United colors of pipera

Din universul lor mic construiesc universurilor noastre custi in care sa le incapa si lor bucatica de lume. Daca n-au minte sau imaginatie nu e vina lor, e vina celor din jur care nu sunt destul de incuiati ca ei – spunem noi – snobi si fara suflet – spun ei.

Fiecare iesire a ta din cele cateva non-culori care se vantura pe strada (negru, negru murdar, negru prespalat, negru negru, negru gri) este taxata cu vehementa – ce-i tampenia asta tinere – esti gay ? esti drogat ?

In ultima vreme metroul imi da speranta cel putin pe magistrala albastra – unde fostele glorii ale universitatilor bucurestene (bursieri, studenti de nota zece, baieti si fete de zahar atat la cursuri cat si in afara lor) – actualmente micuti cautatori de aur in minele sclipitoare la intrare ale corporatiilor – incep sa creada in culori, fetele, nu baietii, rupte din vitrine h&m sau alte vitrine, colorate macar la vedere fiindca blocajele raman aceleasi :
- Buna – ce-ai zice de o noapte la mine ?
- Stai sa o sun pe mama… Intreaba daca ne casatorim ?...

Si oricum si astia una zic si alta fumeaza ca te trezesti cu niste judecati de valoare gen :

- in vama merg toti drogatii (desi ii vezi si pe ei beti morti si intinsi pe nisip duminica dimineata, printre drogatii aia nespalati).
- ai auzit de magda – si-a luat pantaloni de la second. Pai sa nu stiu eu ca lucrul de pe mine e nou – as innebuni
- ai stat la cort 3 zile !!! eu n-as sta in viata mea – mi se pare foarte jegos
- citesti in metrou carti politiste ?! ce s-a intamplat cu marii clasici?

Etc

Multi simt nevoia sa se justifice, sa-ti spuna de ce nu fac ce faci tu de parca i-ai invitat sau ai vrea sa ii inviti si trebuie sa-ti explice motivul pentru care nu pot sa participe la viata ta si o fac de fiecare data cu cate o jignire ca sa te simti prost si mic in fata lor.
Critica orice faci tu fiindca ei nu vor sau n-au chef sa faca ce faci tu – desi nu-i obliga nimeni sa le placa ce iti place tie – daca le arati ca asculti alta muzica, ca citesti alte carti, ca nu citesti ziare si ca nu te uiti la stiri te considera un dereglat, un paria, un om din afara haitei care incearca sa-i jigneasca prin faptul ca nu mananca mici sau sarmale ca ei, ca nu le plac tocanitele facute ca la mama acasa, ca o bucata de carnat pe luna este suficienta, ca slana nu este brocolliul tuturor carnurilor si ca porcul nu e peste.

Arogant, increzut, nesuferit sunt toate apelative pe care le primesti de la fetele si baietii care au trecut pe la scoala.

M*ist, p*rtar, l*bianca, nef*tut*, ba*aboanta – sunt apelativele pe care le auzi pe strada cand te plimbi printre cei care nu numai judeca ci trec si la fapte – o flegma mai mare sau mai mica in fata sau pe unde se nimereste, un pumn in gura, o palma peste peste fese.
Intr-adevar ai putea sa nu le povestesti nimic din lucrurile pe care le faci tu dar cateodata iti face placere sa povestesti – sau cateodata esti intrebat deci invitat la judecata publica pe un ton mieros. Si le spui si incep sa intepe incet incet pana te prinzi pana te prind pana trebuie sa-ti fie rusine ca ai vazut un film alb – negru in vikend – vai draga alb negru – nu ai bani de color sau faci pe interesantul.
Poate poti sa taci – si sa pastrezi lucrurile astea pentru tine – dar vor avea oricum o problema cu pantofii tai, cu tunsoarea ta, cu esarfa ta, cu fularul tau, cu paltonul tau, cu cartea pe care o ai in buzunar, oricand un detaliu va marca motivul pentru o jignire din partea lor fiindca n-ai avut raspunsul pe care vroiau sa-l dai.