Despre baruri mişto şi continuitate

Cele mai mişto baruri din lume sunt alea ieftine dar cu oameni mişto. Şi sunt acolo de zeci şi zeci de ani. Nu sunt bombe la gară, nici design ci clasice cu o leacă de stil. Şi puţin decrepite, cu poveste, folosite. Cutare regizor a scris la roman pe colţul mesei ăleia, nu ştiu care ce s-a sinucis îşi bea cafeaua acolo. Dacă sunt ieftine pot să vină şi scriitorii şi cizmarii şi studenţii de la arte care colorează mereu şi agenţii comerciali şi apoi vin şi les bobos şi turiştii în căutare de autentic care comandă şi alcool nu doar bere şi întreţin barul.

Nu să ai whiski vărsat vietnamez, dar să nu îl ai la preţ mare. Avantajul e ca propietarul barului să fie şi propietarul spaţiului, aşa nu are spaima chiriei centrale. În Franţa într-un oraş, mergem la două, la P noaptea că la G e deschis doar ziua. Propietarul de la cel deschis ziua acum e fiul, mama e în vârstă, o mai zărim însă, coboară bulevardul în baston şi bea cognacul cu nişte babete cochete. Chelnăriţa e obeză, de abia se mişcă. Nu prea sunt obişnuiţi cu bacşiş, cum venim din Rusia, se uită la noi ca la ţoape în prima zi când ne scapă obiceiul. Locul merge excelent. Turiştii se prind că acolo sunt localnici şi vin şi stau cuminţi, locul intim le inspiră respect. Clienţii? Arhitecţi, un artist celebru, vânzători, profesori universitari, coafeze, studenţi la arte care au facultatea a cote, proprietarii de vis a vis, vecinii care îşi beau zilnic a doua cafea cu croisantul. 

Când s-a închis Cafe de la Joie şi am terminat liceul, barul de la ATF a fost favoritul meu până acum vreo 5, 6 ani. Erau bărbaţi frumoşi decorativi, actori cunoscuţi, câţiva sobari şi tâmplari pricepuţi ce îşi aveau atelierele în cartier, jurnalişti, ciorbă bună, marginalii bufoni ce trăncăneau până la 2 dimineaţa despre daci şi Antonescu... Până am făcut repetat toxiinfecţie alimentară în ultimul an. Şi apoi m-am mutat câteva străzi mai sus şi mi-era lene. Devenise neigienic, se schimbaseră antreprenorii, muşamaua era prea lipicioasă, baia devenise de regie, sordidă şi bucătăreasa stalinistă.