Și ne ascundem în celula noastră, cu cele câteva suflete pe care le mai suportăm aproape, vineri de vineri, din Paris până în Bihor sau New Delhi și ne bem frica și moartea sub fusta iubitei, a fostei mame spre o lume la care visăm pe muzica lui Billy sau electronical bit. Dar uităm tot și ne afundăm și nu apucăm nimic.
