Wednesday 20 April 2011

Profetii din `34

<<La receptia lui Rice nu ma duc. Suntem inca en froid, in urma scandalului de joi, si pe urma n-am frac, ceea ce e indispensabil. Raman bucuros la cabana sa ascult discurile, pe care mi le-a imprumutat Marjorie. As fi vrut sa il conving pe Drontu sa nu se duca nici el, dar nu a fost chip.

-Ce? o sa ma sperii eu de un american, trei nemti si cinci englezoaice? Zici ca nu am frac? Lasa, cucoane, ca stiu eu ce e aia sa fii elegant.
S-a pudrat, s-a parfumat si, cu foarte multa grija, si-a construit o tinuta triumfatoare: haine albastre deschise, pulovar cafeniu, guler tare, papion cu buline si ghetre albe. Un moment m-am intrebat daca Marin asta nu e in realitate un umorist, indeletnicindu-se cu ultragierea voluntara a prejudecatilor. In felul asta, intrarea lui la club ar fi o lovitura de geniu.
Scump baiat! A plecat fericit, invartindu-si bastonul lui noduros intre degete si l-am invidiat pentru sanatatea lui de fier, in vecii vecilor inatacabila.

......................................................................

De unde vin baietii astia lunatici, fara casa, fara rost, cu capetele goale, cu mainile goale, cu identitatea neprecisa, cu asteptarile dibuitoare!

Dorm astazi aici, maine dorm dincolo, poimaine nu mai dorm deloc. Viata se trece de la o masa la alta, in cautarea unui pol, in cautarea unei tigari, in cautarea unui pat. Dintre ei, uneori, isi face loc cu coatele cate unul care isi descopera o chemare, un mesaj de comunicat tuturor, un adevar absolut. Dupa o zi sau doua, dupa o saptamana sau doua, se pierd din plictiseala lor sau a celorlalti.

- O sa va punem la zid. Am auzit vorba asta de o suta de ori, de o mie de ori. La fiecare colt de strada intalnesc un razbunator.
Pe cine o sa puna la zid? Deocamdata nu sunt limpede fixati. ``Pe burghezi, pe batrani, pe burtosi, pe satui.`` Totul e confuz, surd, invalmasit. Cu totii sunt descurajati si febrili. Asteptarea ii oboseste, asteptarea asta, care nu se mai satura, care nu se mai termina, care consuma ceasuri, zile, ani si ramane mereu flamanda, asteptarea fara teluri, fara termene, fara obiect, o asteptare pura si simpla, facuta numai din nervi si tensiuni.

- Trebuie sa plesneasca, trebuie neaprat sa plesneasca...
-Ce?
-Totul. >>