When we must stop analysing

1999 Yohji Yamamoto

Okay, maybe some white cream with reality. Enjoy this trickery.

Tolstoy`s boots and shirts

One of his pleasures was to make boots for himself and his friends or family.
Visiting Tolstoy`s demeure in Moscow you can see many authentic pieces that belonged to the writer. The manor is astonishingly well preserved taking into account that in Moscow little escaped the soviet slaughter.

The rooms are practical and small to keep the harsh russian winter at bay. There is a coziness everywhere, his bycicle, good French porcelain in the kitchen, a pair of dumbbells in his study, his beautiful long linen starched shirts his wife used to make for him. Russian noble men in the 20th century wore their trousers over their boots and their shirts tucked into their trousers yet Tolstoy wore them belted over in a peasant style.

And the famous beard of Count Tolstoy. His long beard was sub-cultural, a sign of anarcho-pacifism, a stance on social change, against the rules of the tsars starting with Peter the Great that tried to westernize and modernize old barbarian and religious Russian habits. All nobility living in Peter had to shave their long beards in the 18th century and only serfs and religious men were allowed to grew one. I wonder if many of the old people still wearing it nowadays in the streets of Moscow are his followers or just serfs nostalgics.

Rochițe

Dlui Iancu. I. Z

batalionul f. Vânătorii de Munte

Of. poștal militar no 11

4 ian.1943

Dragă Iancu,



18 dec.Prin Titi am primit felicitările tale. Ne-am mai liniștit si noi având o veste în acest fel de la tine. Ți-am scris până în prezent 6 scrisori și nu știu dacă ai primit vre-una. Caută și scrie-mi, noi nu am primit nimic de la tine.


23 dec.Nina care este o fată excepțional de fină mi-a vorbit într-una din zile, informându-mă de ce mai este pe la bancă și m-a poftit la masă. M-am dus și în loc de flori, că nu mai este modern, le-am dus smântână, unt, lucruri foarte rare iar Nina nu mai știa cum să-mi mulțumească, ea plătitnd preț triplu pe ele.


24 dec. Zi neagră pentru mine. Am fost la bancă. Stau și mă gândesc, dragă Iancu, ce-a putut să fie în mintea ta, acum că părinții tăi și-au dat arama pe față, bănuiesc sprijiniți pe ce le-ai spus tu. De ce tatăl tău se poartă cu mine astfel? În fond, casa aia imensă în care i-am primit, vorba aia, le-am dat tot etajul, să stea și ei la București, este a familiei mele, nu? Că eu nu mai am lichidități, asta e partea a doua, dar, chiar așa, să îndrăznească să...Este drept, este de situația noastră socială demn ca tu soț sa mă lași acasă cu totul în altă situație, decât aceia de a fi soția ta? De ce clauza pe carnet ca banii să fie ridicați de tatăl tău? Când tu ai economisit alături de soția ta cu care treceai pe lângă blănărie și soția ta, în înțelepciunea ei îți zicea să nu mai cheltuim atâția bani, la fel și cu restaurantele...Vrei să îți spun când trec pe acolo de facturile ce sosesc cu cămășile tatălui tău, capoadele de mătase ale maică-tii...pe asemenea vremuri? Banii ăștia nu i-ai strâns alături de mine? Să întâmpin eu asemenea rușine? Merit eu asta? Am decis până nu iei o hotărâre să nu mă mai duc pe la ei, să îmi vând din bijuterii și aștept răspunsul tău.


1 ian. M-am mai liniștit că am primit de la verișoara mea bani și nu mi-a acceptat nici bijuteriile, știind cât le iubesc, mai ales că sunt de la tata, ce dor îmi e de el. La multi ani! Ți-am scris vrute și nevrute mai sus, nu le băga în seamă, vorbele sunt scrise de o biată fată părăsită. Zilele astea am avut croitoreasa în casă care mi-a lucrat niște rochițe și care au eșit f drăguțe.


3 ian. Oare vei primi aceste rânduri?

Sunt bine și te doresc.

PS: a murit Liviu dar ne-a spus înainte de întâlnirea voastră la Odessa.

notă pentru cititorii silitori, ortografia o imită pe cea din 1943

 

Mai bine hipster decât cocalar?

Afectarea şi nevoia de a impresiona ne incearcă pe multi, cei neîmpliniţi, forma fără fond caracterizând ambele găşti. Cocalarii visează la rolexuri şi hipsterii să facă un film, artă, etc. Nu reuşesc şi de aici încă apartenenţa la cele 2 categorii. Altfel, cocalarii ar dori să ajungă bogaţi iar ceilalţi bobos. Din frustrare apar strigătele lor  alienate sub forma hainelor, manierelor, obiceiurilor, intereselor. De câte ori categorisim o facem peiorativ şi cel mai bine par oamenii sinceri cu ei înşişi, ce nu vor să impresioneze, ce nu pot fi încadraţi şi limitaţi prin etichete, nație, cartiere.

