Wednesday 27 January 2010

Corespondenta de la Paris

Franta abunda de jurnale, coloane, memorii, biografii, confesiuni, autobiografii sau autoportrete. Asta se explica prin faptul ca Franta are un public care se intereseaza in continuare de scriitor precum noi ne interesam de fotbalisti, monica, politicieni sau elodia. In Romania daca scrii despre tine insuti, e clar ca esti depasit si epuizat, esti un vanitos sau un barfitor. Zicea filozoful ca oratoria se naste cand esti sigur ca esti ascultat. Scriitorul francez rar evita sa scrie un jurnal sau o corespondenta pentru ca are certitudinea ca este ascultat, ca intimitatile si parerile lui intereseaza. Inutil sa mai spunem ca la noi, si iata a mai reaparut inca un text din categoria asa e la noi care atata ii irita pe pastoralii romani, ei bine la noi, putin.

(ps: jurnalul lui cioran cu statut incert, frustrarea lipsei ultimilor ani din jurnalul lui jeni, comentariile mizerabile urmate unui articol de plesu, furia romaneasca la auzul nobelului dat hertei, dar noroc cu jurnalul lui sebastian)

8 comments:

  1. Ma temeam ca nu ne mai scrii! Uff!

    ReplyDelete
  2. Draga anonim, ce nu facem pentru publicul iubit:)

    ReplyDelete
  3. apropos de public, ca o admiratoare ce sunt am indraznit sa te premiez pe blogul meu cu riscul de a parea una dintre fetele care scriu despre fluturasi si dezamagiri in dragoste, isi dau leapse si se flateaza reciproc(sau cum scriai tu despre o anumita categorie de bloggerite, daca nu ma insel:)))...

    ReplyDelete
  4. Sara, a a a... m ai coplesit. Oricum, bine ca ma si certi ca sa se mai estompeze:)

    ReplyDelete
  5. nu te certam chiar deloc, mi-a placut foarte mult postarea aceea si m-a facut sa ma intreb daca nu cumva uneori ma incadrez in categoria mentionata:)))

    ReplyDelete
  6. Nu ai fi surprins sa aflii de fapt ca foarte multi romani n-ar citi nici morti jurnalul unui evreu...

    ReplyDelete
  7. Asta merita pe buna dreptate un raspuns intreg intr un post!

    ReplyDelete