Monday 12 September 2011

Prima zi de scoala

N-aveam nici un chef de prima zi de școală. Vaca de Diana m-a pârât mamei că trăgeam de ea să-mi arate părțile ei ascunse. Nu o făcea gratis, la schimb îi arătam și eu bucuria fluturând în văntul unei dorinți pe care nu puteam să o numesc  și pe care nu o pot arăta acum când este posibil să citească și cei mici.
Cu o seară în urmă toată emoția legată de prima zi de școală a fost ștearsă cu degetul acuzator al mamei care m-a chemat într-o ședință de gelozie clasică, freudiană.  “Cum e posibil să faci așa ceva, tinere?” Tatăl meu se uita la mine și înțelegea, dar cleștele ținut de mama, probabil, că îi strângea cu fermitate toleranța până la epuizare. El știa oricum foarte bine cum e posibil, că doar și el făcuse lucrurile astea, și probabil, acum, aflat la vărsta inocenței fizice, le reinventează cu tot felul de costume interesante și scurte și tot felul de scufițe rosii, cenușărese, albe ca zăpada sau Shirley Temples.
Dar nu putea să zică nimic. Așa că tăcea și el și tăceam și eu, acuzați fără drept de apărare.
“Mâine o să te duci la școală! Ce o să faci acolo? Așa o să faci cu toate fetele?” aproape aceeași întrebare pusă în alte moduri, timp de câteva ore. La finalul căreia am spus nu, am admis că voi fi un copil cuminte până la sfârșitul vieții și că nici Diana nici altă fată nu va mai avea parte de tratamentul de om bolnav pe care îl aplicasem până atunci cu bună știință și rea voință trădănd în același timp puritatea mea căt și încrederea mamei că eu sunt un baiat alb la suflet.
Toată pregătirea de seară a fost doar o grijă infinită că poate totuși nu o să reușesc să mă țin de cuvânt a doua zi și că în loc să înalț tricolorul voi înălța drapelul în fața noilor mei colegi de joacă.
De aceea, când am intrat pe poarta școlii, dus de mână de tata, eram tot cu gândurile mele de vină. Am fost lăsat în careu, împreună cu colegii mei din clasa 1 b și am așteptat. Discursuri lungi de la o doamnă cu coc și un domn prototip al vremurilor apuse  au încheiat primirea noastră, apoi am început să ne mișcăm spre clasă. M-am așezat într-o bancă. Nu știu cu cine, nu știu de ce, nu mai știu nimic. Tot ce-mi aduceam aminte erau obrajii roșii de seara trecută și Diana, vaca de Diana, care m-a trădat, mi-a trădat iubirea. Dacă aș fi ascultat Johnny Cash în perioada aia probabil că aș fi înțeles că nu trebuie să ai încredere în femei, din păcate, micile mele contacte muzicale se rezumau la bătăile inimii când prin locuri ferite îi arătam Dianei dragostea mea. Mi-o arăta și ea, nu zic nu, dar de la un moment dat s-a plictisit si m-a pârât.
M-a pârât și m-a făcut să uit prima zi de scoală.

2 comments:

  1. Dar prima zi la "d" cum a fost?

    ReplyDelete
  2. poate vaca de Diana o sa vina intr-o zi, dupa ce va fi citit amintirea si o sa isi ceara scuze, spunand ca ea a gresit si vrea sa se revanseze.

    ReplyDelete