La maniere, nu stau bine nici unii nici ceilalţi. Cocalarii îşi scot pitonul în baie să îl arate fetelor iar hipsterii nu ştiu să salute, au maniere sălbatice, mai şterpelesc câte o chestie, uită să îţi aducă cărţile împrumutate sau să returneze banii datoraţi. Cocalarii îţi fac cinste, par mai comunicativi, se oferă să te ducă acasă cu maşina deşi le este peste mână sau dau bacşis mai mare decât standardul la restaurant.

La haine, clar. Deşi clowni, măcar au mai multă imaginaţie decât hăinuţele fabricate in Bangladesh China.. combinate cu tricoul polo cu călăreţul xxl. Da, hispterii se îmbracă de la second dar nici maşinile cocalarilor din Bucureşti nu sunt noi.

Toţi sunt impresionaţi de nou chiar dacă nu îi reprezintă.

Cocalarii dansează pe manele de la început, hipsterii o fac de abia acum.

Fumează toţi, dar hipsterii au început primii. Însă cocalarii împart cu tine drogurile pe când hipsterii le ţin pentru ei.

Când eşti bolnav la spital, cocalarii vin să aibă grijă de tine, iar hipsterii meschini, nu îţi mai răspund la telefon.

Nici unii nu citesc că nu au timp de atâtea cluburi. Cocalarii cumpără cărţile de aeroport iar hipsterii viniluri rare şi biografiile djlor doar dacă ei le-au descoperit primii. Dacă pomeneşti de Shakespeare, se râde de ambele părţi.

Căştigă cam la fel. Taxele la stat sunt plătite de cei care lucrează declarat, hipsterii se cam fofilează, fiind independenţi. În casele lor, unii la periferie ca să îşi poată cumpăra maşina, alţii în centru, deşi mănâncă doar paste, întâlnim bibelouri, la cocalari prin sinceritate iar la hispteri pentru că colecţionează kitschul.

Unii sunt graşi sau cu muşchi umflaţi, scunzi şi fără păr şi merg cu maşina, alţii slabi, deh, merg cu bicicleta. La fete, le-am alege pe cocalare, dacă nu ar fi atât de bronzate iarna, nu s-ar îmbrăca ca nişte prostituate, nu ar fi mahalagioaice şi ar înceta să facă curăţenie zilnic. La celălalt capăt, mirosul de second nedus la curăţătorie te întristează în locurile hipstăreşti, fetele de acolo însă afişându-se mai sensibile şi creative, măcar nu ne plictisesc. Unii se îmbracă din filmele de la mall, ceilalţi cu hainele din filmele de la cinematecă.

Însă, mai nou şi hipsteriţele se trădează, cele ce au un salariu, nu mai tânjesc ci au invadat Uniqlo, Zara şi au reuşit să îşi pună şi termopane şi se întâlnesc în vacanţe în Vietnam cu cocalarii. Sau îţi trântesc câte o mârlănie de îi preferi pe cocalari. Până ce cocalarii îţi spun cât a costat cadoul pe care ţi l-au făcut.

Bicicleta, un fel de transport normal reintrodus de hipsteri în oraş a devenit o metaforă pentru emfază, diferenţiere deşi chiar nu este. Un transport gratuit, sportiv, rapid în oraş, amuzant. Maşina, 4x4, comodă, costisitoare ce mai şi poluează e din ce în ce mai restricţionată în oraşele civilizate căci ocupă şi mult spaţiu urâţind şi dezumanizând străzile, căci nu-i așa, mașina trebuie asortată și cu casa.

Sabotii profesoarei de matematica

Era singura profesoară care nu se machia. La cei 45 de ani şoldurile şi le îngroşase bine şi le punea în evidenţă prin fustele în clini largi şi medii. Singura ei frivolitate erau aceşti papuci zgomotoşi de coafeză ce îi acopereau montul pe care şi-l dezvelea însă adesea scărpinându-l leneş pe sub catedră. Nu purta ojă niciodată iar degetele groase ale picioarelor se revărsau peste talpa insuficientă. Când se enerva, îşi trecea degetul mare peste celelalte, sufocându-le pe toate.

 Da, cam asta făceam la orele de matematică.

Yohji Yamamoto Quote Notebook

Victoria and Albert Museum

Nu ne-ar prinde rău o ordonanță

Nu mai suport! O ordonanță mi-ar fi prins grozav. Îți dezleagă cizmele, clăparii.. ca să nu mai vorbim că dacă ghetrele sunt noi ți le poartă până fac o leacă de patină ca să nu pari proaspăt îmbogățit.
Cizmele cu fermoar și sireturi sau cele fals patinate…nu, chiar si fara ordonanță.

