Seara Bertolucci

Il est interdit d’interdire

4 tineri la 20 de ani. Politicosi, 3 sarmanti, unul mai fragil. Vorbeau o limba culta, curata, amestecata cu putin cool de secol 18, fara nici un putain, genial spus idiot despre orice, c‘est chaud, sau ouf pentru fou, teuf pentru fette, meufe penru femme, verlanul lor- adica a l ’envers (care e slangul prin care se inverseaza silabele cuvantului). Nu doreau sa para tineri, erau.

Nu mai mancasera o masa buna de saptamani de zile, deh, erau cu bursa la istorie la Istanbul, banii ii dadeau pe hosteluri, genti misto si trenuri. In cateva zile cat au stat la noi, mi-au citit noptile cartile aparute in franceza la care din Turcia nu aveau acces, au vizitat muzee iar noaptea, 2 au iesit sa vada fetele iar ceilalti 2 au citit. Ne-au povestit cald si dezarmant de sincer mizeriile prin care trec cu parintii, despre cum unuia i se interzicea sa se scoale de la masa fara sa termine ce e in farfurie, despre amantele de varsta lor ale tatilor, despre cum Franta burgheza nu ii satisface, ne-au admirat casa ironizandu-ne insa pentru propietate si estetism, au spalat vasele si voiau mai mult sa asculte decat sa vorbeasca. Iar s-a trancanit despre mai 68, regimul Vichy, Algeria si iar ne-am propus sa citim mai multa istorie. Protestau, se luptau pentru idee si se dezbatea fara ridicare de ton si lovitura de centura. Le-am admirat pasnic implicarea si tineretea.

Toti visau la Marion Cotillard. Le era scarba de sarkozismul cu imigrantii si cu avantul varstei, voiau sa se casatoreasca expres cu o turcoaica sau sa aiba relatii bisexuale ca sa isi depaseasca societatea. Ne-au adus flori si bere si au fost jigniti cand noi, parinteste si ridicol, le-am propus sa o ia pe tren. Ne-au inteles abandonul, in fine. Si-au scurtat vizita ca nu au reusit sa isi recupereze banii datorati de pe tren pe care contau pentru o vacanta mai lunga, caci in calatoria din Istanbul-Bucuresti trenul avusese o intarziere de 12 ore, ceea ce in Franta inseamna rambursarea biletului.

La sfarsit ne-au lasat adresele de mail si cele de facebook.
Ujica nu are dreptate cand spune ca daca era facebook pe vremea lui Ceausescu, cadea de mult regimul. Noi nu prea am facut nimic nici atunci si nici acum. Avem doar o prietena pe fb militanta. Ii dam like de acasa.