Mai bine hipster decât cocalar?

Afectarea şi nevoia de a impresiona ne incearcă pe multi, cei neîmpliniţi, forma fără fond caracterizând ambele găşti. Cocalarii visează la rolexuri şi hipsterii să facă un film, artă, etc. Nu reuşesc şi de aici încă apartenenţa la cele 2 categorii. Altfel, cocalarii ar dori să ajungă bogaţi iar ceilalţi bobos. Din frustrare apar strigătele lor  alienate sub forma hainelor, manierelor, obiceiurilor, intereselor. De câte ori categorisim o facem peiorativ şi cel mai bine par oamenii sinceri cu ei înşişi, ce nu vor să impresioneze, ce nu pot fi încadraţi şi limitaţi prin etichete, nație, cartiere.

La maniere, nu stau bine nici unii nici ceilalţi. Cocalarii îşi scot pitonul în baie să îl arate fetelor iar hipsterii nu ştiu să salute, au maniere sălbatice, mai şterpelesc câte o chestie, uită să îţi aducă cărţile împrumutate sau să returneze banii datoraţi. Cocalarii îţi fac cinste, par mai comunicativi, se oferă să te ducă acasă cu maşina deşi le este peste mână sau dau bacşis mai mare decât standardul la restaurant.

La haine, clar. Deşi clowni, măcar au mai multă imaginaţie decât hăinuţele fabricate in Bangladesh China.. combinate cu tricoul polo cu călăreţul xxl. Da, hispterii se îmbracă de la second dar nici maşinile cocalarilor din Bucureşti nu sunt noi.

Toţi sunt impresionaţi de nou chiar dacă nu îi reprezintă.

Cocalarii dansează pe manele de la început, hipsterii o fac de abia acum.

Fumează toţi, dar hipsterii au început primii. Însă cocalarii împart cu tine drogurile pe când hipsterii le ţin pentru ei.

Când eşti bolnav la spital, cocalarii vin să aibă grijă de tine, iar hipsterii meschini, nu îţi mai răspund la telefon.

Nici unii nu citesc că nu au timp de atâtea cluburi. Cocalarii cumpără cărţile de aeroport iar hipsterii viniluri rare şi biografiile djlor doar dacă ei le-au descoperit primii. Dacă pomeneşti de Shakespeare, se râde de ambele părţi.

Căştigă cam la fel. Taxele la stat sunt plătite de cei care lucrează declarat, hipsterii se cam fofilează, fiind independenţi. În casele lor, unii la periferie ca să îşi poată cumpăra maşina, alţii în centru, deşi mănâncă doar paste, întâlnim bibelouri, la cocalari prin sinceritate iar la hispteri pentru că colecţionează kitschul.

Unii sunt graşi sau cu muşchi umflaţi, scunzi şi fără păr şi merg cu maşina, alţii slabi, deh, merg cu bicicleta. La fete, le-am alege pe cocalare, dacă nu ar fi atât de bronzate iarna, nu s-ar îmbrăca ca nişte prostituate, nu ar fi mahalagioaice şi ar înceta să facă curăţenie zilnic. La celălalt capăt, mirosul de second nedus la curăţătorie te întristează în locurile hipstăreşti, fetele de acolo însă afişându-se mai sensibile şi creative, măcar nu ne plictisesc. Unii se îmbracă din filmele de la mall, ceilalţi cu hainele din filmele de la cinematecă.

Însă, mai nou şi hipsteriţele se trădează, cele ce au un salariu, nu mai tânjesc ci au invadat Uniqlo, Zara şi au reuşit să îşi pună şi termopane şi se întâlnesc în vacanţe în Vietnam cu cocalarii. Sau îţi trântesc câte o mârlănie de îi preferi pe cocalari. Până ce cocalarii îţi spun cât a costat cadoul pe care ţi l-au făcut.

Bicicleta, un fel de transport normal reintrodus de hipsteri în oraş a devenit o metaforă pentru emfază, diferenţiere deşi chiar nu este. Un transport gratuit, sportiv, rapid în oraş, amuzant. Maşina, 4x4, comodă, costisitoare ce mai şi poluează e din ce în ce mai restricţionată în oraşele civilizate căci ocupă şi mult spaţiu urâţind şi dezumanizând străzile, căci nu-i așa, mașina trebuie asortată și cu casa.