Domnul senator

La secondul de la mama naibii unde mă duc când bagă marfă, se formeaza coadă ca lumea până ce se face ora de deschidere 10. Primele douăzeci de minute înăuntru sunt hotărâtoare. Domnul senator este un domn și el nu se înghesuie cu pleava. A venit primul de la 9 dimineața și stă în fața ușii păzind-o. Poartă o haină neagră de iarnă, cămașă bleu ciel cu dungi și pulover negru cu anchior.

Când se face ora de deschidere, intră val-vârtej și dintr-un salt a ajuns la casă și cu o mână își lasă telefoanele cu borseta ca la secretară, vânzătoarelor, să fie liniștit. Vânzătoarele sunt flatate și zâmbesc maternal. Da, domnul senator, lăsați aici. Sigur. Doar, știți, de pe acum.

Cu cealată mână liberă deja a apucat câteva umerașe. Se năpustește asupra raionului masculin de cămăși și trece rapid prin toate, ținând cu o mână ocupate cămășile din față la care încă nu a ajuns. Înfulecă tricourile cu crocodilul sau polourile Ralph Lauren, cămășile Boss, Dior și alea italienești. Urmează costumele de cașmir.

Apoi, cu vraful de 40 de piese își face drum printr-o cameră alegându-și un colț precum câinele de pe stradă cu osul ca să nu i-l ia nimeni. Și începe să le examineze. Din când în când mârâie, dar se poate, nu vedeți că astea sunt ale mele... De cand tot vine, a învățat. Să nu fie găuri,  să fie atent la guler, la subțiori îngălbenite și la manșete, că acolo e uzura. Secondurile din Germania nu sunt bune de nimic, ăia sunt zgârciți, aruncă doar hainele uzate sau demodate. De englezi, să nu mai vorbim, dau de pomană hainele ieftine și alea vai de mama lor, cu gulerele rupte pe ambele fețe, semn că le-au dus la croitor la întors. Ce să faci cu alea ? N-am văzut așa ceva de când sunt. Cei mai risipitori sunt italienii și francezii. Ăștia aruncă o cămașă Dior nouă că are o pată de ruj, parcă asta nu se ia la spălat… sau dau de pomană costumul YSL că nu le mai place.

Satisfăcut, domnul senator își abandonează fața arogantă a tunurilor pe care le-a dat și își ia o mină de mielușel, cea pe care a învățat-o de la nea Nelu, la aniversări. Se gudură pe lângă doamnele drăguțe și săritoare, care sunt la Paradisul Femeilor, vorba lui Zola, și agil, începe să-și aleagă victimele din rândul mamelor sau soțiilor, că astea au învățat să fie mai răbdătoare, doamnă, doamnă, cum credeți că îmi stă? Dar ăsta?  Nu e larg în umeri? Auziți, ce ziceți, costumul ăsta mă aranjează? Și doamnele puțin fierte de căutare nu au puterea să-l repeadă, e un bătrânel, săracul, i-o fi murit soția, trebuie să ne ajutăm între noi, și e senator, îți dai seama…. și îi mai zic, unele chiar încântate de încrederea cu care sunt investite: ei, la umeri nu e bine, dar, ce lână, daaa, ce cămașă superbăăă, bumbac dublu mercerizat, batistă, nu alta…ați văzut… și știi ce frumos se comportă la spălat? Mai intră în cabină și se mai probează. Iar iese și se consultă. Din când în când, sună un zbierăt dintr-o cameră alăturată, domnul senator, telefonul… El râde, anulând cu un gest de plictis. Nici aici nu are parte de liniște. Sortatul, probatul și dialogul cu alegătoarele durează vreo 3 ore.

Deși nădușit, omul e încântat, normal, cui nu îi place să își facă rost de haine dichisite la preț de chilipir. Că doar nu a înnebunit să și le ia noi, la cât costă…dar, la ședințe, trebuie să ai prestanță, un costum bun iese în evidență. Și apoi banii îi ține pentru copii, pentru cine altcineva, că doar pentru ei facem totul, să fie pentru ei, că noi nu am avut.

Se îndreaptă spre casă cu maldărul de la cabină. Ce nu ia, le lasă într-o stivă aiurea. Acum, poartă o cămașă roz și un pulover gri. Pe deasupra, sacou negru de stofă de lână și haina lui de iarnă. Nimeni nu o să observe. Și etichetele sunt de hârtie, nu e cu bip bip,  le-a pus în buzunar și o să le arunce mai târziu.  Lasă câteva sute de lei aproape de fiecare dată, așa că, ce mai contează.  Iese din magazin și șoferul fuge ca să îi ia pachetele să le pună în mașină.

Bucureșteanul adevărat

În primul rând, este născut în București.

Nu ia metroul. Merge cu bicicleta sau pe jos și cu taxiul când ii e lene. Dacă nu e tânăr folosește bine mersi transportul în comun.

Ii detestă pe comuniști, bolșevici, psdiști cu ai lor aliați pentru că ne-au distrus orașul, ne-au făcut triști, săraci și bolnavi.

Citește Dilema.

Chiar dacă stă prost cu banii, din păcate, rămâne burghez, are femeie de serviciu.

