In spatele veceului

Dupa ultima experienta cu muncitorii care au refacut o baie, m-am decis sa ma reprofilez, ma fac faiantar. Nu cunosc nici un muncitor in stare sa faca ceva ca lumea pana la capat. Iar sa angajezi un artist, costa suficient ca sa ma faca sa invat sa le fac singur...Daca voi cunoasteti, inseamna ca detineti o informatie grozava.

Neamul asta are o problema cu finisajul. Sa termini un lucru tine de munca sustinuta. Completarea, incheierea inseamna si sanatate mentala.

Am facut o pasiune bizara, e drept, din a verifica in toate baile in care intru, dosul wcului. Mantuiala. Mereu e praf acolo, gresia, mozaicul si chitul sunt putin alandala, oblice, murdare, inadite, tesite. In fata e portelan, in spate un tub din cauciuc patat de vopsea alba sau rugina si neimbracat, atarnand pe acolo. Autentic, ar zice un tip interesant...

Exista 2 locuri unde am fost in care dosul weceului arata impecabil, dar nu am chef sa le fac reclama.

Blaga zicea si el asta in nuvelele lui pe care nimeni nu le citeste. Intalnesti persoanje inspirate romanesti la tot coltul, imaginatie si haz. Creativitate. Dar atat. Se apuca de chestii, tasnesc si se opresc.

Intr-o zi am lasat special niste fire de par in spatele unui veceu dintr-o camera de hotel unde ma duc tot timpul. Cand m-am intors peste o saptamana, ia ghiciti...