Sefului ma plang si ii spun ca apartamentul inchiriat pentru mine e okay, intr-o zona centrala, cu istorie dar cladirea e modest restaurata pentru suma exorbitanta pe care ne-o cer, ca intretinerea e scumpa insa ca oricum e mai convenabil asa decat sa platim hotelul cateva zile in fiecare saptamana.
Amicilor le povestesc despre micul palazzo pe care l-am primit ca resedinta de serviciu, cele 2 doamne care se ocupa de administrare si curatenie, despre ocaziile cand dau mici receptii cu 50 de oameni. Le explic ca secretara si traducatoarea mea au fost alese pe principiul mama si amanta, una sa ma rasfete si cealalta sa ma binedispuna. Soferul e baiat, na, tot sexist am ramas, aici radem ca niste pusti.
Secretara si traducatoarea mea sunt doua fete misto. Pe principiul asta le-am si ales la interviu. Mama, ce ne-am mai distrat. Am zis ca o sa scriem un roman despre toata faza. S-au perindat sute de fete disperate, 2 din ele erau niste bombe, habar nu aveau nimic despre chestiunile noastre, dar am iesit in seara aia cu ele si a fost bestial. (ma rog, n-a fost chiar asa, dar nu se pune).
Am ales 2 gagici pregatite insa. Ne intelegem bine si chiar ne amuzam la serviciu. Iesim la vinuri la pranz, trancanim filozofie sociala, avem teorii si barfim tot. Din pacate sunt prea destepte si una dintre ele nu- mi tolereaza nici un alint, nu pot deloc sa ma simt bine, sa le pun la punct ca se iau si ele de mine imediat. Lor le spun adevarul, doar semneaza facturile, si le zic cum acasa traiesc intr-un apartament de 50 m2, ca la noi e scump nu ca aici, cum mici fiind acasa n-aveam de nici unele si trebuia sa muncim toti de ne intoceam seara si stateam cu picioarele intr-un lighean cu apa cu sare, asa de umflate ne erau picioarele, ehe...Doar asa merge sa le impresionez.
Cei 4000 de euro pe care ii primesc pentru cazare pe luna ii iau eu pentru ca stau la bunul meu prieten al carui mic palat oricum e platit tot de astia. Sunt un om modest, la ce mi-ar folosi o casa imensa doar pentru mine singur. Mi-e suficienta o camera. Pe prieten, eu l-am adus in proiect asa ca era firesc. Chiar daca suntem prieteni, lucrurile trebuie sa fie clare.
Iubitei mele, o tipa intelectuala, de familie buna si care evident acum e de stanga, ii spun ca nu avea rost sa mi se plateasca hotelul, atatia bani munciti de amaratii de germani si francezi aruncati practic pe fereastra, cand bunul meu prieten sta in oras intr-o casa platita al carei al doilea etaj e nefolosit.
