Fiecare are un tron si suntem toți regi în toaleta noastră. Dar ce discriminare intrinsecă când privești cămeruța debara dedicată celor mai multe wcuri franceze fără ferestre! De ce ți-ai dori fereastră la toaletă?! Trebuie să înveți umilința zilnic. Pereți de carton, în care ploscul vecinului de la 5 se aude la parter în liniștea păzită a cartierului.
Nu e de mirare că revista Vogue nu se găsește prin provincie. Noi nu vă vrem și voi nu ne vreți. Vogue nu are un target în restul Franței. În afara Parisului, femeile se îmbracă neglijent, la piață ca la nuntă și drama și cochetul fatal al pariziencelor palide și bolnăvicioase este depreciat în restul țării, Ah, alea sunt bobo, săracele de ele... În sudul Franței, oamenii bronzați si cu corpuri sportive se amăgesc că ei au marea, soarele, muntele. Pe bună dreptate. Dar, ce minunat ar fi să găsești stil pe fondul ăsta de vacanță eternă.
Toată lumea în Provence se lamentează, că se spetesc, că ce absurdă e munca, că ce mult lucrează, etc. La farmacie orarul e de la 9-12 si de la 15-18.00! Luni, magazinele sunt inchise. Unei vânzătoare ca să îți dea restul, să scoată bonul, să ia o punguță...îi ia 5 minute, după ce oftează, se foiește, își aranjează șuvița de breton de câteva ori, iar oftează. Ai zice că lucrează la o teză de doctorat. Angajatul francez are gustarea la ora 11, pranzul la 13, gustarea de la ora 15... Nu e ușor.
În sud, în ciuda interdicției de fumat naționale, unii patroni de local netursitic sunt relaxați, mai te lasă, și apoi sunt cluburile ilegale ale mafiei în care se fumează ce vrei tu. Dar bodyguarzii nu lasă decât pe cine trebuie înauntru. Evident există o etuchetă, nu ai voie îmbrăcat șleampăt, în papuci, în tennis, etc. Dar când vii cu cine trebuie, intrii în șlapi, nonșalant, cu hainele pline de nisip de la plajă.
De la baruri, cluburi, însă, primești mereu chitanță! Peste tot.
Bărbații francezi sunt frumoși. Zilnic văd vreo 10 după care chiar întorc capul. În Romania, văd 1 pe an. Nu întorc capul că îl știu.
Nu empatizăm cu poveștile de vacanță ale altora. Nu ne interesează decât ale noastre. La fel ca și cu bolile. Și atunci, de ce scrii despre asta? Bună întrebare.
