Când se termina vara, parcă se termina viața

Unde ies fetele frumoase din București? Destule fete cu apariții frumoase sau dramatice în oraș. Fete necunoscute cu ochii scormonind în asfalt. Trebuie să înceteze cu ieșitul la teatru, acest obicei care nu duce nicăieri, mai cu seamă dacă ceea ce caută este un amor. Pentru asta sunt cluburile.

Cărturești, librăria oamenilor singuri.

De obicei, când criticăm sau bârfim ceva este pentru că avem și noi acel defect. Dacă ne legăm de grăsimea cuiva este pentru că ea nu ne dă pace nici nouă. Chit că inconștient. (sic)

Bineînțeles că am încredere în cei ce se descriu răi nu buni. Cum o fi să te crezi bun, chiar?


Duc vaioul la evaluat. Să nu vă cumpărați Sony Vaio. Cei de la reprezentanța oficială, foarte umani și relaxați. Păi, veniți marți. De ce de abia marți? Pentru că mâine e joi, și  mă rog, de abia l-ați adus, vineri e vineri iar luni e sarbatoare...

Ascult discuția de la masa cealaltă. 2 prietene. Ea spune că de 20 de ani trăiește marea iubire a vieții, potrivirea secolului, etc. Apare și fericitul. Îi ascult 10 minute. Acum totul se explică. Mersi. Mă miram să nu confunde termenul de iubire cu resemnare/neputință. Dragă, dar chiar pac-pac, termini un om în 10 minute? Da. Deși, mă mai înșel.

Că programele de televiziune mizerabile nu influențează? Am luat troleibuzul zilele trecute din nostalgie. (Aici intervine scuza, a nu se înțelege că din ratare). Nu o să vorbesc despre rugina din noile vechi troleuri sau oamenii chiar simpatici sau de melodia lui James Blunt nu știu care ce te îndemna la tâmpenie. Ci de niște copii de 5,6 ani care au pomenit preț de 2 stații numele lui Dan Diaconescu.

Și pe nimeni nu interesează că un sărac e bun și politicos. Doar dacă e cineva important, o figură.. ne impresionează amabilitatea lui. Amabilitatea unui neica nimeni e sine qua non. Chiar, asta ar mai lipsi...și pârlit și obraznic.

Zic că fac nu știu ce de 2 luni. Ce eșec.

Ascult obsesiv vara asta You`re my heart you`re my soul, Modern Talking. Hahaha. Ce spălare pe creier, ce nebunie era în anii 80, ce disco, ce tinerețe. Cineva îmi atrage atenția asupra frivolității evidente a piesei, a superficialului, etc etc si mă gândesc la cât de agasant sunt și eu mereu cu criticile.