Au trecut multe prin mine de cand calatoresc. Autoironia, sarcasmul adresat co nationalilor mei cum se intampla tuturora cand cliseele te sufoca, devenit mila mai apoi, strigat mut neputincios. Amestecat uneori cu multumire. Satisfactia de a te naste intr o lume in care pricepi la fel de bine inapoierea si civilizatia. Coniventa. Muchie bolnavicioasa, perversa dar imbogatitoare. Inocenta furata aprioric. Viata dubla. Complicitate cu o natie din care faci parte pentru ca intelegi. Amuzament, replica, furie inabusita de neputinta cand strainii isi bat joc de tine pentru ca la tine in tara se da mita la doctor, sila fata de uman, fata de destinul tau, de tine. Si ii privesti. Sunt evident de cele mai multe ori niste frustrati voiosi, de teapa lui Sarko, din medii nevertebrate ce se folosesc de orase mari pentru a ti explica satul de unde vin, ce au avut norocul sa se nasca in civilizatii de sute de ani si care acum iau totul de a gata. Nu citesc caci nimeni n a citit in familia lor, sa nu porti plase li se pare o burghezie (desi vor sa zica aristocratie), dumnezeul vietii lor e banul exact ca al alora de care isi bat joc.
Aceeasi categorie ce ti arunca in fata ceea ce cred ca observa desi e evident. Ceilalti, o clasa umana mai sus vad desigur dar sunt discreti si comenteaza constructiv doar in presa fara poze, in arta sau in salon. Uneori ma plictisesc atat, ce rost are sa mai tot repetam, le au zis despre societatile lor deja Balzac, Oscar Wilde etc. nu stiu de ce mi au venit doar ei in minte. Ce e de facut atunci? Sa te apuci sa ii injuri cum fac si ei? Mai bine fii selectiv cu timpul tau, saluta politicos si scrie un roman.