Înjură cu prietenii, e cinic dar doar în intimitate.

De câte ori o casă veche se dărâmă din cauza corupției și neputinței, se întristează că i se năruie orașul copilăriei și jură că emigrează. Nu face însă reclamații și nu se duce la mitinguri.

Totuși, nu are o educație misogină pentru că în familie femeile aveau putere (avere) și divorțau de demult cu binecuvântarea (donația) patriarhului.

Folosește genți și încălțăminte rafinată, de piele naturală, doc, cârpă, și plătește mulți bani ca să nu se vadă că sunt scumpe. Are un telefon decent, dar nu e neaparat iphone 5s etc. pentru că nu e prea complexat.

Nu are trening pentru că nu face sport, nu claxonează și nu înjură pe nimeni pe stradă (decât în gând). Când se iscă un scandal, îi e jenă și pleacă sau se face că nu vede.

Zice din obișnuință dar și special 1 Mai nu Mihalache, mai scapă și strada Regală nu doar Ion Câmpineanu, Bariera Vergului pentru Piața Muncii, palatul Poștelor- Muzeul de istorie, blocul Dunărea etc

Face expres pe modestul ca să se citească printre rânduri buna creștere.

Folosește natural expresii interbelice dar și jargonul de mahala ca să fie ironic și neînvechit. Dar nu prea îi scapă vis-a-vis pentru dpdv, locație pentru loc, doișpe pentru douăsprezece... 

Iese să bea un pahar în centrul vechi cu prietenii, de obicei la Atelier Mecanic cât a fost sau la Ota iar la Fratelli ca să agațe.

Dacă își scoate totuși mașina în oraș, o ia pe străduțe pentru că le cunoaște și nu pe bulevarde.

Îi place să vorbească despre el dar nu prea știe să fie social și să asculte. Nu prea pune întrebări.

Ține cu Steaua, a votat cu Băsescu și își face cumpărăturile la Mega sau Carrefour Unirii pentru pește și delicatese.

Bea cafea și acasă și la serviciu și adoră să piardă vremea.

Are abonament la piscina World Class dar nu se duce. Totuși, a  mai început să mai facă sport acum 1 an. (mă contrazic aici, știu)

Ca un job să fie bun trebuie să fie central sau cel mult nordic și reputat.

In tară, iarna se duce la Sinaia că acolo se duc bucureștenii și vara, în Vamă.

Mai nou gătește. După carțile lui Jamie.

Urmează moda, deci nu prea are un stil. Pentru că nu există magazine mișto în centru, își cumpără multe haine online, second si în Europa, dar are valize ieftine și modeste.

Merge pe clasic cu accente cool dar nu e hipster. Il enervează hipsterii pentru că de fapt, uneori, îi învidiază.

Nu are costume bune de stofă de lână, cașmir... Preferă eleganța sportivă.

E vanitos- îi place să se îngrijească.

In oraș poate fi simpatic și causeur dar acasă e bosumflat și tăcut și nu face efort.

Cadourile nu le cumpără de la Carturești.

Fumează Dunhill, Camel, Kent sau Marloboro, bea mult și întârzie la întâlniri.

Dupa partiuri ezită între șaorma Dristor de la Tineretului sau Mcdonalds Romană.

Singura excursie în afara centrului e la aeroport sau Ikea.

Nu folosește umbrela.

Citește autori bărbați străini. În general, pe scriitorii români îi știe din jurnale, memorii, de prin oraș sau din familie, de la mese, dar nu prea îi citește.

Hai să facem ceva weekendul ăsta se traduce prin: hai să bem și să mâncăm undeva.

Singurul muzeu unde se duce e la MNAC dacă e party sau la MTR, la film. S-ar duce și la alte muzee dacă ar avea cafenele chic.

Les Galoches / Best men`s winter shoes

Galoshes cannot be more functional and stylish than this.
Dress your shoes for snow, rain or just cover them up to protect them against dust and time wear. Or just make a change, and mix brown and black.

Galoshes from French galoches or dickersons,  overshoes or swims now are rubber boots that you just slip them off in Moscow airport, put them in a carry plastic bag and way to go to a business meeting in London, if you are Tyler Brule and make everybody roll his eyes (with envy) or just protect your good shoes and get honorably to work by taking the tube. It is the little pleasures, really.


Around 69 pounds from swims, here.

First, at highschool, colleagues used to mock at our grandfathers` chunky galoshes, but nowadays, they come in a noble form. Besides, let them mock at you, at least now you do not ruin your expensive leather shoes every winter. And no more shine polish, just slip the galoshes off and there you go. No more scratches from bicycling either.

Galoshes in this form date back from the 19th century. It is in USA that they rediscover them and wear them in a stylish way as Europeans who had to survive the war loathed them because they reminded them of the poverty they had to endure - in the 40s they replaced leather shoes with wooden galoches-

Some of their ancestors >

or wooden heeled ones

Of course, women who wear high heels in snow or rain are not forgotten

or the flat version for leather women boots, if you still buy leather boots for winter and not the equestrian ones.

