Buleandră

Adaug la vocabularul reînvâțat din cărțile și traducerile clasice cuvântul uitat buleandră.

Cum or trăi la Londra sau Bruxelles? După o săptămână de vreme instabilă și ploioasă, înnebunesc.

Ne plac actorii care ni se pare că seamănă fizic cu noi.

Cum reușesc franțuzoiacele să arate superb, să aibă 50 de kile cu 3, 4 copii la activ? Ce orgoliu și sacrificiu. Ce respect de sine. Eroinele rezistenței moderne.

Mă enervează să citesc cărți actuale. Dar, bine recomandat, nu m-am putut abține. O clasă neîntâlnită. Ion Vianu. Cele mai bune cărți contemporane citite în ultimii ani. Și nu una cum se întâmplă cu vârfurile englezilor, spaniolilor etc. Ci toate. Ce noroc pe mine să pot să îl citesc în limba mea. Nu îmi vine să cred. Un amestec de nonșalanță ca să nu zic iar virilitate, limpezime, finețe. Cum e posibil?! Presărate unele pasaje nelegate pedante, dar bon...

La Paris traficul de mașini e mai sinistru decât la Moscova. Asta nu îi împiedică pe parizienii ce se lamentează la fel ca bucureștenii de orice, că ce animale sunt moscoviții la volan.

Nu înteleg anchiorul la bărbați, heterosexuali sau nu. Nu resușesc să explic... Nu e doar pentru că e tăiat prost materialul pe ei. Poate e lipsa virilității, dezgolirea claviculei pentru care am un fetiș și nu o vreau despuiată și accesibilă căci îi dau un semn de fragilitate pe care nu o vreau la un bărbat în forma asta. Habar nu am. Mă surpinde când îl regăsesc la case mari. E din aceeași categorie cu mânecile prea scurte ale tricoului și vârful ascuțit sau alungit la pantoful bărbătesc. Nu sunt atât de deschisă.

Petrecuseră prima jumătate din viață cu părinții, cealaltă cu copiii lor.

Mi se întâmplă să uit că sunt pe bicicletă, luată de un gând năstrușnic sau sexual dar mă trezesc grilajul, bordurile fine, casele dărâmate sau câinii lui Oprescu. Îl blestem zilnic.