Oare cand vine cutremurul?

Am 69 de ani si locuiesc singura intr un apartament din centru. Blocul are bulina rosie. N am ce sa fac, n am unde sa ma mut. De cate ori se face luna plina, astept cutremurul. Caci in noaptea din 77 a fost luna plina. Eh, si mi e frica in general si ma sperii de orice zgomot. Motociclete, huruit de autobuze, mobila ce trozneste, vecinii astia tineri care trantesc usa de la lift..

Am un fiu, dar locuieste in America, mi a zis sa vin dar ce rost ar avea.. Sotul...a murit demult. Cand eram impreuna mai tineri ne gandeam care o sa moara primul.. Si el zicea ca si ar lua viata fara mine. Ziua mai e cum mai e ca fac curatenie si ma duc la piata. Apoi stau si imi amintesc. Nu prea fac insa deranj si asa ca nu prea am de ce sa fac curatenie. Dar se pune mereu praful si asa ca am ce sa sterg.. Mai imi repar cate o rochie din cand in cand. Seara ma uit la televizor pana pe la 2 dimineata. Nu stiu ce m as face daca n as avea televizor. As sta pe fotoliul meu si m as gandi ore intregi...asa. Cineva zicea ca fara femei, viata e un bar.. Eu zic ca fara barbati, viata e un televizor..

Dupa cutremurul de acum din aprilie, nu exista noapte sa nu ma gandesc cum vine. Ma asez in pat, si imi inchipui cum incepe sa trozneasca tot, pamantul huruie ingrozitor...eu uneori ma pun langa pat pe jos si astept cuminte. Stiu ca voi fi salvata, si desi blocul cade, pe mine ma gasesc vie...putin ranita, dar vie. Si adorm asa...