Do not waste outfits

In the old days people used to dress according to their occupation. Nowadays it is more difficult as it is no longer just that. Taste gives us away.

Some outfits work everywhere, a good shabby leather jacket and a long silk black jumpsuit fit any context, whether a wedding or just going to have a coffee in town.

Still, there are some occasions where you should not waist statement clothes as people are going to missunderstand them.

You cannot go to a let`s say village in Romania and buy bread wearing a Mondrian sweatshirt as people are going to think you are a good patriot because you are wearing the nation`s flag colours.

Or think a diplomat party context where you go in black avantgarde Comme De Garcons. You will be asked if you are a rock band fan.

Do not wear stripes when you go to a party held by a museum or art gallery where cool people hang around. Other people will bet on the same so you will be predictable.

Siberia- the real expedition clothes

Siberia, Krasnoyarsk january 2013 - Fishing man dontown-

Expedition is the winter word in fashion these days with the fall winter pre-collections etc. and watching the pastiche clothes I could only think of nouveau riche homes in comparison to the Toscana old palazzos. 

This chap here is coming back from a working fishing day on the Yenisei River in Siberia where he sat fishing at -25. He is wearing Valenki boots made of felt. Yes UGG are original indeed.

Cultural gaffes on clothes

V. Ericksen. Equestrian portrait of Catherine the Great wearing trousers, 1762.

It was Marlene Dietrich who kind of vulgarized trousers says wikipedia and helped us, but we have to thank Manchester women in the coal mines in the 19th century and Catherine the Great and the Amazons and, and...all people who live ahead of their times.

Unfinished seams does not mean just poor or... avantgarde. The rich Roman noble people wore their costumes seams unsewn and even ruffled as clothes did not have to last.

When you hunt, do you hunt because you do not have money to buy meat? This is what happens with vintage clothes as well.

Chanel`s famous tailleur has got its sleeve edges double seamed to resist more, it was the 50s and war and poverty cultural habits remain. (normally a jacket starts to wear at the collar and sleeve edges).

What the hell is happening with unisex clothes everywhere? And all these women dressed as men and men dressed like women? Nothing new here. Think about the old Greeks and how ressemblant the costume was for noble men and women.

Agenda interbelica

Ai fost odată la Paris,

Și crezi că e ceva de tine.

De rămâneai în București,

De sigur că făceai mai bine.

Agenda Galeriilor Lafayette găsită în pod. Anul 1940.

Deschizându-se dictatorial cu fotografia maiestății sale regelui Carol al doilea, regele culturii ni se spune, urmat de planul google unde găsesti galeriile, carnetul este organizat după obiceiurile și nevoile oamenilor. Calendarul e nelipsit desigur dar e completat cosmopolit încă, de versiunea catolică, israelită și musulmană. Accentul e pus totuși pe majoritate.
Lunar avem obligații:

Utile și nelipsitul excel lunar...

Instrucțiuni pentru protecția contra atacurilor aeriene date de primărie din care învățăm că cea mai bună apărare contra pericolului aero-chimic este părăsirea orașelor mari și împrăștierea în comunele vecine sau la moșie, vie, conac, fermă... 

Dar și sfaturi medicale la secția primele ajutoare în caz de accidente din care spilcuim exprimarea elegant voită în cazul accidentului (sic) beție: Celui ce a abuzat de alcool îi producem vărsături prin introducerea degetului în gât sau gâdilarea omușorului cu ajutorul unei pene de pasăre. Îi dăm apoi să bea un pahar de apă cu 10-15 picaturi de amoniac, cafea neagră rece.

Interbelicii orășeni chiar o ardeau a la français cu șampania lor Rhein la munte, la mare, la week-end, la carnaval, librăria Socec în permanență asortată cu ultimele noutăți românești, franțuzești, etc și peste opt decenii de experiență sau foie gras-ul de revelion...

Si pentru că excesul de nationalism e mereu argumentul unei nemulțumiri de sine, peste tot reclame străine...

Frumusețea e prezentă în toate și se întreține, bunăoară, prin cultură fizică și acasă...

Iar cărțile de bucate sunt și pentru vegetarieni.

Cum nu rezistau fără distracție, trebuiau distrați și agenda îți propune la utile cinematografe (44 doar), basine de înot (12), băi publice (adică stranduri, vreo 7), diferite terenuri de fotbal dar și terenuri poli sportive pentru motociclism, cross country sau scrimă, etc, și toate teatrele și sălile de concerte cu planurile lor ca să știi unde să-ți iei bilet.

sau răposatul Teatru Național...

Despre crochete de castane, jigot de berbec, batista pyramid, cotlete milaneze, pulpă de gâsca cu sos Robert, conserve fructe Bragadiru, cafeaua ideal este fără rival, muștarul Stela, picheturi, zenane si mătăsuri flanelate sau târguitul la galeries lafayette…într-un alt episod.

