca unde condusese pe cineva, ursi prin padurile patriei cand mai facea inca drumetii cu sotia, ca acum, cum sa ti spun Rodica, nu ma mai duc ca m am lenevit, stii? Imi iau carne de 4 milioane din carrefour si incing un gratar la parcare la noi… Apoi in armata la vama veche cand se dezbracau goi pusca si innotau pana la epava de se catarau apoi si plonjau de sus, vazuse meduze mai mari decat pe discovery…dar cel mai mult ce l impresioase pe lumea asta fusese fauna umana a delegatiilor….Viorel, spre deosebire de compatriotii sai din vest ce traiau in diapora, dar intre ei, fereasca sfantu sa schimbe craiova cu roma, Viorel se bucura de prezenta strainilor. Ziua cea mai fericita a lui Viorel fusese cand o cunoscuse pe experta englezoaica care era sefa de politie la Londra si care lucra pe aici uneori. Femeie cu experienta vietii si admiratoare a medlodiei Viorele, n avea copii dar avea un sot cu functie in guvern, si femeia venea avida de soare si cocteiluri ieftine. Bai Rodica, m am oprit cu ea si cu colega cica sa mancam, mi au facut cinste, foarte dragute si simtite, si au baut bere nebunele si m au rugat daca pot sa bea bere si in masina, pai stii ca mi placi?, pai ce treaba am eu…si le am lasat iti dai seama…si cand mai aveam vreo doujde de km pana la Sovata, du ma mama la Sovata, sa l cunosc si eu pe tata..hahaha, ce sa facem, mai radem si noi…cica sa ne oprim sa facem pipi…pipi sa fie la doamne…sigur, oprim iar cat una face pipi, asta vine pac pac si ma saruta, mai Rodica, ma saruta asa pur si simplu de ma inrosesc ca un putulica adolescent…apoi a zambit… si ne am urcat in masina si ne am continuat drumul. Eu ramasesem perplex iti dai seama…si ma intrebam ca sa fac. Iti spun ca mai nedumerit ca atunci n am fost niciodata… Iti dai seama, ditamai sefa de politie sa l pupe pe Viorel? Eu vorba aia din Berceni?! Nici nu ma mai asteptam la mai mult dar cand am ajuns la hotel…m a invitat SUS, bai…si na, m am dus, ca nu ma lasa sa conduc pe ntuneric, ca asa si pe dincolo, ma ntelegi si…ce a urmat...ei a fost si s a dus…n am mai plecat din Sovata 2 saptamani iti dai seama, doar nu eram prost sa refuz asa ceva. In plus, nevasta mea, mai, noi ne iubim, si ne respectam enorm, dar mai mult de atat, acum, dupa 30 de ani…na nici nu ne mai vorbim, ce rost are, ce sa ne mai spunem, decat din astea, ai cumparat carnea, vezi ca am luat un pres roz la baie si asa…

Dulceata de caise

Fata asta Larisa avea probabil in jur de 25 sau 30 de ani. N avea nici un chichi dar... sa fim seriosi, eu funduri din alea ferme n am mai vazut de cand eram mic.. De asta m am si lasat de scoala pentru ca ma saturasem sa citesc romane in care eroina fatala avea fund tare, tuguiat, geometric... Eu la bar aici nu vad decat vergeturi, celulita, piele lasata.. mai ales cand se urca astea pe bara si trebuie atunci sa si contracte muschii lipsa. Cand se apleaca, ce sa mai, m am invatat si inchid ochii ca nu vreau sa vad gropitele de grasime de sub fese.

Eu am invatat o pe Larisa ca trebuie sa si spele buricul ca nu se intampla nimic. Ei, ma sa ii spusese sa nu l zgandare de mizerie ca se infecteaza si atunci ea nu isi spalase buricul niciodata pana nu m a intalnit pe mine.
Imi amintesc intr o seara cum barfeam cu Larisa, ma rog asta era numele de serviciu.
- Mai fata, colegei tale nu ii e scarba de individul asta de si plimba curul pe fata lui? Si i am aratat  inspre colega ei de peste masa si porcul de o suta de kile ce si freca un lant de aur intre dinti…Pai de ce sa ii fie scarba mai Nae, e iubitul ei.

Ce sa te astepti?
Clarisa era o vanzatoare. De fapt, asa o si intalnisera aia de la bar. S a dus patronul sa si ia tigari de la magazinul unde lucra si a vazut o. Purta un tricouas roz si niste bermude galbene. Cand a bagat de seama ca e stramta, i a mai cerut si un borcan de maioneza pentru ca le vazuse ca sunt pe ultimul raft. Voia sa i vada fundul. Fata insa s a aplecat si a scos de sub tejghea borcanul cerut. Atunci el a mai cerut castraveti murati, o cutie cu cereale, piure praf dar nimic, fata i le dadea din rezerva de sub tejghea. I a placut de ea, privea cumva prin tine ca o bovina, se misca incet, respira usor si parea rabdatoare. Ce l a cucerit era ca nu vorbea deloc. Ingana asa. I ar fi putut sa i ceara orice si ea s ar fi supus cuminte. A avut noroc insa cu dulceata de caise, pesemne nu prea avea cautare. Si atunci Clarisa si a plimbat ochii in jos, si a lins buzele si s a intors…

Micul Bucuresti

Lecţie gen NI, fără magnetismul lui, însă o lecţie bucureşteană, nostimă, jemanfişistă…

La urma urmelor, Bucureştiul ăsta îmbelşugat, nepăsător, frivol e …

…Nici un cinematograf în care să pot intra. Cele mai multe închise. Celelalte dau mizerii, resturi, vechituri, ca într-un nefericit oraş de provincie.

N-am plecat din Bucureşti. Am fugit. După o zi de alergături, m-am împachetat în 15 minute, am sărit într-un taxi, cu valizele prost închise, cu pardesiul şi fulgarinul fluturând în urma mea, am ajuns la gara 2 minute înainte de plecarea trenuui, am alergat nebuneşte până la vagon, în timp ce hamalii veneau în urmă, adunând de pe jos lucrurile pe care le pierdeam în goană, unul mi-a adus o mănuşă, altul pe celalaltă…

El este un occidental. Un om pentru care confortul, buna-stare, buna cuviinţă, politeţea sunt deprinderi vechi, necesităţi de viaţă. Dar în Rusia e un regim pentru muncitori şi ţărani, pentru oameni care abea acum învaţă să citească, să se spele, să mănînce. Milioane, zeci de milioane de oameni care urcă din mizerie spre oarecare civilizaţie elementară. E o lume fără rafinament. Tot ce am iubit, discreţia, eleganţa morală, ironia, respectul ideilor, sentimentul estetic al vieţii sunt imposibile într-o asemenea lume, care rezolvă alte probleme mai imediate: foamea…

Întors ieri….dejunat joi la Bujoreanca, un conac admirabil, cu un cerdac din Sadoveanu parcă. Dar nimic agreabil. Viaţa la ţară e o idilă prea incomodă. Purici, praf… Dar câmpul e frumos oriunde.

…vorbind excelent franţuzeşte, degajat, spiritual, amical, foarte latin, foarte parizian.

Nu ma intreba ce am facut de luni pana azi. Am fost in Bucuresti. E de ajuns pentru ca vremea sa treaca, fara sa stii cand si de ce.