Monday, 4 May 2009

Viscri

De 1 mai, am fost intr-un loc unde nu erau nici munti si nici mare. Doar coline, pajisti verzi si aer curat. Asa de curat incat tuseai cand iti aprindeai o tigara. Si casele din acest colt din Romania erau restaurate de fundatii straine, cum altfel, in culorile initiale sterse. Cosuri de gunoi de rachita atarnand pe stalpi prin sat. Frumusete ascunsa si linistita, precum fata aceea cu jeansi albastri vintage si camasuta alba cu floricele de pe calea Victoriei pe care o vezi si ti-ai dori sa o iei de nevasta, pentru ca pare trainica si mama copiilor tai... O plimbare de vreo 15 kilometrii pe jos de intarit fese prin vai si paduri cu panze de paianjen si urme de urs. Placinta cu rubarba aburinda pregătită de gazdă drept merinde, dulceturi, bibilici nebune pe caldaram, un catelus alb zapacit pe nume Pufi cu dreadlocksuri, fericit si murdar, si un pisoi gri ce i se urca in carca si apoi cade lenes si se apuca sa ii linga o ureche. Dansez pentru tine la televizor. Senzatii tari apropiate de o existenta completa...

No comments:

Post a Comment