Te ai certat azi cu nevasta?

Nu-i nimic, trece și asta,

Cumpără-i doar o rochiță,

Si o să-ti dea și o guriță

Nuduri de bărbați superbi în casă

La fundul sculptat al lui David mă uit în bucătărie, când spăl vasele. E o încântare. Alain aleargă gol pe plajă în salon, în Traitement de choc. Bărbații ca Churchill sunt mișto, îi ascult.

Fundul sau fața?

Incepând cu 30 de ani o femeie trebuie să aleagă între fund sau față...se zice în cultura de stradă franceză și alegerea lor se vede… riduri sofisticate și trupuri zvelte la tot pasul. Cam asta e realitatea mais c est pas facile... Dar deloc! Gândiți-vă. Faceți calcule și veți vedea.

Dacă vrei să-ți păstrezi un derriere mic și obraznic trebuie să te supui unei diete simple ce se rezumă la a face foame și mișcare toată viața. Mizând pe un fund zvelt, vei fi ales în dauna fetei tale ce se va rida cu viteză.

Limba, un fenomen social, ne explică că orice ai face nu se poate așadar să ai și buzele unse și slănina în pod, sau cum mai zice și o altă vorbă subtilă românească... obrazul subțire cu mare cheltuială se ține, meleagurile noastre tranșând astfel problema alegând sentimental fața, nu-i asa, semn de profunzime, ochii chiar ridați sunt fereastra spre suflet și de aici, fundurile noastre românești la portțle orientului.

Ca bărbat hetero în fata unei femme de 30 ans, de vei alege fața, vei fi un romantic incurabil dar cam bănuit de asexualitate și medieval, dacă optezi pentru fund, un spitit lejer și abject.

Ei, cu toții suntem de acord că ne dorim un corp de statuie grecească, sănătos deci armonios, întretinut și civilizat, dar civilizația presupune reținere...

Așadar viața e un chin dacă vrei să te ții bine, să rămâi în joc, să amăgești bătrânețea ce degradează, sfeclește și urâțeste. Să nu mai mănânci prostii ca să te ții slabă, deci să-ți omori dacă nu chiar trupul, oricum plăcerile si viciile.

Una dintre frivolitățile la care o femeie trebuie să renunțe dacă vrea o față mai neîncrețita, e și la țigări, compania singurătății noastre…bată-le vina, țigările care o țin și fină de cele mai multe ori...Insă dacă te gândești la o altă vorbă din cultura pop franceză ce-i aparține parcă lui Serge Gainsbourg, si j avais a choisir entre une derniere cigarette et une derniere femme, je choisirais la cigarette... atunci dacă tot nu e nimic chipurile de făcut, nu mai bine să fumăm cu toții liniștiți...cu umor?

He who wears an army parka, proves he did not go to war

Vintage Menswear

How can you not succomb to the beauty of a parka or another vintage army garment when you see  its utility and luxury of the fabric and natural accessories? We may invoke all beauty laws but wearing military parkas just makes us silly teenagers, affectionate clowns and proves we did not go to war, as an acquaintance said. However, when you see how the mass production shops copy them year after year, you treasure the antique ones and wear them, kidding yourself you are a beauty warrior.

Chic ski costume?

Jean Patou 1930 - Ski costume-

Ah, so it is possible...

La Dior

La muzuel Pushkin am văzut într-o vară expoziția Dior.
E prima oară când mi-a fost dat să stau la o coadă mare la un muzeu în Moscova. Mai e coadă și la Lenin, la mausoleu și joaca constă în întrebarea cheie, este cadavrul lui sau nu?



Dar revenind la Dior, ca să viziteze expoziția, rusoaicele s-au îmbrăcat cu cele mai spectaculoase haine pe care le aveau de parcă însuși Christian le-ar fi primit în audiență.

Curatorul vrea să arate ce l-a influențat pe C.D în creațiile lui din arta lumii .

Și Galliano e genial.

Toaletele din anii 40-50 au găuri de molii și asta m-a emoționat, mai cu seamă când vezi în ce seifuri și cripte se păstrează o piesă de colecție.



La un moment dat, n-am putut să nu aud și 2 românce trecând delicat, soții de miniștrii sau directori de institut în delegație, lamentându-se că nici Dior ăsta nu era cine știe ce.

We never have enough white Tshirts

The white cotton Tshirt was first introduced by the American navy army as uniform underwear during the American Spanish war. But in fashion we owe it probably to Tenesse Williams and his character Stanley Kowalsky (aka Marlon Brando in a Streetcar name desire) a former army sergeant in WWII who is vulgar enough to receive guests in his underwear white Tshirt.

Then, just like with denim, the white Tshirt had all the qualities to become a hit later in the 60s: it was functional, cheap, hand washable and its lightweight fabric made it more comfortable in summer. Besides, it looked good.

Of course, the success has to do with tradition as well because it is a natural esthetical sequence of a little bit of white collar, at the front opening of a men`s shirt- the jabot, later the plastron; the white lace collar dress that garnished a gown or white lace trimming which emphasized the blue of a wedding dress.

Blue ciel or light pink flatter us all as it sweetens and refreshes the features, that is why so many men resort to blue or pink suit shirts. You wake up with a pale or hangovered swollen face, well, a bit of blue or light pink at the collar does the trick and saves the day effortlessly.

But there is nothing like white. Reminding us of aristocracy- elegancy and power-. The only inconvenient? T-shirts are made of cotton so you need to be in good shape to wear it as it gives you away. Or you have to go for the more expensive draped deconstructed avantgarde tshirts if you want to cover things. Needless to say good cheap simple Tshirts used to be made at Hennes, remember the thick white quality cotton? Good old times. Well, now when you look at how transparent and thin the H&M basics became we need to be more creative and we seem to be short of good cotton simple Tshirts. So we end up buying them from the lingerie boutiques, children`s or men`s shops.

Converse / Buttero/ Paul Harnden

Who does not count on white converse for a forever young attitude? With a classic gray suit so that you do not look like a clerk, for those white jeans and brown leather jacket or that mini denim skirt with a white tshirt?

But what do we do with all the calluses, blisters, the pestilential tiger odours, the back pains?

So you start cheating on Converse with Buttero exquisite sneakers who has understood all our needs, you grow up and you buy ballet flats, CDG mary janes, artisanal leather brogues made by that family in Tuscany.

But somehow you are nostalgic and wish Converse would hire an old school pattern cutter and beg Paul Harnden to craft a pair, leather innersole and lining, with a thorough study of the human feet but keep the cool outside classic design.




Buttero

Traian Basescu si crocodilul

Îmi place că Traian Băsescu promovează Dacia logan. Îmi place şi că în loc de tricoul polo cu crocodilul, investind in industria franceză, acum a ales sa poarte o cămaşă albă facută de Olah Gyarfas pentru Patzaichin.

Bad gifts and we are worth the presents we receive

How hysterical we are with presents, indeed. But do not get too intellectual and anti-consumerist about it, we are all sensitive to a bit of attention, a nice thought and a proof of friendship. But if you are tired of it, you might have a break and decide all of you not to offer yourselves presents this year.

However, if you do decide to make gifts though and do not make an effort either by spending so that it hurts a little or by getting through a bit of trouble then the person is not worth it. How do you know you chose a good gift? Well, it is not that difficult, presents must be thoughtful, valuable or hard to find. Or at least practical. To keep it safe, it is all about empathy and attention, of course. And about always unwrapping the presents with a full stomach, in the middle of the soirée, when everybody is just tipsy not drunk to avoid dramas.

Artists or writers that offer you their work as gifts... books, photos, films, paintings...other than that they really know you want something or like their work or they are Picasso (so you can quit your job by selling it), well, no. Offer them back an Excel report next year. Framed, mais oui bien sur.

Always check, doublecheck what your parents are buying your partner. Better buy the presents yourself and get reimbursed. Make threats, knee but do not give your mother the chance to destroy your marriage or holiday. Sizes, taste, colours, value, do not let anything to chance. This is what love is about. Care, restraint, being thoughtful...

To a passionate antique collector couple you do not offer teacups from Zara House.

Hermes scarf for your intellectual mother-in-law who always makes stances on how brands manipulate your brain and football wives etc. What a gaffe!

Do not buy books to a philistine. It is about them, not about you. If you wish they read more then change friends.

A yearly boats magazine subscriprion for your father who is into hiking? Exactly, my thought as well. Or exquisite cashmere jumpers when you know he does not care and he will wear them when hiking?

Now do not get smart when it comes to intimate things, perfume, jewellery, watches, soaps, bags...people are faithful to their tastes and make very particular choices.

We all know some men are so difficult to be offereed presents but come on, make an effort, a lighter, cigars, wine, is that all you can come up with? Now that you mention it though, with the tobacco prices and all, we do not mind a carton, better dull than garbage.

A new pair of ski trousers hoping he will finally get rid of his old loved ones? Nope. It is saint, a present from his mother and no, buying him a new pair is like throwing it...

Do not offer table coffee books you bought in sale for all your friends. We all knew about the sale...

If you are on a budget, make something; striped knitted wool socks, home liquor, sew some kitchen towels out of cool fabrics, etc.

Nothing more boring and impersonal than flowers and alcohol and sweets! Jesus. What did I do wrong to get flowers?

Better buy small and good than big and cheap. (A Chanel lipstick versus a supermarket brands cosmetic kit).

Funny bagatelle chinese stuff? They do not call it rubbish for nothing.

Ebay, etsy, online invoices... Because you did not forsee shipping they are stuck in customs, they are on the way, you know how Italian post office is...good intention is not enough.

Teenagers girls love Topshop and there is nothing you can do about that. For now, that is. They are 13, give them a gift voucher and they will be happy even though they will throw the clothes away after 2 weeks.

Despre baruri mişto şi continuitate

Cele mai mişto baruri din lume sunt alea ieftine dar cu oameni mişto. Şi sunt acolo de zeci şi zeci de ani. Nu sunt bombe la gară, nici design ci clasice cu o leacă de stil. Şi puţin decrepite, cu poveste, folosite. Cutare regizor a scris la roman pe colţul mesei ăleia, nu ştiu care ce s-a sinucis îşi bea cafeaua acolo. Dacă sunt ieftine pot să vină şi scriitorii şi cizmarii şi studenţii de la arte care colorează mereu şi agenţii comerciali şi apoi vin şi les bobos şi turiştii în căutare de autentic care comandă şi alcool nu doar bere şi întreţin barul.

Nu să ai whiski vărsat vietnamez, dar să nu îl ai la preţ mare. Avantajul e ca propietarul barului să fie şi propietarul spaţiului, aşa nu are spaima chiriei centrale. În Franţa într-un oraş, mergem la două, la P noaptea că la G e deschis doar ziua. Propietarul de la cel deschis ziua acum e fiul, mama e în vârstă, o mai zărim însă, coboară bulevardul în baston şi bea cognacul cu nişte babete cochete. Chelnăriţa e obeză, de abia se mişcă. Nu prea sunt obişnuiţi cu bacşiş, cum venim din Rusia, se uită la noi ca la ţoape în prima zi când ne scapă obiceiul. Locul merge excelent. Turiştii se prind că acolo sunt localnici şi vin şi stau cuminţi, locul intim le inspiră respect. Clienţii? Arhitecţi, un artist celebru, vânzători, profesori universitari, coafeze, studenţi la arte care au facultatea a cote, proprietarii de vis a vis, vecinii care îşi beau zilnic a doua cafea cu croisantul. 

Când s-a închis Cafe de la Joie şi am terminat liceul, barul de la ATF a fost favoritul meu până acum vreo 5, 6 ani. Erau bărbaţi frumoşi decorativi, actori cunoscuţi, câţiva sobari şi tâmplari pricepuţi ce îşi aveau atelierele în cartier, jurnalişti, ciorbă bună, marginalii bufoni ce trăncăneau până la 2 dimineaţa despre daci şi Antonescu... Până am făcut repetat toxiinfecţie alimentară în ultimul an. Şi apoi m-am mutat câteva străzi mai sus şi mi-era lene. Devenise neigienic, se schimbaseră antreprenorii, muşamaua era prea lipicioasă, baia devenise de regie, sordidă şi bucătăreasa stalinistă.

Best Fashion films

Perfect films that you do not want to share with anybody, so you just retire to your chambers alone and have a splendid weekend.

Qui est vous, Polly Maggoo? 1966, Klein, (first film on fashion, an ironic stance, it is on the net)
The Secret World of Haute Couture - BBC Documentary (you can still see it on youtube)
Diane Von Furstenberg with Karl Lagerfeld, JohnWeitz, Betsey Johnson Fashion Interview to see how things worked in fashion 30 years ago, a delicious vintage footage for the details observers  (you can still see it on youtube)
And last, for those of you who still dream, Envoyé spécial - Le luxe ne connaît pas la crise, to see how Louis Vuitton, Made in France, has got its biggest factory in Sibiu, Romania, here on youtube.

Andrei Rubliov prints

1408

Chanel clever clothes - tricks-

 

The 2 tone women shoes- black and white- made your feet look smaller and black heels and points last longer.

She is famous for not adjusting the women skirt to the Courreges mini skirt fashion as she considered knees to be ugly. What she meant is very few women have beautiful knees so the rest should cover them. And she is so right. The most flattering form of skirt for women`s legs is just below the knees.

The chanel tweed jacket can be transformed inside when you get pregnant or fat. Paneling in a Chanel jacket makes it possible for the jacket to expand three sizes of its original design. Sewn into the hem—a gold-coloured chain ensures it hangs properly from the shoulders.

Cellulite on The Sartorialist

Well, there you have it. Real fashion.

Because she had her photo taken, this beautiful lady probably  got nervous and lost countenance and flexed the leg, such a beginner`s faux pas. What was she thinking?! Never let your emotions get to you. Always take matter in your hands and think. Study yourself seated in front of a mirror. Clean the mirror and turn on the lights. You must never cross your legs naturally but gently place the leg or just keep it in the air. A certain grace is always welcomed…

This reminds me of a scene in Alien, when at the end Sigourney Weaver in a gray cotton tshirt and white underwear stands by the spaceship`s bed and we get a close-up shot on her back and the focus shows us some cellulite and stretch marks. And yes, the film won the 1979 Academy Special Effects Award that year so we do not understand…was she human or alien?

The perfect Hoarding

is still hoarding